Jocul ca mijloc formativ si informativ

Jocul ca mijloc formativ si informativ

Jocul ca modalitate de relatie intre eu si lumea obiectiva si a relatiilor constituie formula primara a actiunii umane.

Jocul = rezultatul unei coexistente subiect- lume.

Jocul = este generat ca actiune de catre interstimularea afectiva.

Felul in care jocul isi exercita forta de modelare a personalitatii copilului, relatiile jocului au o importanta majora pentru ca in cadrul jocului se structureaza imaginea celuilalt si a sinelui.

Astfel copilul isi formeaza pe baza unor diferentieri si integrari de aspecte moral-volitive din mai multe modele selective, un model de personalitate care sa-i dirijeze propria formare.

Relatia joc si organizarea mintala

Jocul = forma de organizare a cognitiei si implicit o cale de organizare a cunoasterii.

Mecanismele intime le jocului sunt in esenta mecanismele invatarii: palparea obiectelor, deplasarea adica elaborarea spatiului si timpului senzorial (spatiul si timpul mintal).

Dupa 6 ani jocul indeplineste cerintele invatarii: transformarea, modificarea structurilor si functiilor mintale si organizarea lor dupa modelul activitatii intelectuale.

Jocul ramane forma permanenta a procesului de invatare, pentru ca ea constituie o structura mintala si unitara strans legata intre modalitatea stimul- intarire-raspuns- modificare.

Observarea jocurilor spontane ne da un tablou bogat al achizitiilor de abilitati ale copilului. Asa cum precizeaza Piaget "la dezvoltarea organizarii stadiale a structurilor mintale corespund forme precise de joc". Astfel in cadrul jocului de exploatare- manipulare s-a constatat ca la 6-7 ani copiii deosebesc formele si marimile.

Jocul bazat pe reprezentarile copilului presupune existenta unui mecanism de comutare de la realitatea concreta la realitatea mintala. Acest mecanism fiind functia semiotica.

Piaget considera ca imitatia miscarilor, desenul, limbajul, jocul cu in comun functia semiotica (stiinta care studiaza semnele)