Factori conditionali ai invatarii - MOTIVATIA

Factori conditionali ai invatarii - MOTIVATIA

Motivatia invatarii. Structura interna a motivatiei

Tipuri de motive specifice activitatii de invatare

Situatii motivationale specifice invatarii scolare

1. Motivatia invatarii

Conceptul de motivatie

Motivatia desemneaza ansamblul factorilor care declanseaza activitatea omului, o orienteaza selectiv catre aqnumite scopuri sI o sustine energetic. Motivatia cuprinde totalitatea elementelor stimulative interne atat a trebuintelor, impulsurilor de ordin fiziologic cat sI a unor formatiuni mai complexe dobandite in cursul vietii ca trebuinte secundare, interese, aspiratii, convingeri, ideal, conceptie despre lume sI viata.

Motivatia un factor intern care impreuna cu alti factori contribuie la manifestarea in conduita. DesI este un stimul care din interior determina individul sa intreprinda actiuni in directia unui anumit scop, motivatia are o origine externa. P.Golu sustine ca motivatia este un model subiectiv al cauzalitatii externe.

Structura interna a motivatiei

Componentele motivatiei sunt cunoscute sub denumirea generica de factori motivationali, de motive sau trebuinte. Dintre aceste componente, in literatura de specialitate sunt mentionate: trebuinta, impulsul, dorinta, intentia, valenta, tendinta, aspiratia sI interesul.

Trebuinta in forma sa activa, precizeaza P.Popescu-Neveanu este un act de semnalizare a modificarilor care intervin in sistemul organic sI in sistemul personalitatii. Trebuinta semnalizeaza cerintele de reechilibrare sub forma unor stari sI imbolduri specifice.

Psihologul american A.Maslow organizeaza trebuintele intr-o structura cunoscuta sub denumirea de piramida trebuintelor. Pornind de la baza cele 7 categorii de trebuinte ale piramidei sunt:

trebuinte fiziologice;

trebuinte de securitate;

trebuinte legate de apartenenta sI dragoste;

trebuinte de apreciere sI stima;

trebuinte de cunoastere;

trebuinte estetice;

trebuinte de autoactualizare, de autorealizare sI valorificare a potentialului propriu.

Impulsul consta in aparitia unei excitabilitati accentuate a centrilor nervosI corespunzatori, proces care este provocat de deficitul de substante din organism. De regula impulsul precede trebuinta, dar aceasta se realizeaza tocmai datorita aparitiei lui. Psihologic, impulsul este trait ca o stare de activare, de pregatire a actiunii.

Dorinta este expresia psihologica a trebuintei constientizate. In general, orienteaza individul spre scop, dar intre dorinta sI scop se interpune un interval de timp, un ansamblu de mijloace. Oamenii pot controla voluntar selectia, implinirea sau reprimarea dorintelor.

O forma de manifestare a dorintei este intentia. Aceasta marcheaza orientarea motivului spre scopuri sau proiecte. Se refera la ceea ce subiectul doreste sa faca. Exista intentii imediate (de a aprocura un curs) sI intentii pe termen lung ( de a termina facultatea).

O alta forma a dorintei este tendinta de a actiona. In acest caz intra in relatie obiectul catre care se orienteaza impulsul sI valenta acestuia.

Valenta o reprezinta calitatea care o dobandeste obiectul in relatiile dinamice dintre organism sI obiectele care intra in sfera satisfacerii trebuintelor. Valenta unui obiect este cu atat mai mare cu cat stimuleaza intr-o masura mai mare activitatea de satisfacere a unei anumite trebuinte.

Nu putem vorbi de existenta unor forte dinamice, motivationale, numai prin ele insele, ci totdeauna in relatie cu obiectele, rezultatele, situatiile care le satisfac sI cerintele carora le corespund, reflectate in mintea omului sub forma de imagini, idei, convingeri, aspiratii, etc.

Tipuri de motive specifice activitatii de invatare

Marea diversitate a motivelor invatarii scolare impune ordonarea lor in anumite categorii. Criteriile de clasificare a motivelor actvitatii de invatare sunt numeroase sI difera de la un autor la altul.

Cele mai concludente criterii sunt:

-criteriul privind relatia motiv-invatare-scop

Intreaga activitate de invatare a elevilor, a studentilor este sustinuta sI orientata de anumite motive sI orientata in vederea atingerii unor scopuri. Motiv al invatarii poate fi o dorinta, un interes, o idee, un ideal, o aspiratie, ca rezultat al reflectarii in constiinta lor a realitatii, a anumitor cerinte: familiale, personale, sociale, profesionale.

Scopul se regaseste in obiectivul, in ceea ce-sI propune sa obtina subiectul prin activitatea de invatare. In mod curent, scopul este orientat motivului sI odata fixat, consolideaza motivatia care l-a impus. Atunci cand scopul este extern fata de activitatea de invatare, eficienta invatarii depinde de semnificatia pe care o are scopul propus pentru cel in cauza. In aceasta situatie este vorba de motivatie extrinseca.

In situatia in care scopul activitatii este intern, deci invata pentru ca invatarea ca atare ii da satisfactie este vorba de o forma superioara de motivatie sI anume motivatia intrinseca.

-criteriul continutului psihologic al motivelor;

Acest criteriu are in vedere faptul ca motivele care ii determina pe elevi sa invete iau intotdeauna forma unor variabile psihice: interese, sentimente, aspiratii sI convingeri. In acest sens se propun motive cognitive sI motive de interes, motive de ambitie, motive de teama.

-criteriul valoric;

Grupeaza motivele invatarii scolare avand in vedere doua aspecte: valoarea socio-morala a scopurilor urmarite sI caracterul adaptativ al motivelor. Prima perspectiva: anume valoarea socio-morala conduce la gruparea motivelor invatarii scolare in 2 categorii: MOTIVE SOCIALE, atunci cand invatarea vizeaza scopuri utile societatii sI MOTIVE INDIVIDUALE. A doua perspectiva a criteriului valoric, anume caracterul adaptativ permite gruparea lor in motive pozitive sI motive negative.

-criteriul aspectului temporal al motivelor.

Vizeaza deschiderea trairii motivelor care poate fi limitata la situatia prezenta sau poate depasI spatiul sI cadrul direct. In functie de acest criteriu motivele pot fi momentane, apropiate sI de perspectiva.

3. Situatii motivationale specifice invatarii scolare

Activitatea de invatare de tip scolar se desfasoara intr-un cadru situational extrem de complex care cuprinde componente numeroase ca: potentialitati intelectuale, reactii afective, fond motivational, predispozitii, aptitudini.

Pornind de la premisa ca in fiecare elev exista anumite tendinte pozitive nespecifice legate de trebuinta de reusita, de implinire, de competenta, in scoala se pot crea anumite situatii care sa sa stimuleze, sa amplifice aceste resurse sI sa influenteze astfel eficienta invatarii.

Situatiile motivationale specifice sunt: situatia de control, de competitie, situatia de joc sI performanta.

Situatia de control

Controlul ca situatie motivationala presupune o comparatie intre fenomenul controlat sI modelul corespunzator. In acest actde comparatie, de identificare, elevul este dirijat la inceput din afara, de catre adult sI are nevoie de control exterior indelungat.

Cunoasterea rezultatului de catre copil actioneaza ca intarire, ca motivatie ce ia nastere in urma efectuarii formelor de control: interior sI exterior.

Orice control al actiunii de invatare reprezinta un factor motivational numai daca este localizat in timp.

Principalele forme de control sunt:

-controlul cognitiv sau intrinsec-opereaza prin administrarea de catre subiectul insusI a recompensei sI a pedepsei, ofera evaluare continua, formativa.

-controlul prin constrangere sau extrinsec este administrat pe cai exterioare, este secvential.

Efectul neintarziat al controlului are consecinte daunatoare atat in privinta intelegerii materialului nou predat cat sI in pregatirea lectiei acasa. Situatia motivationala de control asigura mobilizarea unor motive intrinseci ca: autoaprecierea, autocontrolul, autoafirmarea iar toate acestea contribuie la realizarea motivului de competenta, forma superioara de recompensa.

Situatia de competitie

Creeaza posibilitatea manifestarii dorintei de a excela in activitatea de invatare, determinand mobilizarea trebuintelor de exprimare a eului, de afirmare, de performanta.

Competitia este pozitiva mai ales sub aspect cantitativ. Observatiile asupra comportamentului competitiv sugereaza ca motivul de competitie intensifica efortul motor dar nu imbunatateste calitatea actiunilor. Standardul sistemului de notare, al obtinerii burselor determina in g elevilor un spirit competitiv in care investesc multa energie.

Spiritul competitiv depinde de gradul de expectare a succesului de catre subiect. In scoala, elevul trebuie a fi deprins a se depasI mai degraba pe sine decat pe altul, sansele sale de reusita fiind mult mai sigure decat atunci cand I se cere sa intre in competitie cu altii sI mai ales cu elevii eminenti. Influenta situatiei motivationale de competitie depinde de dificultatea sarcinii, tipul de temperament, trasaturile de vointa, capacitatea de a-sI constientiza posibilitatile in raport cu cerintele.

Cand situatia de competitie face apel la rivalitate, trebuie astfle dirijata incat sa se evite aparitia manifestarilor negativecare sporesc odata cu inaintarea in varsta.

Performanta-ca factor motivational

Performanta reprezinta o actiune al carei efect este superior nivelului comun sI poate constitui chiar un record. In termenii teoriilor invatarii, performanta este reactia de raspuns la actiunea repetitiva a stimulilor.

Atat reusita cat sI escul ca forme de manifestare ale performantei lasa in urma lor tensiuni motivationale. Din aceste considerente, performanta este un aspect al motivatiei. Aprecierea, reamintirea succesului sau esecului se afla in stransa legatura cu imaginea de sine, iar nivelul eului se concretizeaza in nivelul de aspiratie. Nivelul de aspiratie include atat asteptarile cat sI imaginea de sine. Aceasta determina motivul de performanta care indica ambitiile sI performantele subiectului.

Supraestimarea posibilitatilor condamna subiectul la o viata plina de esecuri, iar subestimarea conduce la ratarea unor scopuri, performante posibile, realizabile.