OMUL CEL MAI DEPENDENT DE NICOTINA PE CARE IL CUNOSC

OMUL CEL MAI DEPENDENT DE NICOTINA PE CARE IL CUNOSC

Poate trebuia sa incep prin a spune ce anume mi-a dat competenta sa scriu aceasta carte. Nu, nu sunt medic ori psihiatru. Calificarea mea e mult mai adecvata. Am fost, vreme de 33 de ani, un fumator invederat. In ultima parte a acestei perioade fumam o suta de tigari in zilele proaste si niciodata mai putin de 60.

Am incercat de zeci de ori sa ma las. Odata m-am lasat timp de sase luni - si totusi imi venea sa ma urc pe pereti, si totusi stateam in apropierea fumatorilor, incercand sa inspir fumul lor, si totusi calatoream in compartimente de tren pentru fumatori.

Pentru cei mai multi fumatori, problema sanatatii se pune in termenii urmatori:  O sa ma las inainte sa mi se intample ceva.  Atinsesem stadiul in care stiam ca fumatul ma ucide. Aveam permanent dureri de cap si imi venea mereu sa tusesc. Simteam o pulsatie continua in vena care imi trece vertical pe frunte si eram absolut convins ca din clipa in clipa ceva imi va exploda in cap si voi muri de hemoragie cerebrala. Asta ma ingrozea - si totusi continuam sa fumez.

Ajunsesem in stadiul in care renuntasem pana si sa ma las. Nu atat pentru ca imi placea sa fumez. Majoritatii fumatorilor li se intampla adesea sa nutreasca iluzia ca le place tigara, dar eu n-am avut niciodata aceasta iluzie. Am detestat intotdeauna gustul si mirosul tigarii, dar credeam ca fumatul ma ajuta sa ma relaxez. Imi dadea curaj si incredere in mine insumi, iar cand incercam sa ma las eram nefericit; nu puteam sa-mi imaginez ca viata merita traita fara tigara.

Pana la urma, sotia mea m-a trimis la un hipnoterapeut. Marturisesc ca eram cat se poate de sceptic, nestiind nimic despre hipnoza la vremea aceea. Imi imaginam un tip gen Svengali, cu ochi patrunzatori si tinand in mana un pendul in miscare. Aveam toate iluziile firesti ale fumatorilor despre fumat, mai putin una - stiam ca nu sunt un om lipsit de vointa. Eram stapan pe toate aspectele vietii mele, insa tigara era stapana pe mine. Credeam ca hipnoza are de-a face cu refularea dorintelor si, cu toate ca nu ma opuneam (la fel ca majoritatea fumatorilor, voiam din toata inima sa ma las), imi spuneam ca nimeni n-o sa ma duca de nas, convingandu-ma ca n-am nevoie de tigara.

Sedinta de hipnoza a parut sa fie o pierdere de timp. Hipnoterapeutul a incercat sa ma faca sa ridic bratele si alte asemenea lucruri. Nimic n-a mers cum trebuia. Nu mi-am pierdut cunostinta. N-am intrat - sau, cel putin, nu mi s-a parut ca am intrat - in transa, si totusi, dupa sedinta aceea, nu numai ca m-am lasat de fumat, dar am savurat lucrul acesta chiar si in perioada de abstinenta.

Inainte sa te repezi la cabinetul unui hipnoterapeut, da-mi voie sa-ti explic ceva. Hipnoterapia este un mijloc de comunicare. Daca ti se comunica un mesaj gresit, nu te vei lasa de fumat. Nu vreau in nici un caz sa-l critic pe hipnoterapeutul meu, caci daca n-as fi fost la el as fi murit. Dar totul s-a intamplat in pofida, nu datorita lui. Nu vreau sa dau impresia ca resping hipnoterapia, dimpotriva, si eu o folosesc in consultatiile mele. Reprezinta puterea sugestiei si este o forta redutabila, care poate fi pusa in slujba binelui sau a raului. Nu consulta niciodata un hipnoterapeut daca nu ti-a fost recomandat personal de un om pe care-l respecti si in care ai incredere.

In timpul acelor ani cumpliti in care am fost fumator, credeam ca viata mea depinde de tigara si as fi preferat sa mor decat sa ma lipsesc de ea. Lumea ma intreaba astazi daca mai simt cateodata chinul acela straniu al lipsei de nicotina. Nu, nu l-am mai simtit niciodata - dimpotriva! Viata mea a devenit minunata. Daca fumatul m-ar fi ucis, n-as fi avut motive sa ma plang. Am avut mare noroc, iar cel mai extraordinar lucru din viata mea a fost iesirea din acel cosmar, din robia unei existente in care ma distrugeam singur, in mod sistematic, platind la propriu pentru acest privilegiu.

Un lucru trebuie sa fie clar: nu sunt nicidecum un mistic. Nu cred in vrajitori sau in zane bune. Am o formatie stiintifica si de aceea nu puteam intelege caracterul magic, in aparenta, a ceea ce mi se intamplase. Am inceput sa citesc despre hipnoza si fumat. Nu parea sa existe nici o explicatie a miracolului. De ce imi fusese atat de usor sa ma las, cand mai inainte traisem cufundat, saptamani de-a randul, intr-o depresie cumplita?

Mi-a luat mult timp sa inteleg, si asta pentru ca abordam lucrurile dintr-o perspectiva rasturnata. Incercam sa pricep de ce imi fusese atat de usor sa ma las de fumat, cand adevarata problema era de ce fumatorilor le este greu sa se lase. Fumatorii vorbesc despre chinurile groaznice ale abstinentei, dar eu nu trecusem prin nici un fel de chin. Nu era vorba de vreo durere fizica. Totul se petrecea in cap.

Meseria mea de acum este sa-I ajut pe oameni sa-si invinga obiceiul de a fuma. Si am foarte mult succes. Am ajutat mii de fumatori sa se vindece. Si lasa-ma sa subliniez ceva de la bun inceput: nu exista ceea ce se numeste  fumator invederat . Inca n-am intalnit pe cineva care sa fie atat de dependent (sau, mai bine zis, sa se creada atat de dependent) ca mine. Oricine poate nu numai sa renunte la fumat, ci si sa renunte usor. Teama este motivul fundamental pentru care continuam sa fumam: teama ca viata nu va fi atat de placuta fara tigara si teama ca ne va lipsi ceva. Numai ca viata este infinit mai placuta fara tigara in multe privinte, iar surplusul de sanatate, de energie si de bogatie sunt beneficiile cele mai mici.

Tuturor fumatorilor le este usor sa se lase - chiar si tie! Nu trebuie decat sa citesti restul cartii cu o atitudine deschisa. Cu cat vei intelege mai mult, cu atat iti va fi mai usor. Chiar daca nu intelegi nici un cuvant, e de ajuns sa urmezi instructiunile si iti va fi usor. Lucrul cel mai important este ca nu-ti vei mai petrece viata tanjind dupa o tigara sau suferind ca nu o ai. Te vei minuna doar ca ai facut asta atata timp.

Da-mi voie sa te avertizez. Metoda mea poate sa esueze doar din doua motive:

1. Daca nu urmezi instructiunile. Sunt oameni carora nu le place ca sunt atat de dogmatic in privinta anumitor recomandari. De exemplu, iti voi spune sa nu incerci sa reduci numarul de tigari sau sa recurgi la inlocuitori - dulciuri, guma de mestecat etc. - mai ales la cei care contin nicotina. Sunt dogmatic pentru ca imi cunosc bine subiectul. Nu neg ca multi oameni au reusit sa se lase de fumat folosind astfel de  pacaleli , dar stiu ca au reusit in pofida, nu datorita lor. Exista persoane care pot face dragoste intr-un hamac, insa metoda asta nu e cea mai usoara. Tot ce iti voi spune are un scop: sa-ti fie usor sa te lasi si astfel sa reusesti.
2. Daca nu intelegi. Nu considera totul  batut in cuie . Indoieste-te nu numai de ce spun eu, ci si de propriile tale conceptii si de ceea ce te-a invatat societatea in privinta fumatului. De exemplu, daca faci parte dintre cei care cred ca fumatul e un obicei, intreaba-te de ce de alte obiceiuri, chiar placute, este usor sa scapi, in timp ce de un obicei cu un gust oribil, care ne costa o avere si ne ucide, este asa de greu sa scapam.

Daca faci parte dintre cei care cred ca tigara e placuta, intreaba-te de ce de alte lucruri din viata, infinit mai placute, te poti la o adica dispensa. De ce trebuie sa ai neaparat tigara aceea si intri in panica daca n-o ai?