Fericire si Frustrare

Fericire si Frustrare

Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?. Daca ne 'eliberam' de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi 'fabrica' un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?

La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honor de Balzac spunea ca 'Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut'. Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.

Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atata timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.

Frustrare

Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se intelege un obstacol care este recunoscut si este trait ca atare de persoana respectiva. Exista bariere subiective (tin de persoana frustrata) si obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slaba) sau temporar. Reactiile fata de bariere ar fi :

1. Eliminarea barierei. Cand o furtuna ma impiedica sa ajung la un concert, iau un taxi cu ajutorul caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate.

2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine platit, insa, in institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta intreprindere, unde nu exista un rival potential.

3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri cand nu este posibila nici eliminarea, nici ocolirea barierei. Atunci, uneori, apare:

a. Substituirea motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care se marita cu altcineva. Aceasta frustrare puternica il face pe tanar sa-si inzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in domeniul sau. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta, probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea performanta. A. Adler a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautand sa-i domine pe ceilalti intr-un domeniu sau altul.
b. In alte cazuri se substituie obiectul reactiei. Seful de serviciu admonesteaza un functionar marunt (fara a fi vinovat). Acesta se infurie, dar nu indrazneste sa reactioneze. Intors acasa, pornind de la o vina imaginara, isi descarca nervii pe sotie si pe copii.

4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud.

a. Refularea este actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. In practica psihanalizei se cunosc multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulburari (ticuri, obsesii). Povestindu-si viata, rezulta ca nu a avut nici un fel de viata sexuala, ea negand existenta unor trebuinte de ordin senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o convinga sa se casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile nevrotice au disparut.
b. Compensarea prin fantezie. Cand cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile, se consoleaza oarecum in visare. Violonistul ratat viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos cand e insotit de consumul de alcool sau de droguri.
c. Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a reusit, se identifica cu fiul sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el
d. Proiectia. Cand e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este uneori atribuita altuia, proiectata asupra lui, astfel incit sa i-o poata reprosa. Mincinosul care si-a indepartat prietenii ii acuza pe ceilalti de nesinceritate.
e. Rationalizarea este un mod de gandire eronat, in sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta fratele de a fi inlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea ca a contribuit la triumful cauzei, cand, in fond, la baza a stat ura impotriva fratelui (preferat de parinti).
f. Atitudinea reactionala o constatam atunci cand cineva, impiedicat sa-si realizeze o dorinta, actioneaza intr-un sens contrar ei. Cand mama ii interzice baiatului sa mearga la cinema, el se infurie si incepe sa invete.

Stresul se refera atat la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cat si la starea fizica si psihica ce rezulta. Conflictele se nasc atunci cand, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cand intensitatea lor e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile: