Organizarea grupului terapeutic

Organizarea grupului terapeutic

Este neindoielnic faptul ca de organizarea psihoterapiei in grup va depinde succesul acesteia. Tocmai de aceea terapeutul trebuie sa acorde importanta atat organizaii grupului, cat si procesului terapeutic ce se desfasoara in grup.

În organizarea grupului terapeutic va lua in considerare nu numai cadrul si scopul psihoterapiei, ci si categoriile de pacienti care vor fi inclusi in grup, cu caracteristicile lor psihopatologice dar si personologice. Dimpotriva, organizarea grupului numai pe baza dorintei de participare a membrilor sau a simplei trimiteri la psihoterapie (recomandare), fara o prealabila examinare de catre terapeutul de grup, este susceptibila sa aduca prejudicii atat pacientului respectiv, cat si procesului terapeutic de grup.

Selectia pacientilor pentru psihoterapia in grup

Importanta selectiei a crescut pe masura experientei acumulate intrucat s-a constata ca pacientii care in grup au inregistrat rezultate slabe s-au ameliorat prin psihoterapie individuala; dimpotriva, exista numeroase cazuri in care prin psihoterapie individuala nu se constata nici o ameliorare, in timp ce prin psihoterapie de grup evolutia favorabila a pacientilor este evidenta. Tocmai de aceea, desi psihoterapia de grup a fost aplicata la o mare varietate de bolnavi, experienta arata ca ea nu este indicata pentru toate categoriile de tulburari psihopatologice. Mai mult, cand prin psihoterapia de grup se sconteaza obtinerea unor modificari in functionarea personalitatii, selectia pacientilor are o importanta esentiala. Ea poate constitui cheia succesului psihoterapiei in grup, dupa cum, dimpotriva, poate fi un factor ce prejudiciaza acest succes.

O buna selectie va porni de la premisa conform careia nici un pacient nu poate fi respins de la psihoterapia in grup decat dupa o examinare si apreciere amanuntita si competenta. Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat comportarea bolnavului in grup sau reactia grupului fata de el, nu este intotdeauna predictibila.

Astfel, exista pacienti profund introvertiti sau depresivi care in grup se deschid si comunica in mod surprinzator, spre deosebire de conduita lor anterioara. Pe de alta parte, intr-un grup nu trebuie inclusi mai multi pacienti depresivi intrucat acestia, in general, tolereaza greu situatia de grup, prezinta o slaba participare la discutii sau intervin numai atunci cand se discuta o tema asemanatoare cu aceea care face obiectul preocuparilor proprii.

Evitarea situatiei singular - minoritare din grup constituie un alt criteriu de selectionare. Astfel, se recomanda ca nici un pacient selectionat sa nu fie un virtual membru izolat, ca, de exemplu, singura femeie intr-un grup de barbati, singurul varstnic intr-un grup de tineri sau singurul muncitor intr-un grup de intelectuali. Este dezirabil ca din orice mediu sa includem mai mult de un membru, intrucat doi membrii cu statut similar se sprijina si se identifica reciproc, tolerandu-si mai usor pozitia minoritara. În acest sens, selectia va tine seama de posibile conduite de snobism ale unor pacienti care nu accepta comunicarea sau ajutorul altora, precum si de anxietatile mascate care in situatia de grup ar putea fi relevate, perturband astfel procesul terapeutic.

Pacientul recomandat pentru psihoterapie in grup, trebuie sa impuna precautiile mai sus mentionate, care vor fi respectate mai ales cand recomandarea a fost facuta de catre un medic omnipractician sau somatician. În aceasta situatie, pacientul va prezenta aprecierile scrise asupra starii sale psihofizice din partea medicului curant, ceea ce nu va exclude insa consultatia psihoterapeutului, care va fi axata asupra depistarii:

unei boli somatice de natura sa afecteze prognoza;

ideatiei sau pulsiunilor suicidare;

dependentei de alcool sau droguri.

Examenul psihic din cadrul selectiei trebuie sa cuprinda

un interviu privind istoria atitudinilor pacientului fata de parinti, profesori sau fata de alte persoane apropiate;

informatii asupra comportamentului pacientului in cadrul eventualei psihoterapii individuale;

un istoric psihiatric atent si examenul starii mentale actuale in vederea obtinerii unor factori dinamici, comportamentali si diagnostici.

Aceasta examinare este necesara nu numai pentru pacientii care se prezinta singuri spre a fi selectionati, ci si pentru cei care sunt recomandati de catre alt medic sau chiar de catre un psihiatru. Examinarea personala de catre terapeut a fiecarui pacient este considerata esentiala atat pentru aprecierea adecvarii sale la ceilalti membrii selectionati, cat si pentru informarea sa asupra grupului, duratei si conditiilor psihoterapiei. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat expectatiile pacientului influenteaza participarea sa, cat si rezultatul tratamentului.

Pregatirea pacientilor pentru psihoterapia de grup

În afara criteriilor de selectie si de recomandare pentru psihoterapia de grup, ca si a examenului psihic si somatic efectuat inaintea intrarii in grup, este necesara pregatirea pacientului selectionat asupra modului in care va decurge procesul terapeutic asteptat. În linii generale, aceasta pregatire consta in doua modalitati sau instante, in functie de gradul de structurare a acestei etape preliminare.

1. Pregatirea nestructurata consta in faptul ca pacientului i se ofera date referitoare la metodologia psihoterapiei de grup. Aceasta discutie prealabila este diferita in functie de pacient, situatie care poate avea in vedere:

pacientul care nu a urmat nici un fel de psihoterapie, caruia i se vor prezenta date privind natura tratamentului psihologic, modul de desfasurare, durata acestuia, etc.;

pacientul care a urmat o psihoterapie individuala, fiind acum recomandat pentru psihoterapia d egrup, caruia i se dezvaluie posibilitatile largi ale repertoriului comportamental oferite de grup, modalitatile de intrajutorare si de validare a opiniilor sale in acest cadru etc.;

pacientul sceptic, de obicei intelectual, ce poseda anumite cunostinte despre psihoterapia de grup, caruia trebuie sa i s eexplice caracterul viu si complex al relatiilor care se dezvolta in grupul terapeutic;

pacientul foarte receptiv pentru psihoterapie, ce solicita singur inscrierea sa in grup, caruia i se va explica oportunitatea prescrierii acestui tratament;

pacientul reluctant, care opune rezistenta, nu va fi abandonat inainte de a-si expune motivele refuzului sau, de obicei, sunt d eordin psihopatologic (autism, negativism(, sau conjunctural: o cunostinta in grup, teama divulgarii situatiei si intimitatilor sale etc.; acest pacient trebuie asigurat asupra discretiei cu privire la problemele discutate, asupra modului facultativ al prezentarii identitatii, precizandu-se ca unul din scopurile psihoterapiei in grup consta tocmai in inlaturarea retinerilor si ezitarilor de orice natura;

pacientul timid, introvertit care afirma ca nu s-a simtit niciodata ingrup, lui i se va prezenta caracterul facultativ al interventiilor, al participarii la discutii si faptul ca insasi simpa sa prezenta constituie o participare la viata membrilor grupului cu care stabileste in mod tacit o comuniune afectiva.

2. Pregatirea structurata organizata prin sedinte de psihoterapie individuala, anterioara intrarii in grup; aceasta forma se impune mai ales la pacientii care nu au avut niciodata o relatie bazata pe incredere cu o alta persoana, care provin din familii dezorganizate sau care prezinta sentimente de insecuritate personala, precum si celor care, marcati de ostilitate, nu pot dezvolta o relatie constructiva cu altii,ceea ce nu le permite realizarea unor raporturi suportive cu ceilalti membrii ai grupului.

Prin aceste forme de pregatire se reduce anxietatea pacientului fata de grup si se stabileste o alianta de lucru intre terapeut si pacient. S-a constatat ca o pregatire atenta si structurata reduce numarul de abandonuri in psihoterapia de grup si amelioreaza calitatea participarii pacientului la sedintele grupului.