Oligofrenie

Oligofrenie

In sec. XIX, Esquirol, referindu-se la oligofrenii, face distinctia a doua forme de arieratie mintala profunda: imbecilitatea si idiotia. Mai tarziu s-au identificat alte doua forme: debilitatea mintala si encefalopatie infantila.

Criterii care urmaresc delimitarea cadrului psihopatologic:

1. Criteriul psihometric, bazat pe studiile lui Binet si Simon; cat si pe cele care studiau QI (incepand cu W. Stern), varsta mintala etc. In situatia de retard mentala avem scoruri pe scara QI intre 20 si 70. Astfel, retard profund - QI 10-20; retard sever 20-40, retard moderat 40-55, retard usor 55-70, intelect de limita 70-80, deficienta normala 80-90.

2. Criteriul adaptarii sociale se refera la raporturile cu societatea si la capacitatile adaptative ale individului.

3. Criteriul biologic se refera la geneza sau etiologia, simptomatologia, prognosticul si indicatiile terapeutice ale starilor de arieratie mintala.

Oligofreniile reprezinta oprirea sau insuficienta dezvoltare a facultatilor mintale (intelectuale), care ii pun pe unii subiecti intr-o stare de inferioritate, mai mult sau mai putin grava, in ceea ce priveste adaptarea la exigentele vietii si la posibilitatile de instructie (A. Porot). Acestea reprezinta insuficiente congenitale sau cu un debut foarte precoce in cadrul dezvoltarii inteligentei.

In aprecierea starii de arieratie mintala se discuta de doi factori: factorul deficitar si factorul relational. In cadrul deficientei intelectuale se mai noteaza si o dizarmonie a dezvoltarii inteligentei (notiunea de heterocronie introdusa de R. Zazzo)

Pe langa starea de insuficienta mintala, intalnim si cea de deficienta de evolutie care grupeaza tulburarile instrumentale (care privesc structurile spatiale si temporale, psihomotoare, praxice si de limbaj) si tulburari globale de personalitate (care se inrudesc cu o structura patologica de factura psihotica).

Cauzele oligofreniilor

Factorii genetici, transmisibili prin ereditate, sunt urmatorii:

o dispozitie familiala pentru boli genetice;

infectii care pot afecta procesul de embiogeneza (TBC, sifilis, rubeola etc);

incompatibilitatea factorului Rh (mama negativa si tata pozitiv);

diferite tulburari cromozomiale

Cauze care actioneaza in cursul vietii intrauterine

ingestia de alcool a mamei;

consumul de droguri;

utilizarea unor medicamente cu efect teratogen;

sifilisul si rubeola;

stres, boli psihice,etc.

Cauze intranatale reprezentate prin "traumatism obstretic" si care constau in urmatoarele:

encefalopatiile infantile;

asfixia neo-natorum (circulara de cordon);

traumatisme craniene consecutive aplicarii forcepsului.

Cauze endocrine

cretinismul;

mixoedemul.

Cauze metabolice care pot afecta dezvoltarea embrionara:

disproteidozele privind o tulburare a matabolismului proteic: oligofrenia fenilpiruvica;

dislipoidizele privind metabolismul lipidic: idiotia amaurotica Tay-Sachs, maladia Niemen-Pick, maladia Guacher, gargoilismul;

tezaurismoze ale glicogenului: maladia Gierke;

alte dismetabolii neclasificate: maladia Lavrance-Biedl-Moon.

Displaziile congenitale care cuprind urmatoarele afectiuni: scleroza tuberoasa Bourneville, neurofibromatoza Recklinghausen, neuroangiomatozele Sturge-Weber si Hippel-Lindau.

Psihopatologia oligofreniilor

Din punct de vedere psihopatologic, in cazul oligofreniilor se discuta trei aspecte (A.Porot):

Nivelul mintal este mai mult sau mai putin scazut in raport cu varsta mintala, fiind net inferior varstei cronologice reale. El este pus in evidenta prin intermediul IQ.

Manifestari asociate, ca cuprind mai multe aspecte, si anume:

intarziere in dezvoltarea fizica (staturala, ponderala, infantilism, intarziere in mers, intarziere in dezvoltarea limbajului);

manifestari neurologice (pareze, strabism, convulsii);

manifestari endocrine sau viscerale diferite.

Alte tulburari psihice care pot fi prezente:

intarziere prin arieratie afectiva (copii uitati, rau dirijati, neglijati, inhibati, abandonati);

infantilism afectiv care poate simula un deficit intelectual.

Clasificarea oligofreniilor

Din punct de vedere psihopatologic, in afara observatiei clinico-psihiatrice, se utilizeaza, drept criteriu de apreciere psihodiagnostica nivelul QI. In sensul acesta se disting urmatoarele "forme clinice":

Debilii usor, educabili, apti de a putea beneficia de o educatie speciala, o viata autonoma si o adaptare suficienta la lumea normala si la munca. QI are valori intre 0,65 si 0,80. Reprezinta 85% din totalul bolnavilor

Debilii medii sunt semieducabili, putand ajunge prin reeducare la un grad de autonomie partiala si pot avea o activitate profesionala. La deficienta intelectuala se asociaza tulburari motorii, crize de epilepsie, tulburari caracteriale, necesitand asistenta psihopedagogica si medicala adecvate. QI are valori intre 0,50 si 0,65. Reprezinta un procent de 10%.

Debilitatea profunda sau imbecilitatea este partial educabila, desi chiar si acesti bolnavi pot atinge un anumit nivel de productivitate profesionala. QI are valori cuprinse intre 0,30 si 0,50. Reprezinta un procent de 3-4%.

Arieratia profunda sau idiotia grupeaza acei indivizi needucabili, inadaptabili, dependenti, care pot dobandi unele gesturi elementare ale vietii cotidiene si activitatea ocupationala neproductiva. QI oscileaza in jurul valorii 0,30. Reprezinta un procent de 1-2%.

Formele etiologice ale oligofreniilor

Neuroectodermozele sau farmacozele

Acest grup cuprinde afectiuni degenerative, congenitale, ereditare si familiale. Ele se caracterizeaza printr-o insuficienta mintala de diferite grade, la care se mai adauga anomalii cutanate diverse si tendinta la productii tumorale. In acest cadru clinico-psihiatric intra urmatoarele afectiuni: scleroza tuberoase Bourneville; neurofibromatoza Recklinghausen, etc.

2. Arieratiile dismetabolice

In aceasta grupa sunt incluse sindroamele caracterizate printr-o incapacitate, transmisa genetic, de a metaboliza anumite sunbstante (lipide, protide, etc.) a caror produse intermediare de metabolism se acumuleaza in organism, producand tulburari biochimice ale neuronilor de diferite tipuri. In sensul acesta, se descriu urmatoarele forme clinice: idiotia amaurotica sau maladia Tay-Sachs, cauzata de o lipoidoza; oligofrenia cetonpiruvica.

3. Arieratiile disendocriniene

Aceste stari sunt cauzate, de redula, de o insuficienta tiroidiana si se manifesta, d.p.v. clinico-psihiatric, sub forma oligofreniilor tiroidiene sau mixoedematoase: idiotia mixoedematoasa Bourneville; cretinismul mixoedematos.

4. Arieratiile prin embriopatii infectioase

Acest grup de oligofrenii recunosc drept agent patogen un microb, un virus sau un parazit, care patruns pe cale hematica din organismul mamei in cel al fatului, poate actiona in sensul modificarii disembriogenetice a acestuia, direct sau prin tozinele pe care le produce. Ca forme clinico-psihiatrice sunt citate urmatoarele: embriopatia rubeolica; toxoplasmoza congenitala; sifilisul congenital.

Sindromul Down

Cunoscut si sub numele de mongolism, acest sindrom reprezinta o stare de arieratie mintala intalnita cu o frecventa de 1% in populatie. A fost descris de Langdon Down (1866) sub numele de idiotie mongoloida. Sindromul Down: hipostatura, facies mongoloid, hipertelorism si ochi cu epicantus, limba plicaturata sau scrotala, strabism intern, nas aplatizat, gura intredeschisa, mana scurta si patrata. In plus se noteaza dificultati de mers, abdomen destins, hipotonie musculara, hiperlaxie ligamentara. Se constata existenta unor malformatii si in sfera somatica, reprezentate prin tumori, malformatii cardiace, o mare sensibilitate sau receptivitate pentru infectiile acute.

6. Oligofreniile cu malformatii craniene

Cauzate de factori genetici si caracterizeaza anumite grupuri familiale, afectiunea avand caracter eredo-familial. Aceasta grupa, caracterizata prin malformatii craniene, faciale, la care se pot asocia si malformatii ale membrelor, a fost studiata de Appert, Cruzon, P. Marie etc. In aceasta categorie avem: hidrocefaliile congenitale, indiotiile microcefalice sau sinostozele craniene precoce, disostoza craniofaciala sau maladia Cruzon, acrocefalosindactilia sau maladia Appert.

Hipsaritmia

Este o oligofrenie severa la care se asociaza spasme generalizate in flexiune, scurte si unice sau sub forma de accese. Are un traseu bioelectric cerebral (EEG) specific.