Structura si dezvoltarea personalitatii - SENZATIILE

Structura si dezvoltarea personalitatii

SENZATIILE

1. l. Definirea si caracterizarea generala a senzatiilor

Senzatiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoastere a insusirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, cand acestea stimuleaza receptorul unul singur organ de simt.

De exemplu, atingand zapada, o simtim rece.

Termenul senzatie denumeste procesul de semnalizare prin simturi si, in acelasi timp, rezultatul acestui proces, adica imaginea primara a insusirilor concrete ale obiectelor. De exemplu, senzatie de acru, senzatie de rosu etc.

Orice obiect este o sinteza de mai multe insusiri concrete, iar senzatiile reflecta astfel de insusiri separate. De exemplu, zapada are insusirile concrete 'alba', 'rece', 'moale'. Ochiul ne da doar senzatia de alb.

Modalitati senzoriale

Senzatii vizuale. Sunt produse de undele electromagnetice cu lungimea de unda cuprinsa intre 390-800 milimicroni. Daca obiectul reflecta in proportii egale undele din spectrul 390 - 800 milimicroni, atunci avem senzatia de alb; daca obiectul reflecta undele selectiv, vom avea senzatia culorii respective. Bastonasele din retina sunt specializate pentru lumina diurna, iar conurile pentru lumina cromatica (culori).

Proprietatile culorilor:

1) Luminozitate. Cu cat reflecta mai multa lumina, cu atat culoarea este mai stralucitoare.

2) Tonalitatea cromatica este determinata de lungimea de unda care predomina. De exemplu, daca predomina lungimi de circa 600 milimicroni, avem culoarea rosu.

3) Saturatia. Cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai omogene, cu atat culoarea este mai pura (mai saturata).

Din combinarea celor trei proprietati, rezulta o gama foarte diversa de insusiri vizuale ale obiectelor, deci posibilitatea de a le identifica si    discrimina. Exista o corelatie intre ambianta cromatica si starile sufletesti. De exemplu, culorile inchise provoaca tristete, iar cele deschise optimism. Oamenii se deosebesc intre ei si dupa preferinta lor pentru anumite culori.

Imagini consecutive. Reprezinta perseverarea senzatiei cateva momente si    dupa ce stimularea a incetat. Pe acest fenomen se bazeaza perceperea filmelor la cinematograf.

Senzatii auditive. Sunt produse de vibratii ale obiectelor. Undele sonore cu frecventa intre 16-20 cicli pe secunda si 20 000 cicli pe secunda sunt stimulii pentru senzatiile auditive, in care sunt reflectate urmatoarele caracteristici ale undelor sonore:

a) amplitudinea, care da intensitatea sunetului;

b) frecventa, care da inaltimea sunetului;

c) forma undei, care da timbrul.

Timbrul este determinat de natura sursei sonore (vioara, corn, voce omeneasca etc.). Undele periodice produc sunete numite muzicale, iar cele neperiodice produc zgomote. Senzatiile auditive au un rol important in invatarea vorbirii (auzul fonematic).

Senzatii cutanate. Iau nastere ca urmare a stimularii receptorilor din piele si sunt de mai multe feluri:

a) senzatiile tactile sunt determinate de presiunea obiectelor cu care intram in contact Prin ele obtinem informatii despre consistenta, duritatea, asperitatea obiectelor. Cea mai ridicata sensibilitate tactila se afla pe suprafata limbii, pe buze si    pe varful degetelor, iar cea mai scazuta pe frunte si spate. Aceste senzatii sunt foarte importante deoarece, in interactiune cu cele kinestezice, contribuie la cunoasterea caracteristicilor spatiale ale obiectelor: forma, marime, relief. Activitatea manuala, inclusiv scrierea nu este posibila fara ele.

b) senzatii termice iau nastere datorita diferentei dintre temperatura corpului si    temperatura din mediu.

Senzatii olfactive. Sunt determinate de natura chimica a substantelor, stimulii lor fiind substantele volatile; sunt importante pentru ca    regleaza apetitul. De asemenea, senzatiile olfactive ne avertizeaza asupra prezentei substantelor periculoase si au o tonalitate afectiva accentuata.

Senzatii gustative. Sunt determinate de caracteristicile chimice ale substantelor solubile in saliva. Exista 4 gusturi fundamentale: dulce, acru, sarat si amar; o mare diversitate de gusturi iau nastere din combinarea acestora. In corelatie cu senzatiile olfactive, de temperatura si vizuale, contribuie la reglarea apetitului. Ca si celelalte senzatii au si tonalitate afectiva (gusturi placute sau gusturi neplacute):

Senzatii interne. Receptorii se afla in vase de sange, esofag, stomac, cai respiratorii, inima etc. Ele ne informeaza despre modificarile din interiorul corpului si au importanta pentru supravietuire: senzatiile de foame, sete, greata, palpitatii, asfixie, apasare etc.

Senzatii de echilibru. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv (vestibul si canale semicirculare). Informeaza despre pozitia corpului in raport cu centrul lui de greutate, despre miscarile capului, despre accelerarea, incetinirea miscarii corpului pe verticala, despre miscari de rotatie.

Tema

1) Completati spatiile libere folosind termeni care indica insusiri separate, sesizabile prin

organe de simt:

Fulgul de zapada este

2) Toate acestea le-ati stiut de cand v-ati nascut?

Senzatii kinestezice (de miscare). Receptorii se afla in muschi, tendoane si    articulatii (proprioceptori). Toate miscarile, inclusiv cele implicate in vorbire si scriere, sunt coordonate de scoarta cerebrala pe baza informatiilor venite de la proprioceptorli respectivi. Tulburarile sensibilitatii kinestezice au ca efect pierderea capacitatii de a coordona miscarile.

1 .2. Legi ale sensibilitatii

Prin sensibilitate, vom intelege capacitatea reactiva a organelor de simt. Exista sensibilitate absoluta, corespunzand pragului senzorial absolut, si    sensibilitate diferentiala, corespunzand pragului senzorial diferential.

Legea pragului absolut minim

Pragul absolut minim este valoarea minima necesara a stimulului pentru a produce o senzatie specifica.

De exemplu, pentru a produce o senzatie vizuala, pragul este 2-3 cuante; pentru auz, pragul este 16-20 cicli pe secunda.

Legea pragului absolut maxim

Pragul absolut maxim este valoarea maxima a stimulului permisa de functionarea organului de simt.

Dincolo de pragul maxim, nu se mai produce o senzatie specifica, ci senzatia de durere. Senzatiile de durere au rolul de a proteja organismul fata de stimulii primejdiosi pentru viata, pentru integritatea organismului. De exemplu, stiut fiind ca lepra distruge sensibilitatea la partile afectate, in spitalele pentru leprosi, bolnavii trebuie supravegheati foarte atent caci pot sa se mutileze datorita unor arsuri, taieturi etc. la picioare, la maini. El nu mai au senzatii de durere.

Legea pragului diferential

Pragul diferential este valoarea cu care trebuie sa varieze in plus sau in minus un stimul pentru a produce o senzatie deosebita.

De exemplu, ce diferenta de inaltime este necesara intre doua sunete pentru ca persoana respectiva sa sesizeze ca sunt diferite, ca    nu aude acelasi sunet?

Oamenii se deosebesc intre el in ceea ce priveste sensibilitatea diferentiala. Muzicienii au un prag diferential auditiv scazut, deci o sensibilitate diferentiala auditiva inalta (mare). Pictorii au o foarte inalta sensibilitate diferentiala vizuala.

o persoana cu sensibilitatea diferentiala auditiva scazuta are dificultati in invatarea vorbirii si scrierii.

Termeni de retinut: senzatii vizuale, senzatii auditive, senzatii cutanate, senzatii~ tactile, senzatii termice, senzatii gustative, senzatii olfactive, senzatii interne, senzatii de echilibru, senzatii kinestezice, sensibilitate, prag absolut minim, prag absolut maxim, prag diferential.