INFLUENTA MINORITATILOR

INFLUENTA MINORITATILOR

Multe situatii sociale evidentiaza influentele pe care minoritatile le pot exercita asupra majoritatii. Miscarile reformatoare, revolutiile sau mutatiile intervenite in viata unor colectivitati au avut la baza, in faza initiala, o actiune minoritara.

Explicatia acestui fenomen constituie una dintre temele importante (teoretica sau practica ale psihologiei sociale). In cadrul psihologiei sociale, problema influentei cunoaste o dubla abordare teoretica:

functionalista: influenta este o actiune unilaterala a sursei asupra tintei, intre ele existand o relatie profund asimetrica, referitoare la putere, resurse si capacitati instrumentale;

interactionista: se presupune ca intre influentator si influentat exista o relatie bilaterala, desi asimetrica, in care tinta poate sa determine efecte importante asupra sursei.

Din aceasta ultima perspectiva se poate intelege mai bine influenta pe care minoritatile o pot avea asupra majoritatii.

Minoritate = submultime a unei colectivitati, aflata in inferioritate numerica, ce manifesta o opozitie de atitudini, opinii, interese sau comportamente fata de majoritate. In sens larg, minoritatea reprezinta orice forma de inferioritate in ceea ce priveste accesul la diferite categorii de resurse (la putere, autoritate, prestigiu, inforematie, capacitati operationale sau surse materiale). Astfel, nu mai este definita numeric, ci instrumental, ceea ce duce la o abordare psihosociala a proceselor aferente deosebita.

In esenta, mecanismul psihologic al influentelor exercitate de minoritate asupra majoritatii este legat de efectele pe care le genereaza devianta, opozitia si conflictul in cadrul grupurilor.

Definirea influentei parcurge mai multe etape:

manifestarea opozitiei fata de pozitia majoritatii.

Initial aceasta opozitie determina in randul majoritatii o stare de stupoare si deruta datorita incalcarii normelor de grup, considerate acreditate prin unanimitate explicita sau implicita. Totodata, se creeaza o problema a grupului ca intreg, din care rezulta o premisa psihologica pentru realizarea influentarii ulterioare a majoritatii, ce se poate realiza sau manifesta numai in urma consecventei de pozitie a minoritatii.

0opozitia conflictului

In cazul in care minoritatea contesta unitar si consecvent opinia majoritara, intre ele apare un conflict, care poate fi depasit prin negociere sau poate fi blocat prin intransigenta minoritatii. Intensitatea conflictului depinde de coeziunea grupului, importanta aspectului contestat, de existenta traditiilor culturale si de grup care sa ofere suport pozitiei majoritare, de atitudinea unor factori sociali exteriori fata de problema respectiva, de contextul social in care se declanseaza conflictul.

negocierea conflictului

Influenta minoritatii depinde in mod esential de negocierea conflictului dintre cele doua pozitii. Cedarea de catre minoritate anuleaza sansa de influentare. De asemenea, pozitia extrem de rigida reduce sansele de influentare, in timp ce o atitudine consistenta, dar flexibila prin discutarea unor aspecte sensibile pentru majoritate, creste coeficientul potential de influentare de la 2% la 8-10%. Deci, rezulta ca stilul de negociere este esential in realizarea influentei reale a minoritatii asupra majoritatii.

influentarea totala

In cazul adoptarii unor pozitii rigide si consistente se constata aparitia unui fenomen de reconversie amanata a atitudinii majoritare. Rezulta ca pozitia inflexibila a minoritatii accentueaza conflictul, crescand rezistenta majoritatii fata de influenta imediata a minoritatii. Dar, dupa o perioada, se constata aparitia influentei latente ce actioneaza profund in sensul acceptarii pozitiei minoritare. Apare un fapt paradoxal: cu cat conflictul introdus de minoritate este mai puternic si cu cat aprobarea majoritatii se obtine mai greu, cu atat influenta latenta este mai puternica pe termen mediu si lung.

Toate acestea conduc la ideea ca raporturile de influenta intre minoritate si majoritate au la baza mecanisme psihologice diferite. In timp ce influenta majoritatii este manifesta si imediata, bazata pe ascendenta numerica si unanimitate, influenta minoritatii este latenta si amanata, fiind determinata de analiza atenta a unui punct de vedere greu de acceptat, dar legitimat de consecventa cu care este sustinut de minoritate. Astfel, incercand sa inteleaga ceea ce vede minoritatea, majoritatea incepe sa vada si ea la fel.

Se remarca faptul ca orice fel de opozitie induce un factor de gandire divergenta din care rezulta componenta esentiala a activitatii de creatie in toate formele ei. Astfel, influenta pozitiva a unei pozitii nonconformiste obliga majoritatea sa iasa din rutina, sa reevalueze si reinterpreteze pozitia, ceea ce stimuleaza inovatia si dezvoltarea sociala.

Exista un intreg evantai de mecanisme cognitive de natura divergenta care au fost activate printr-un conflict creat intr-un mod artificial de catre o minoritate. Un astfel de conflict poate determina o mai buna organizare a informatiei si o mai mare flexibilitate in gasirea unor solutii noi la probleme. S-a putut constata ca un punct de vedere minoritar exprimat intr-un grup stimuleaza relatiile interpretarii pozitive dintre membri, grup si alte grupuri conexe.