MOTIVATIA

1. Conceptul de motivatie

In privinta motivatiei nu exista o unitate de aprecieri, de definiri. Daca pentru unii specialisti ai psihologiei experimentale motivatia este neinsemnata, pentru altii este fundamentala.

Pentru J.Nuttin motivatia reprezinta aspectul dinamic al relationarii subiectului cu lumea, este orientarea activa a comportamentului spre situatii, obiecte preferate. Pentru acelasi psiholog, termenul de motivatie desemneaza aspectul dinamic, directional, selectiv al comportamentului.

Motivatia este aceea care face ca un subiect sa se orienteze, sa prefere o categorie de obiecte si nu alta. Ea reprezinta un ansamblu de factori interni care determina comportamentul.

In filogeneza si ontogeneza se elaboreaza anumite stari de necesitate (hrana, umiditate, apa, relaxare, etc.)

Dupa M.Golu motivatia leaga persoana de lume, o mentine in sfera determinismului exterior, ceea ce este vital pentru om.

Caracterizarea motivatiei ca stimul intern

In filogeneza si ontogeneza se elaboreaza anumite stari de necesitate sau sensibilizari ale organismului pentru diferite obiecte. Asa se dezvolta nevoia de substante nutritive, de oxigen, de anumite conditii de temperatura, umiditate, presiune, de semnale informationale care urmeaza a fi receptionate si apoi prelucrate, nevoia de miscare, actiune, relaxare, de comunicare, de realizare. Toate acestea nu sunt altceva decat trebuinte, conditii ale vietii, procese pulsionale fundamentale ce semnalizeaza perturbarile fie de tipul privatiunilor, fie de cel al exceselor, intervenite in sistemul organism, fie in sistemul de personalitate.

Alaturi de trebuinte se dezvolta si impulsuri (trebuinte aflate in stare de excitabilitate accentuata), intentii (implicari proiective ale subiectului in actiune), dorinte (trebuinte devenite constiente), valente (orientari afective spre anumite rezultate), tendinte (forte directionate mai mult sau mai putin precis).

Ansamblul acestor stari de necesitate ce se cer a fi satisfacute si care il determina, il instiga pe individ pentru a si le satisface formeaza sfera motivatiei.

Aceasta constituie o noua categorie de stimului si anume stimulii interni. Unii autori au definit motivatia c o "cauza interna" a comportamentului.

Unele dintre formele motivatiei s-au format in decursul filogenezei si ai sunt date omului prin nastere. Cele mai multe se formeaza, insa, in cursul vietii, fiind dependente atat de particularitatile mediului extern cat si de specificul starilor de necesitate interne existente deja.

Practic, ele nu sunt altceva decat stimularile externe care actionand repetat asupra individului si satisfacandu-i anumite cerinte de autoreglare au fost interiorizate si transformate in conditii interne. (ex. daca uni copil i se repeta frecvent "trebuie" sa te speli pe maini, sa-ti faci lectiile, acesta stimulul devine interior).

Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrice a intregii sale dezvoltari psihice.

Motivatia prin caracterul ei propulsativ si tensional rascoleste, sedimenteaza si amplifica materialul constructiei psihice a individului.

Functiile motivatiei

Trebuintele in plan functional cuprind 2 faze:

cresterea tensiunii - pe masura ce se apropie momentul satisfacerii - Tolman a numit "gradientul scopului".

reductia tensiunii.

Nesatisfacerea lor poate duce la: dilatarea, exacerbarea lor, fie la stingerea, la perturbari caracteriale.

Trebuintele au capacitatea de a se activa nu numai in prezenta ci si in absenta stimulului. Se satisfac nu numai pe cai normale ci si pe cai indirecte, simbolice.

Functia de activare interna difuza si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic. Este specifica trebuintelor care au o dinamica deschisa: debuteaza cu o alerta interna, continua cu o agitatie crescuta, poate ajunge chiar la stari de mare incordare pentru a se finaliza prin satisfacerea lor. In acest caz starea de necesitate apare dar nu declanseaza inca actiunea.

Functia de mobil sau de factor declansator al actiunilor efective. "Este mobilul care alege dintre deprinderile existente pe cea care va fi actualizata."

Functia de autoreglare a conduitei - prin care se imprima conduitei un caracter activ si selectiv. Eficienta reglatorie este dependenta, in egala masura, de energizare si directionare.

4. Teorii asupra motivatiei

Teoriile instrumentaliste au avut o larga raspandire in psihologie, multe comportamente fiind explicate prin intermediul lor. In esenta, aceste teorii presupun stabilirea unor inventare, a unor liste de trebuinte.

H.Murray pornind de la investigarea unor caracterisitici ale personalitatii stabileste o lista de trebuintw corespunzatoare unor tipuri de comportamente motivate social cu aplicabilitate in numeroase domenii:

-trebuinte primare sau viscerogenice (12: nevoia de apa, hrana, etc.)

-trebuinte psihogenice (27: nevoia de afiliere, recunoastere, autonomie, realizare)

Aceste modele au fost criticate de A.H.Maslow deoarece acesta considera ca motivele enumerate au o probabilitate egala de a se manifesta ceea ce nu exactdeoarece aparitia lor este conditionata de o serie de factori: starea individului, gradul de satisfacere a trebuintelor.

Teoriile holist-umaniste propuse de A. Maslow vizeaza structurarea, ierarhizarea si organizarea trebuintelor. Bazata pe etaje suprapuse, de motive crescande ca importanta, piramida lui Maslow are cinci niveluri distincte (vezi schema). O trebuinta este cu atat mai improbabila cu cat este mai continuu satisfacuta; o trebuinta nu apare ca motivatie, decat daca cea inferioara ei a fost satisfacuta; succesiunea trebuintelor nu trebuie inteleasa si interpretata rigid in sensul ca trecerea la o alta trebuinta ar necesita satisfacerea in intregime si durabila a trebuintei anterioare; aparitia unei trebuinte noi dupa satisfacerea alteia anterioare vechi, nu se realizeaza brusc, naprasnic, ci gradual. Teoria lui Maslow ofera posibilitatea explicarii functionaarii simultane a trebuintelor, fenomenelor de compensare, de slab sau supramotivare.

Teoria dinamico-evolutiva a motivatiei a fost propusa de C.Mamali. Ea se bazeaza pe evolutia sistemului motivational al indivizilor ca urmare a interactiunii dintre ei. Balanta motivationala este data de raportul dinamic existent intre nivelul ierarhic al motivelor proprii pe care partile aflate in interactiune si le satisfac si respectiv de nivelul ierarhic al motivelor pe care le satisfac celorlalti.

Modelul relational al motivatiei elaborat de J.Nuttin. Motivatia este conceputa in termeni psihologici si nu psihofiziologici sau psihopatologici adica relational si comportamental. Punctul de plecare al acestui model teoretic il reprezinta relatiile preferentiale pe care omul in comportamentul sau le stabileste cu lumea. Trebuintele de crestere, autoactualizare, autorealizare, interactiunea, schimbarea, progresul alaturi de cele de altruism, placere, satisfactie in munca isi gasesc functionalitatea in contextul relatiilor biologice, psiholgice si cognitive, pe care individul le intretine cu lumea inconjuratoare.

Structura motivationala

Trebuintele sunt structuri motivationale bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice reflectand echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor mediului extern. Trebuintele semnalizeaza cerintele de reechilibrare in forma unor stari si imbolduri specifice.

In functie de geneza si continutul lor se clasifica in:

trebuinte primare - innascute, care asigura integritatea fizica a organismului); acestea cuprind la randul lor:

trebuintele biologice sau organice - de foame, de sete, sexuale.

Trebuintele fiziologice sau functionale - de miscare, relaxare, descarcare.

Acestea sunt comune pentru om si animal, dar la om sunt modelate si instrumentate sociocultural.

trebuinte secundare - formate in decursul vietii si cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale a individului; acestea cuprind:

trebuinte materiale - de locuinta, confort, unelte, instrumente;

trebuinte spirituale - de cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalitati;

trebuinte sociale - de comunicare, de anturaj, de cooperare, etc.

A.Maslow stabileste 5 categorii de trebuinte pe care le organizeaza intr-o "piramida a trebuintelor". Pe baza acestei piramide putem explica inlantuirea trebuintelor, trecerea de la unele la altele, reusim sa intelegem conduita individului.

Ele precizeaza ca o trebuinta este cu atat mai improbabila cu cat este satisfacuta mai continuu. Aceasta inseamna ca trebuinta care motiveaza comportamentul este cea nesatisfacuta.

Sau, o trebuinta nu apare ca o motivatie decat daca cea anterioara ai a fost satisfacuta. Acest lucru sugereaza existenta unei ordini, a unei succesiuni in satisfacerea lor.

Sau, cu cat o trebuinta se afla mai spre varful piramidei, cu atat ea este mai specific umana. Acestea sunt mai putin urgente din punct de vedere subiectiv, insa satisfacerea lor produce fericire.

Satisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu reducerea trebuintelor, necesitatea lor duce fie la dilatarea, fie la strangerea lor, insotita uneori de perturbari caracteriale.

Motivele - constituie reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate. Cand individul isi da seama de deficitul de substante nutritive din organism si se orienteaza spre inlaturarea lui., trebuinta s-a transformat deja in motiv.

Alaturi de motive constiente exista si unele motive inconstiente care indeplinesc un rol important in activitate. Spre deosebire de trebuinta care nu intotdeauna reuseste sa declanseze o actiune, motivul declanseaza comportamente corespunzatoare de satisfacere.

De aceea, motivul poate fi definit ca fiind mobilul care declanseaza, sustine si orienteaza actiunea. De aici decurg si cele doua segmente ale motivului:

energizant si dinamogen;

orientativ si directional.

Intre cele doua segmente exista o stransa interactiune, de aceea subiectul trebuie sa urmareasca sustinerea lor reciproca.

Motivele sunt extrem de variate: individuale si sociale; inferioare si superioare; minore si majore; egoiste si altruiste. In structura personalitatii, ele se intrepatrund si formeaza adevarate retele, configuratii sau constelatii de motive. Acest fapt explica de ce aceeasi stimulare pe unul il indeamna la actiune, il ambitioneaza chiar, iar pe altul nu.

Daca un individ se apuca de multe activitati si nu finalizeaza corespunzator nici una dintre ele, inseamna ca el nu si-a format inca interesele. Ele sunt tendinte, preferinte spirituale, atractii puternice ale individului, centrate pe un obiect fizic, o persoana sau o activitate fara a viza anumite avantaje.

Interesele sunt formatiuni motivationale mai complexe decat trebuintele si motivele deoarece implica organizare, constanta si eficienta. In structura lor psihica intra elemente cognitive, afective si volitive. Exista interese generale si personale, pozitive si negative, profesionale si extraprofesionale (de timp liber) sau o multitudine de interese clasificate in functie de domeniul de activitate in care se manifesta: tehnice, literar-artistice, sportive, etc.

Indiferent de domeniu, deosebit de importante sunt interesele creative caracterizate prin cautarea unor solutii noi, a unor procedee inventive, originale.

Convingerile sunt idei puternic ancorate in structura personalitatii, intens traite afectiv, care impulsioneaza spre actiune. Sunt convingeri numai acele idei care reprezinta pentru individ o valoare, o certitudine subiectiva, care il ajuta sa distinga intre bine si rau, frumos si urat, adevar si minciuna.

Sunt convingeri numai ideile-valoare care se contopesc cu trebuintele si dorintele individului, cu aspiratiile si cu trasaturile lui de personalitate.

Ele isi au radacinile in afectivitatea subiectului, in emotiile, sentimentele si pasiunile sale. Convingerile marcheaza comportamentul, il orienteaza, de aceea sunt virulent aparate, mai ales atunci cand sunt contrazise si atacate. In aceste imprejurari devin idei-forta. Daca sunt foarte puternice, ele pot actiona chiar si impotriva instinctului de conservare (Horea, Closca au murit pentru convingerile lor).

Idealurile reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existenta.

Sunt considerate anticipari, generalizari si optimizari ale proiectului existential. Idealul este construit de individ in functie de particularitatile lui proprii, cu timpul reuseste sa devina o valoare personala si astfel motiveaza comportamentul.

Formele motivatiei

De obicei formele motivatiei se clasifica doua cate doua in perechi opuse, contrare.

Motivatia pozitiva si motivatia negativa

Prima este produsa de stimularile premiale (lauda, incurajarea) si se soldeaza cu efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane (ex. angajarea in activitate, preferarea persoanelor).

Cea de-a doua forma este produsa de folosirea unor stimuli aversivi (amenintarea, blamarea, pedepsirea) si se asociaza cu efecte de evitare, respingere, abtinere.

Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca

Aceasta clasificare are in vedere sursa producatoare a motivatiei. Daca sursa generatoare se afla in subiect, in nevoile si trebuintele lui personale, atunci este vorba de o motivatie directa sau intrinseca. Specificul acestei motivatii consta in satisfacerea ei prin indeplinirea actiunii adecvate (ex. cand cineva citeste o carte pentru ca il intereseaza invata din nevoia de a tine treaza trebuinta de investigatie). Spunem ca toate acestea au la baza o motivatie intrinseca.

Daca sursa generatoare a motivatiei se afla in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau chiar impinsa de o alta persoana, daca ea nu izvoraste din specificul activitatii desfasurate, atunci este o motivatie indirecta sau extrinseca (ex. un tanar care opteaza pentru o profesie tentanta doar pentru anumite avantaje, este impulsionat de motivatie extrinseca).

Motivatia cognitiva si motivatia afectiva

Prima isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipica fiind curiozitatea pentru nou, pentru schimbare. Se numeste cognitiva deoarece actioneaza dinlauntrul proceselor cognitive (dinlauntrul perceptiei gandirii, memoriei, imaginatiei) stimuland activitatea intelectuala din aproape in aproape. Datorita ei se trece de la explorare la reproducere, de aici la intelegere, apoi la interes stiintific, pentru ca in final sa ajunga pana la inclinatia creativa.Motivatia cognitiva isi gaseste satisfactie in nevoia de a intelege, explica, rezolva.

Motivatia afectiva este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea din partea altor persoane, de a se simti bine in compania altora. Cand esti constiincios la serviciu, in pregatirea examenelor pentru a nu pierde aprobarea altora, spunem ca esti animat de motivatie afectiva.

Aceste forme sunt inegal productive. Motivatia pozitiva, intrinseca, cognitiva, sunt mult mai productive decat motivatia negativa, extrinseca, afectiva. Aceasta apreciere este valabila doar daca se opereaza in limita cuplurilor motivationale amintite.Daca luam in considerare si alti factori ca: varsta subiectilor, temperamentul, caracterul lor, vom constata de pilda ca la scolarii mici este mai productiva motivatia extrinseca sau pedeapsa care naste o motivatie negativa poate sa se soldeze cu efecte pozitive (evitarea raspunsurilor incorecte, adoptarea unor comportamente de prudenta, etc.).