Psihofiziologia odihnei

Psihofiziologia odihnei

Remediul cel mai bun al oboselii nu este intotdeauna odihna inteleasa terre-à-terre, ca o stare de inactivitate absoluta, eventual somnul. Odihna nu echivaleaza intotdeauna cu simpla intrerupere a lucrului si asteptarea pasiva a refacerii energiei cheltuite. Nu orice fel de repaus si indiferent de moment si de conditii este reconfortant. Atat pauzele prea frecvente cat si acelea prea lungi, duc la suprimarea efectelor antrenarii, dupa cum pauzele luate prea tarziu, cand au aparut deja semnele unei oboseli marcate, sunt cu totul neeconomice. Intr-un experiment s-a demonstrat ca este necesar un timp de 4 ori mai lung pentru anularea efectelor cauzate de ridicarea de 30 de ori a unei greutati decat dupa ridicarea de 15 ori a aceleeasi greutati. Mc.Gehee si E. B.Owen, pe de alta parte, dovedesc ca eficacitatea pauzelor programate este mai mare decat a pauzelor luate la intamplare in mod neregulat.

Odihna cea mai eficace consta in alternarea rationala a unei activitati cu alta. Acest mod de odihna a capatat o larga difuziune dupa fundamentarea sa stiintifica. Fenomenul a fost observat inca de I.M.Secenov, si a fot numit odihna activa

Acest fiziolog a inregistrat pe kimograf curba oboselii in cazul efectuarii unei activitati musculare. Curba a fost inregistrata mai intai la o singura mana montata la un ergograf, stabilindu-se de fiecare perioada de activitate timpul necesar refacerii potentialului de contractie (marimea pauzei pentru odihna). In continuare, s-a trecut la o activitate identica cu cealalta mana, tocmai in intervalul afectat odihnei mainii care pana atunci lucrase. S-a constatat un fapt surprinzator, anume ca, daca in perioada de repaos a primei maini intra in activitate cea de-a doua mana, atunci capacitatea ei de munca se reface intr-un timp sensibil mai scurt.

Mecanismul odihnei active a fost explicat pe baza legii inductiei reciproce a proceselor nervoase fundamentale, descoperite de Pavlov. Miscarea mainii drepte (D), este comandata de focarul de excitatie D, din zona motorie a scoartei cerebrale. Manifestarea oboselii coincide cu instalarea inhibitiei de protectie in acest focar, inhibitie care are o anumita intensitate, x. Daca acum intra in functiune mana stanga (S), ale carei miscari sunt comandate de focarul de excitatie S, aflat in vecinatate, atunci conform legii inductiei reciproce, in jurul acestui focar ia nastere o zona de inhibitie prin inductie negativa, de intensitate y care cuprinde in perimetrul ei si focarul D, aflat deja in stare de inhibitie (supraliminara). Suprapunandu-se, cele doua feluri de inhibitie se sumeaza, asa incat intensitatea inhibitiei totale devine x+y. In conditiile acestei inhibitii, energia nervoasa a centrului respectiv se recupereaza cu o viteza mai mare si mai complet.

Practica constienta, adica fundamentata stiintific, pe baza de investigatii psihologice, a dus la conturarea anumitor reguli ale acestui fel de odihna:

v     una si aceeasi activitate de aceeasi intensitate trebuie sa se adreseze alternativ unor organe simetrice;

v     activitatile bazate in mod predominant pe primul sistem de semnalizare trebuie sa fie alternate cu acelea bazate in mod predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare;

v     sa nu se treaca la introducerea activitatii de variatie mai inainte de a se semnala oboseala in activitatea principala, avandu-se, insa grija, ca alternarea activitatii sa nu se faca prea tarziu;

v     activitatea secundara sa nu fie mai obositoare decat cea principala.

In scoala, odihna activa are un camp larg de aplicatie, atat in timpul recreatiilor organizate in aer liber (jocuri, etc.), cat si in timpul lectiilor, prin varierea metodelor didactice prin introducerea la momentul oportun a materialului intuitiv in cursul unei comunicari de noi cunostinte asa incat cele doua sisteme de semnalizare sa fie solicitate pe rand. Deasemenea, regulile odihnei active trebuie respectate in organizarea intregului regim de activitate al elevului, in reglementarea rationala a timpului destinat uneia sau alteia dintre activitati (bugetul de timp al elevului).

Educarea motivelor invatarii mijloc de mentinere a capacitatii de efort.

Atitudinea individului fata de activitatea desfasurata constituie, fie un factor de ridicare a capacitatii de efort in cazul ca este pozitiva, fie un factor de diminuare a acestei capacitati in caz ca este negativa. Pasiunea pentru o munca oarecare, intretine in organism o energie aproape inepuizabila, pe cand lipsa de interes si de dragoste pentru acea munca sfarseste repede in plictiseala si intreruperea lucrului.

Intr-un experiment, subiectii au fost pusi sa sape o serie de gropi pe care apoi trebuiau sa le astupe la loc. Ei indeplineau in sila aceasta munca si renuntau repede la ea. O reluau insa cu placere, daca li se spunea ca se cauta o canalizare al carui plan a fost pierdut. Prezenta unui scop bine definit mobiliza noi resurse la indivizii respectivi.

H. Desoille a scos in evidenta influenta starii emotionale a omului asupra nivelului capacitatii sale de munca aratand ca un mars de 20 Km este mult mai placut pentru un vanator care il strabate din proprie initiativa decat pentru un soldat care executa marsul la ordin.

Toate acestea dovedesc importanta deosebita a motivatiei ca mijloc de preintampinare a oboselii premature. Formarea si dezvoltarea la elevi a unor interese de cunoastere stabile, ca si a unor sentimente intelectuale in cadrul larg al orientarii profesionale, bazata pe criterii stiintifice, constituie antidotul cel mai bun impotriva oboselii aparente si a plictiselii in scoala. "Singur interesul capabil sa provoace si sa sustina efortul este demn de numele de interes' spune pe drept cuvant A.Ferrière.