Nosologie descriptiva si nosologie etiologica

Nosologie descriptiva si nosologie etiologica

Directia predominant descriptiva a psihopatologiei, care a sustinut demersul psihiatric initial, este si astazi prezenta in diagnosticul psihiatric. Criteriile nosografiei descriptive:

1. Modalitatea de raportare a subiectului la trairile patologice: fie critic (in nevroze), fie necritic (in psihopatii, psihoze).
2. Predominanta etiologica: exogena (nevroze), endogena (psihoze).
3. Gradul de insertie familiala, sociala, profesionala, ca indice al necesitatii de institutionalizare.

In cadrul directiei etiologice, s-a incercat intelegerea fenomenelor psihopatologice pornind de la trairile individului purtator de simptom si ale cercetatorului in raport cu acesta. Directia etologica poate fi considerata o reactie in fata nihilismului terapeutic al psihiatriei - in fata imposibilitatii de a vindeca nebunul. In psihanaliza nu s-a dorit realizarea unei nosografii exhaustive, ci a unei clasificari referitoare la maladiile accesibile curei analitice.

Criteriile nosografice din directia etiologica:

Raportul dintre actual si infantil - criteriu sensibil, fara o mare putere disjunctiva. Se disting tulburari in care constelatia psihopatologica este legata de imposibilitatea de descarcare a tensiunii sexuale - nevrozele actuale - si tulburari in care exista o problematica de dinamica psihica dobandita in perioada infantila.

Stadiul la care se produce regresia: nevroze narcisice, nevroze de transfer.

Specificul dinamic: conflictul se desfasoara intre doua instante psihice (in nevroze), intre o instanta psihica si lumea externa (in psihoze) sau se inregistreaza lipsa conflictului si a refularii (in perversiuni).