Metode de studiere a grupurilor scolare

Metode de studiere a grupurilor scolare

Tehnici sociometrice

Acestea reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si matematice destinate sa masoare intensitatea si intinderea relatiilor interpersonale de grup.

Relatiile umane evidentiaza o dubla orientare: afinitatile pe care le exprima o persoana fata de alta constituie primul aspect, iar intelegerea sentimentelor pe care le provoaca pentru partenerul sau constituie cel de-al doilea aspect.

In sistemul tehnicilor sociometrice un prim loc il ocupa testul sociometric ca instrument care studiaza structurile sociale in lumina atractiilor si a repulsiilor care se manifesta in interiorul grupului. El ne ofera datele necesare pentru cunoasterea unor astfel de interactiuni, atat in ceea ce priveste locul pe care fiecare elev il ocupa in contextul acestor relatii, cat si configuratii si structuri psihosociale, de ansamblu, specifice grupului respectiv.

Testul, prin modul in care este conceput, cere subiectilor sa-si exprime preferintele, repulsiile sau indiferentele lor fata de ceilalti membrii ai grupului in legatura cu participarea lor la o actiune comuna concreta. Important este ca intrebarile sa aiba la baza anumite criterii care sa fie in concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile tuturor elevilor. Este, de asemenea, necesar sa li se ofere suficiente motive pentru a raspunde sincer.

Deoarece testul sociometric ofera datele necesare pentru o radiografiere transversala, pentru a cunoaste evolutia grupului urmeaza sa se administreze periodic testul sociometric, iar rezultatele sa fie comparate pentru a surprinde tendinta de evolutie.

In aplicarea testului se pot da indicatii asupra numarului alegerilor si respingerilor exprimate de subiect, numar care poate fi limitat sau nelimitat.

Datele testului sociometric sunt inregistrate intr-un tabel cu doua intrari, matricea sociometrica unde atat pe orizontala cat si pe verticala sunt trecuti elevii din grupul respectiv. In dreptul fiecarui membru se trec pe orizontala alegerile sau respingerile emise iar pe verticala, in coloane, alegerile si raspunsurile primite. Inscrierea se face potrivit unui sistem de coduri acceptat. In citirea matricei urmarim mai intai elementele din care se incheaga structura esentiala a grupului: reciprocitatile pozitive, reciprocitatile negative, opozitiile de sentimente (cuplul alegere-respingere).

Se procedeaza apoi la calcularea unor indici sociometrici:

-p-numarul alegerilor primite

-n-numarul respingerilor primite

-pp-numarul alegerilor emise

-nn- numarul alegerilor primite

-p- numarul alegerilor reciproce

-n-numarul respingerilor reciproce

-p`-numarul indvizilor de care subiectul se crede ales

-n`-numarul indivizilor de care subiectul se crede respins

-p``-numarul indivizilor care se cred alesi de subiect

-n``-numarul indivizilor care se cred respinsi de subiect

Imbinarea primilor doi indici ne furnizeaza statusul sociometric al fiecarui individ, a carui valoare se calculeaza dupa formula:

numarul indivizilor care l-au ales pe A

IssA= -------- ----- ------ -------------

N-1

Calcularea urmatorilor indici ne informeaza asupra expansiunii afective care se calculeaza dupa formula:

numarul indivizilor alesi de A

IeafA =-------- ----- ------ ------

N-1

Datele din matricea sociometrica sunt transpuse in sociograma care constituie redactarea grafica a relatiilor in cadrul grupului. Sociograma poate fi individuala, indicand totalitatea relatiilor unui individ cu restul membrilor grupului sau colectiva.

In sociograma pot fi identificate date furnizate de matricea sociometrica: statusul sociometric, expansiunea afectiva, preferintele unilaterale si reciproce, subgrupurile create in interiorul unui grup.

Toate aceste informatii ofera cadrului didactic posibilitatea de a cunoaste exact nivelul de dezvoltare al grupului, gradul sau de coeziune, structurarea liderului informal etc.

Alaturi de aceste avantaje ale sociometriei sunt de amintit si o serie de limite: sociometria desprinde structura grupului, pozitia indivizilor in grup la un moment dat, dar nu poate dezvalui nici cauzele nici natura si nici evolutia ulterioara a interrelatiilor din grup.

Din aceasta cauza este indicata coroborarea rezultatelor obtinute prin tehnicile sociometrice cu cele obtinute prin alte metode, dintre care amintim:

Chestionarele care se bazeaza pe raporturi verbale intre cercetatori si subiecti, urmarind recoltarea de fapte, opinii, motovatii. Vizand grupurile scolare, ele se folosesc pentru cercetarea urmatoarelor fenomene: conducerea grupurilor, comunicarea in grup, stabilirea scopurilor, coezivitatea grupului etc. Pot fi utilizate chestionare structurate - inchise, chestionare cu raspunsuri la alegere, chestionare deschise si chestionare de ierarhizare.

Scarile de apreciere sunt forme speciale de chestionar care folosesc raspunsuri apreciative, gradate, de genul ''de loc'', ''foarte putin'', ''putin'', ''suficient'', ''mult'', '' foarte mult''. Subiectul trebuie sa aleaga numai unul din aceste raspunsuri. Metoda se aplica pentru studierea: fixarii si realizarii scopului, gradul satisfactiei in activitatea de grup, coezivitatea grupului.

Proba ''Ghici cine?'' consta in formularea unor intrebari prin intermediul carora se desemneaza anumite trasaturi de personalitate sau se fac descrieri ale acestora, elevii trebuind sa identifice colegul care corespunde descrierii facute. Trasaturile de personalitate implicate se refera la comportamentul in grup, ele fiind oarecum tipice: sociabilitatea, egoismul, agresivitatea, popularitatea, creativitatea in grup etc. Aceasta metoda este importanta prin aceea ca evidentiaza gradul de cunoastere a elevilor intre ei, precum si modalitatea concreta de cunoastere.

Metoda aprecierii obiective a personalitatii - Metoda Zapan este introdusa in 1957 de catre profesorul Gh. Zapan care demonstreaza ca aprecierea, ca fapt subiectiv, este educabila, deci, ea poate deveni obiectiva, in acord cu datele realitatii. Metoda vizeaza atat modalitatea de cunoastere de catre profesor si elevi a semenilor lor in cadrul unor activitati scolare sau extrascolare, cat si posibilitatea de apreciere concreta a unor trasaturi de personalitate. Esenta metodei consta in educarea capacitatii de apreciere, elevii cat si profesorii fiind pusi in situatia de a efectua cat mai multe exercitii de acest fel. Dupa asemenea exercitii, elevii ajung sa aprecieze cu exactitate rangul pe care colegii il ocupa in clasamente privind anumite capacitati sau trasaturi.

Metoda experimentului actional-ameliorativ. Avand in vedere dinamica grupului de elevi care evolueaza ca urmare a actiunii unor influiente constiente si organizate, aceasta metoda isi propune introducerea unor interventii educative controlate si aprecierea consecintelor acestora asupra grupului de elevi. Conditia sine qua non a acestor influiente este aceea ca ele sunt orientate si impuse de anumite constatari concrete, surprinse cu ajutorul celorlalte metode. O caracteristica a experimentului actional - ameliorativ este aceea ca declanseaza si asigura conditiile necesare realizarii interdependentei dintre cunoastere - actiune - rezultat.

Fiecare dintre metodele mentionate ofera date despre diverse aspecte particulare ale grupului social, fara sa epuizeze problematica pe care o cuprinde acesta. Numai combinand, in functie de pregatirea si experienta cercetatorului toate aceste metode se va reusi patrunderea in structura si dinamica interna a grupului de elevi.