| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
 |
Experimente asupra memoriei si uitarii
Exista perioade din viata fiecaruia din care ne amintim foarte clar unele secvente. E probabil ca unele fapte sa nu ni le amintim niciodata. Ce s-a intamplat cu acestea? Au fost pierdute pentru totdeauna? Sau sunt pastrate undeva dar nu au fost niciodata reactualizate pentru ca nu a existat situatia adecvata ca sa le readuca "la suprafata"? Sunt alte lucruri pe care nu le vom uita niciodata, chiar daca ne dorim acest lucru (un eveniment tragic).
Investigarea experimentala a memoriei umane a inceput odata cu lucrarile psihologului german Hermann Ebbinghaus. El a considerat ca psihologia experimentala ar putea fi dezvoltata pentru studiul proceselor mentale superioare si doar al proceselor senzoriale. Principala sa realizare a fost demonstrarea felului in care cercetarea empirica poate raspunde unor intrebari interesante despre memorie. Aceasta cercetare a fost publicata in 1885 intr-o carte remarcabila Memoria: o contributie la psihologia experimentala. O problema cu care s-a confruntat Ebbinghaus a fost modalitatea de masurare a memoriei. El a fost singurul subiect pentru toate aceste experimente; materialele pe care el le-a creat pentru a fi memorate sunt numite silabe fara sens. In general, el a utilizat silabe fara sens ce contineau o vocala intre doua consoane. Utilizarea acestor silabe a avut drept scop minimalizarea influentei asociatiilor lingvistice specifice utilizarii textelor, propozitiilor sau cuvintelor. De precizat ca subiectii incearca totusi sa introduca sensuri chiar si pentru silabe fara sens, pentru a le retine mai usor. Ebbinghaus a ales la intamplare 30 de silabe dintr-un numar de 2300, fiind prezentate in liste de diferite lungimi. Apoi le-a citit in gand, intr-un ritm constant. Imediat dupa citire, acoperea lista si incerca sa o repete, fie in gand, fie prin scriere. A numarat silabele reproduse corect. Apoi a recitit lista de data aceasta cu voce tare, a incercat sa reactualizeze s.a.m.d. O masura a dificultatii reactualizarii listei este numarul de incercari necesare pentru reproducerea exacta a listei. Aceasta masura a fost frecvent utilizata in studiul memoriei.
Daca Ebbinghaus a dorit sa testeze reactualizarea listei dupa o luna de la invatare, vom presupune mai intai ca nu a reusit sa isi aminteasca nici un item. Acest lucru poate sa insemne ca memorarea anterioara nu a lasat nici o "urma"? Cum am putea sti cu exactitate acest lucru? Ebbinghaus a propus o metoda ingenioasa pentru a raspunde acestei intrebari. El a incercat sa reinvete lista, ca si prima data, si a masurat incercarile necesare pentru aceasta. Memoria listei pentru o luna se constata prin diferenta intre cele doua masurari: numarul necesar de incercari de prima data, respectiv dupa o luna. Aceasta diferenta arata ca memoria poate exista si fara o reactualizare activa.
Scorul economiei numarului de incercari sau a timpului este procentul de incercari "economisite" in reinvatarea listei din numarul initial de incercari. De exemplu, daca prima data au fost necesare 10 incercari pentru invatarea listei, la a doua incercare a reusit invatarea dupa 5 incercari, acest lucru inseamna o "economie" de 50%. Formula este:
|
Ii - ReIi
Curba lui Ebbinghaus este urmatoarea:
Graficul arata relatia dintre procentul de economie si timpul de la invatarea originala. Ebbinghaus arata ca uitarea este masiva imediat dupa invatare, dupa care isi incetineste ritmul. Aceasta metoda este inca utilizata pentru a raspunde la intrebari importante cu privire la memorie.
Tipuri de memorie: memoria de scurta durata presupune recuperarea informatiei imediat dupa ce aceasta a fost perceputa; memoria de lunga durata presupune reactualizarea informatiei dupa mai mult timp de la intiparire. Memoria explicita se refera la reactualizarea constienta a evenimentelor. Memoria implicita presupune o expresie a unei invatari anterioare in care persoana nu face un efort constient pentru a readuce la lumina informatia. Acest lucru se intampla mai mult sau mai putin automat.
Reactualizarea poate fi masurata prin numeroase metode. Aceasta implica fie recunoastere, fie reproducere. Reproducerea se face in absenta materialului in timp ce in sarcinile de recunoastere materialul este prezentat subiectilor iar acestia trebuie sa decida daca l-au vazut sau nu anterior. Exista trei teste de reproducere mai cunoscute: reproducerea seriala, reproducerea libera si reproducerea pe perechi asociate. In reproducerea seriala subiectii trebuie sa reproduca materialulu in ordinea in care le-a fost prezentat in timp ce in reproducerea libera ordinea este irelevanta. In reproducerea de perechi asociate subiectilor le sunt prezentate cuvinele in perechi iar in sarcina de reproducere le este prezentat doar cate un item al perechii, acestia trebuid sa ofere ca raspuns celalalt item.
Testele de recunoastere sunt in general de doua tipuri. In testele de recunoastere da-nu subiectilor li se ofera materialul original pe care l-au stuudiat (de exemplu cuvinte) amestecat intre alti itemi asemanatori, dar noi. Subiectul raspunde cu da sau nu pentru fiecare item in functie de convingerea sa ca a vazut sau nu itemul anterior. Testele de recunoastere prein alegere fortata sun teste de alegere multipla. Sunt prezentate cateva alternative intre care doar una este corecta si subiectul este fortat sa aleaga varianta corecta. Acestea sunt preferate celor de tip da-nu deoarece intamplarea este mai putin probabila. In fiecare caz masurarea in testele de recunoastere si reproducere o reprezinta numarul sau proportia de itemi corect reactualizati in diferite conditii, sau numarul de erori. Uneorii cercetatorii preocupati de problema recunoasterii au utilizat ca si masura timpul de reactie. Exemplu de sarcina de reactualizare pentru testarea memoriei implicite: aceasta sarcina trebuie realizata fara referire la experienta anterioara din laborator. Completarea urmatorului fragment c_p_u_a cu cuvantul capsuna este mai probabila daca subiectul a citit anterior acest cuvant, chiar daca nu i s-a cerut explicit sa-l memoreze. Testele de memorie implicite difera foarte de mult de testele memoriei explicite.
Multe tipuri de variabile sunt manipulate in experimente asupra memoriei umane. Una din cele mai comune variabile este natura materialului prezentat. Acesta poate fi litere separate sau in unitati, silabe fara sens, cuvinte, fraze, propozitii, paragrafe sau pasaje de proza; pot fi de asemenea variate caracteristicile acestor tipuri de materiale. De exemplu cuvintele pot fi obiecte concrete ce sunt mai bine reactualizate decat cuvintele abstracte, in timp ce alti factori cum ar fi lungimea cuvantului, sunt mentinuti constanti. Un alt factor este intervalul de retentie dintr prezentarea materialului si testare. O alta variabila ce a atras atentia este modalitatea de prezentare (vizuala, auditiva, etc). Este de asemenea importanta modalitatea de encodare si natura testului de memorie dat subiectilor (recunoastere sau reproducere, explicit sau implicit).
Experimentele asupra memoriei de obicei sunt destul de bine controlate. Variabilele importante ce sunt de obicei mentinute constante pe parcursul experimentului sunt: cantitatea de material prezentat si rata de prezentare, care la randul lor ar fi variabile manipulate interesante. Modalitatea de prezentare este un alt factor ce nu trebuie sa varieze doar daca este o variabila manipulata de interes. Daca un cercetator este interesat asupra impactului gradului de abstractizare al cuvintelor atunci alte caracteristici cum ar fi lungimea cuvantului, frecventa de aparitie, trebuie mentinute constante pe parcursul conditiilor experimentale.
Problema: este citirea mai eficienta decat ascultarea?
Am dezbatut problema diferentelor intre modalitati in sarcinile de memorie care implica un sir scurt de stimuli cum ar fi trei litere. Problema de interes general este daca exista diferente in memorarea informatiei care este citita pe de-o parte si auzita pe de alta parte. Citirea poate sa ne permita sa trecem mai rapid prin informatia pe care o intelegem mai bine si sa zabovim asupra ideilor dificile. Pe de alta parte in timp ce citim putem sa trecem cu privire peste pagina si sa ne gandim in alta parte. S-ar putea ca o persoana care citeste sa ne capteze mai bine atentia. Numeroase ipoteze pot fi formulate si definite operational in diferite moduri pentru a raspunde la aceasta problema. O astfel de ipoteza ar putea fi:
Ipoteza: subiectii care citesc un pasaj dintr-un material vor fi mai capabili sa raspunda la intrebari cu alegere multipla cu privire la acel material decat subiectii care au ascultat o alta persoana citind materialul.
Chiar daca ipoteza este destul de specifica exista multe probleme deschise interpretarii in desfasurarea efectiva a experimentului. Variabilele trebuie sa fie definite operational. Cat de lung trebuie sa fie pasajul? Care ar trebui sa fie subiectul materialului? At trebui sa utilizam mai multe pasaje? Cum ar trebui sa fie prezentat pasajul pentru citit? Cat de mult ar trebui sa dureze prezentarea? Cine ar trebui sa citeasca pasajul si daca acest lucru ar trebui sa varieze? Ce tipuri de intrebari ar trebui sa cuprinda testul de alegere multipla? Ar trebui sa utilizam un design intersubiect sau intrasubiect? Acestea sunt doar cateva intrebari la care trebuie sa se raspunda odata cu transpunerea ipotezei in experimentul propriu-zis. Deciziile pe care le luam cu privire la aceste probleme pot afecta rezultatele experimentului.
Sa consideram problema tipului de design. Ar trebui sa utilizam subiecti difeiti pentru citire respectiv ascultaresau ar trebui sa utilizam acelasi grup de subiecti in amblele conditii. In general este mai bine sa utilizam aceiasi subiecti in fiecare conditie din moment ce nu trebuie sa ne facem griji cu privire la influenta diferentelor individuale asupra diferentelor dintre conditii. Atata timp cat contrabalansam conditiile (testam jumatate din subiecti in sarcina de citire si apoi in sarcina de ascultare si cealalta jumatate in ordine inversa) ar trebui sa utilizam avantajele designului intrasubiecti. Atata timp cat utilizam fiecare subiect in doua conditii diferite este evident ca ar trebui sa utilizam cel putin doua pasaje, cate unul pentru fiecare conditie. Am putea utiliza chiar mai multe pasaje daca am dori sa generalizam rezultatele.
Ce pasaje ar trebui sa utilizam? Cea mai buna alegere ar fi un material mai putin cunoscut subiectilor pentru a teste ceea ce au invatat in acest experiment si nu ceea ce au invatat deja. Cele mai indicate sunt pasajele cu cuvinte familiare dar cu informatii noi. Pasajele ar putea fi luate din articole din reviste stiintifice.
Cat de lung ar trebui sa fie pasajul? Daca vrem ca experimentul sa dureze o ora tinand contul de timpul pentru instructiuni si de timpul necesar sarcinilor de recunoastere atunci ar trebui ca timpul de prezentare al fiecarui pasaj sa nu depaseasca 15 minute.
Cum ar trebui prezentat materialul, pentru a mentine totusi conditiile apropiate de situatia normala de viata si pentru a nu fi influentat strict de conditiile de laborator? De aceea ar trebui sa permitem subiectilor sa citeasca timp de 15 minute in ritmul propriu, iar daca obtinem in final ca o conditie este superioara alteia, in cercetari viitoare vom putea manipula atat conditiile de citire cat si pe cele de ascultare.
In ceea ce priveste prezentarea orala (pentru conditia de ascultare) apare problema daca ar trebui sa variem persoana care citeste. Este important sexul celui ce citeste? Sau gradul de atractivitate? Putem decide ca o femeie sa fie cea care citeste, pe un ton normal (nu unul monoton si nici foarte entuziast).
Testul de recunoastere este de asemenea foarte important, sa nu fie nici prea dificil si nici foarte usor. Ar trebui ca intrebarile sa fie "de suprafata" sau sa se refere la intelesul textului? Nu este preferat un test de reproducere, deoarece acesta este mai greu de cuantificat atunci cand e vorba de un pasaj, decat un test de recunoastere.
Deci vom avea in acest caz (unul simplu) un design 2x2 intrasubiect, cu doua tipuri de prezentare (citire vs ascultare) si doua pasaje (pasajul nu este o variabila de interes). Toate celelalte variabile discutate anterior tebuie mentinute sub control (constante). E necesara trecerea in revista a altor cercetari asemanatoare, pentru compararea rezultatelor cu altele, in care unele variabile au fost operationalizate diferit. Acest lucru ajuta la generalizarea rezultatelor sau limitarea unui rezultat experimental specific.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1429
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
