STARILE EULUI

O stare a Eului - dupa E. Berne-este un ansamblu coerent de sentimente, ganduri si comportamente, care devine maniera noastra concreta de a exprima un anumit aspect al personalitatii noastre, intr-un moment dat, intr-un context dat. Personalitatea umana este structurata pe trei niveluri si trei stari fundamentale ale eului ( ego-ului): Parinte, Adult, Copil ( PAC)

Modelul PAC evoca structurile descrise de psihanaliza- Id, Ego, Superego ( Sine, Eu, Supraeu)- dar opereaza cu concepte " direct oservabile", nu cu constructii ipotetice, plasate in infraconstient.

Astfel, in fiecare fiinta umana normala, in orice moment subzista un parinte, un adult si un copil. O personalitate normala si completa trece periodic, indiferent de varsta, prin fiecare dintre cele trei stari ale eului sau- trecere care aduce modifica semnificative si observabile in modul de a sinti, a gandi si a se comprta. O stare sau alta poate fi predominanta, adecvata sau indecvata la o persoana sau alta, fapt ce influenteaza puternic succesul sau esecul, maniera sa de a-si rezolva problemele si a- si construi viata.

Modelul structurii personalitatii [ trei niveluri si trei stari fundamentale ale Eului]

Starea parentala- ( P)- activeaza normele morale, valorile si sistemul de atitudini si credinte; ne aflam in starea de parinte cand gandim, sintim si ne comportam intr-o maniera copiata dupa unul din parinti sau o alta figura parentala ( profesor, preot, unchi, frate mai mare, erou literar, vedeta, sef sau alta persoana) ce a intervenit decisiv in educatia si formarea noastra; acum " auzim " vocile care ne spun ce avem de facut. Se activeza, cel putin, in relatiile cu proprii copii sau cu cei pe care ii asemanam lor intr-un moment lor. Parintele domina, critica, judeca, ordona, sanctioneaza, ingrijeste, hraneste, orienteaza, mangaie, respectand principii morale, valori culturale si norme sociale. De remarcat ca nu este vorba de sensul biologic al cuvantului parinte, ci de atitudini si comportamente parentale independente de varsta, neconstientizte totdeauna.

Cum ne recunoastem ca fiind in starea P?

Atunci cand prioritar    simtim, gandim si ne comportam responsabil sau raspunzatori fata de cineva . In raport cu ceilalti, starea eului- Parinte poate fi de doua feluri distincte: Parinte Normativ ( sau Critic)[ PN] si Parinte Grijuliu[PG]. PN foloseste cuvinte precum : "trebuie", "este necesar", "totdeauna", " niciodata" etc.- adica un "vocabular al normei", care sugereaza autoritate, indignare, manie si fermitate si un comportament in consecinta- strangem pumnul, dam din mana, incretim fruntea, nu admitem replici. Pe alt nivel de detaliere, s-ar putea face si distinctia intre PN pozitiv si PN negativ.

Parintele Grijuliu ( Afectiv) suntem cand ocrotim, sustinem, suntem atenti cu ceilalti, adica- incurajam, ingrijim, mangaiem sau compatimim. Preotii, educatorii, asistentii sociali, medicii pot avea cu precadere un comportament de acest tip. Vocea este calda, privirea este blanda si protectoare, tonul este tandru si compatimitor. Se poate vorbi totusi si de un PG negativ si un PG pozitiv.Primul exagereaza cu " grja fata de altii"si de cele mai multe ori " aduce peste, desi trebuie sa-i inveti si pe celalti si sa pescuiasca"!

Starea de adult - (A)- este cea in care gandesc si ma comport, prin raportare directa la ceea ce este in jurul meu, acum si aici; observ atent, rationez rece, lucid, gasesc solutii, fara a fi afectat de emotie. Adultul este logosul, sediul gandirii verbale, al ratiunii, al dimensiunii cerebrale. Comunicarea in aceasta stare se bazeaza pe contactul real, pe interogatii, parafraze si reformulari de genul : " Daca am inteles bine, atunci.". Adultul relativizeaza si problematizeaza in termeni precum : "Gandeam ca.", "Bine, dar ". " Probabil" etc. Daca Parintele era autoritar, Adultul este ferm, dar flexibil. Este atent, prezent si cauta contactul cu privirea al partenrului de comunicare. Vrea si actioneaza in raport cu locul si faptele percepute " la rece".

Starea de copil- ( C)- exista in fiecare om normal, indiferent de varsta, atunci cand simt, gandeste si se comporta ca in copilaria timpurie. Copilul din noi, nu numai ca nu ne paraseste niciodata, dar este rezerva de energie vitala, emotie, sentiment si creativitate. AT face distinctie intre trei forme de manifestare ale eului Copil : Copilul Liber, Copilul Adaptat Obedient si Copilul Adaptat Rebel.

Copilul Liber ( Spontan)- CL- este starea eului necenzurat de nici o norma parentala sau rigoare adulta; este liber, spontan, sincer, direct, entuziast, intuitiv, empatic. El se bucura, se intristeaza, se teme sau se manie spontan, fara inhibitii sau temeri.

Copilul Adaptat Obedient- CAO- este starea eului supus pentru a intra in gratiile celor mari; scopul sau este obtinerea bunavointei. Nu plange, nu se infurie, nu se intristeaza pentru a nu supara parintii sau sefii. Se justifica, este timid, roseste des, iar relatiile sale interumane sunt marcate de respect excesiv, fapt ce genereaza raporturi de inferioritate. Se salveaza in anonimat prin respetarea normelor, oportunism si scropulozitate.

Copilul Adaptat Rebel- CR- este socant, trasnit, obraznic, face orice pentru a iesi din anonimat. Acuza, se infurie, refuza orice influenta sau interdictie. Se exprima explicit sau implicit utilizand sintagme de genul : " Voi nu aveti dreptul sa.". Copilul autist ar putea fi considerat o forma de rebel pur, care interzice orice contact cu ceilalalti si ramane cantonat in propriul univers. Pe o noua treapt de analiza, se poate distinge intre Copilul Adptat pozitiv ( OK) si Copilul Adaptat negativ ( non- OK), respectiv, intre Copilul Liber pozitiv si Copilul Liber negativ.