PLAN DE CONSILIERE PENTRU FAMILIILE CU TINERI CONSUMATORI DE DROGURI

PLAN DE CONSILIERE PENTRU FAMILIILE CU TINERI CONSUMATORI DE DROGURI

Cauzele care imping pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai multi incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le au asupra lor sau din dorinta de a avea noi senzatii, noi trairi, vor sa atinga o anumita stare psihica de bine, de exaltare si de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teriibilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentati sa infrunte riscurile fara a fi opriti de cuvinte ca: "PERICOL"sau "MOARTE". Dorinta de afirmare in fata grupului precum si teama ca vor fi respinsi, ca vor fi izolati de catre grup daca refuza propunerile asa-zisilor "initiati" , ii fac pe acestia sa nu ia in considerare riscurile la care se expun. O alta cauza este presiunea grupului; in functie de nivelul stimei de sine, de gradul de profunzime al idealului lor de viata , de raporturile cu familia , de rezultatele lor scolare , de imaginea pe care o au despre ei si pe care vor s-o creeze celorlalti, adolescentii au capacitati diferite de rezistenta la presiunea pe care anturajul lor o exercita. Este foarte important sa stii cum sa spui "NU", ceea ce demonstreaza ca ai o personalitate puternica. Este important ca tinerii sa fie ei insisi chiar daca ceilalti gandesc diferit. Problemele in familie, la scoala, cu prietenii, precum si izolarea de colectivitate constituie o alta cauza care ii determina pe tineri sa evadeze din realitate consumand droguri. Unii le consuma pentru ascunde sau pentru a depasi problemele zilnice pe care le au si aici putem mentiona : divortul parintilor, abuzul sau indiferenta parintilor sau a scolii.

Trebuie sa intelegem ca utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent si temporar problemele. Acestea vor continua sa existe si chiar se pot agrava. Pentru o perioada scurta, efemera, consumatorul cunoaste "iluzia pacii, a calmului sau a fortei" La inceput , ,majoritatea drogurilor creeaza o trecatoare dispozitie de bunastare fizica, o senzatie de euforie, o liniste sau o exaltare psihica. Mai tarziu, personalitatea consumatorului este puternic afectata; apar viziuni si tulburari de comportament precum si erori de perceptie si de judecata pentru ca in final activitatea practica a toxicomanului sa fie nula, viata normala, daca mai exista asa ceva, sa dispara pentru totdeauna, carentele morale preced decaderea intelectuala. Apare si se manifesta delicventa prin furturi, escrocherii, santaj si uneori acte de violenta care pot merge pana la crima.

Adolescentul pe care-l iubiti este dependent de drog. Ce faceti?

1.Cereti ajutor.

Atunci cand suntem intr-o situatie critica una dintre primele reactii este aceea de a cauta la altcineva o solutie, o rezolvare. Ne este mai usor sa trecem printr-o situatie critica atunci cand discutam cu persoane care au trecut printr-o situatie similara. Exista sfaturile si retetele, in aceasta epoca, in care exista retete pentru orice, este imposibil sa nu le cautam si noi. De multe ori ne rezolvam problemele in acest mod. Uneori, insa, nu se potriveste reteta altuia pentru criza noastra. Uneori este nevoie de 'ceva mai mult' pentru a depasi o situatie critica. Este nevoie sa va asumati aceasta situatie si sa o traiti. In aceste conditii puteti sa descoperiti propria dumneavoastra reteta.
Nu este bine ca doar un singur membru al familiei sa se ocupe de asta. Daca cei care-1 indeamna la a consuma drog sunt numerosi, cei care-1 ajuta trebuie sa fie mult mai numerosi.

Castigati de partea dumneavoastra pe cei care sunt importanti pentru adolescent. Este bine sa aveti aliati din toate laturile vietii lui (scoala, distractii, sport, vocatii etc). Cei care consuma si nu se straduiesc sa se lase nu va sunt de folos, ci dimpotriva.

3. Faceti impreuna cu adolescentul un plan de interventie, specificand clar ce consecinte s-ar ivi daca-l incalca. .

4. Asteptati-va la ce e mai rau: proteste vehemente, trucuri pe care nu credeti ca le poate face, multa minciuna etc. Prea multe asteptari pozitive va vor dezamagi repede.

Fiecare individ are propriul mod de asumare si traire a situatiei

Inainte de a afla despre copilul lor ca este toxicoman, parintii si alti membri ai familiei au, deja, o atitudine in raport cu consumul de droguri si cu consumatorii de droguri. De cele mai multe ori aceste atitudini impiedica asumarea situatiei. 'Este o rusine sa ai asa ceva in casa!' Multe familii 'isi asuma' situatia ca pe un stigmat. Puteti fi disperat pentru ca imaginea familiei este afectata sau pentru ca fiul care consuma droguri este singurul copil. Puteti adopta o atitudine de negare pentru ca va e greu sa acceptati ca unui membru al familiei dumneavoastra i se poate intampla asa ceva. in ambele cazuri este greu sa va asumati situatia. Multi parinti, dintre cei care s-au confruntat cu consumul de droguri, au reusit sa invete ca dependenta de droguri nu dispare peste noapte si ca sunt necesare rabdare si iubire din partea lor pentru ca fiul sau fiica lor sa depaseasca aceasta situatie. De cele mai multe ori, insa, prima reactie a parintilor este de a nu accepta situatia.

Fiecare individ are nivelul sau de tragedizare a unei situatii

Fenomenul 'tragedizarii' este tipic in faza imediata aflarii vestii ca fiul sau fiica consuma droguri. Pentru ca familia functioneaza ca un sistem, aceasta capcana a tragedizarii ii poate inghiti nu numai pe parinti ci intreaga familie. 'Nu ma mai pot ocupa de serviciu. Mi-e teama ca o sa-mi pierd postul. Nu mai am chef sa fac nimic, nici eu si nici sotul. Nu imi pot reveni.' Acesta este unul din momentele in care parintii se prezinta la un specialist, fie el din domeniul dezintoxicarii, psihiatriei sau psihoterapiei.Majoritatea parintilor tragedieaza exagerat in privinta situatiei. Desi este de o gravitate deosebita, consumul de drog are limitele lui si nu este un lucru absolut. El afecteaza puternic dezvoltarea sociala a individului, dar nu-1 ucide in cele mai multe cazuri; majoritatea fostilor consumatori de drog pot fi intalniti si la varsta de saizeci de ani, ca neconsumatori.

Fiecare individ are propriile sale nevoi

Atunci cand starea de dependenta este instalata, bineinteles, primul pas care trebuie facut este dezintoxicarea. Este simplu! Dar este persoana dependenta de acord cu dezintoxicarea? Doreste ea sa se lase de consumul de droguri? Parintii care au trecut prin aceasta situatie stiu foarte bine ca daca fiul sau fiica lor nu isi doresc dezintoxicarea, recaderea se va intampla in timpul dezintoxicarii, imediat dupa iesirea din sectia de dezintoxicare sau in paralel cu tratamentul ambulatoriu pentru suport. Asadar, copilul dumneavoastra se poate afla in stadiul pe care doi specialisti in toxicomanie, Prochasca si Di Clemente, il numesc de precontemplare. Este vorba despre acel stadiu in care consumatorul de drog nu considera consumul o problema pentru el. El gaseste tot felul de rationamente pentru a-si justifica comportamentul. Drogul ii ofera numai avantaje. 'Este modul meu de a ma distra.' 'Ma ajuta sa ma simt bine si nu exista nimic care sa ma faca sa ma simt bine atat de repede. Altfel ma plictisesc. Toti prietenii mei consuma.' Acestea sunt justificari tipice pentru aceasta faza de precontemplare. in acest stadiu un rol foarte important il poate avea psihoterapeutul care poate lucra cu toxicomanul asupra sistemului de motivatie, avand suportul parintelui. Pentru a renunta, din proprie initiativa, la consumul de droguri fiul sau fiica dumneavoastra are nevoie de motivatie. Acesta este unul dintre momentele in care terapeutul se poate manifesta in acest triunghi toxicoman-parinte-terapeut. Parintele care a depasit faza de 'tragedizare' poate acorda suport copilului aflat in situatie de criza. Parintele care nu a depasit faza de tragedizare si care nu a reusit sa accepte situatia poate sabota munca psihoterapeutului, intretinand comportamentul de consuni. Reprosurile, suspiciunea, atitudinea moralizatoare, in general, pot mentine dependenta.

Fiecare individ actioneaza pentru ca are o motivatie. Care este oare aceasta motivatie?

Sunt situatii in care ceea ce il determina pe toxicoman sa decida sa renunte la consum si sa caute ajutor este un eveniment din viata lui:supradoza unui 'prieten' de consum, lipsa banilor, parintii care nu mai vor sa-i acorde adapost sau bani, amenintarea cu parasirea din partea iubitei. Acestea tin de o motivatie exterioara care il poate ajuta pe consumatorul de drog sa se decida sa renunte. Aceasta determina situatia in care el se poate prezenta la un specialist. Poate veni insotit de parinti, de alte rude, de un prieten, de iubit(a) sau singur. Caracteristic pentru aceasta faza pe care, Prochasca si Di Clemente, o numesc de contemplare este acceptarea faptului ca dependenta a devenit o problema. Toxicomanul recunoaste aceasta problema dar nu se simte capabil de a face ceva.
De multe ori insa, aceasta acceptare a faptului ca exista o problema in legatura cu consumul de droguri este numai un rezultat al constrangerii exercitate din exterior. De multe ori consumatorul de drog nu este convins ca are o problema. El poate ajunge si la dezintoxicare fara sa fie convins ca ar avea o problema. Bineinteles, in acest caz recaderea bate la usa. 'Daca ai sta singur, ai avea bani si nu te-ar batea nimeni la cap ai consuma in continuare?' La aceasta intrebare multi dintre cei care, initial, venisera cu ideea ca trebuie sa renunte la consum raspund afirmativ, in acest caz este vorba, asadar, de o falsa motivatie. In aceasta situatie e constient, oare, parintele ca renuntarea la dependenta nu se poate face peste noapte? Sunt frecvente cazurile in care parintelui ii place sa creada ca dupa o saptamana de psihoterapie sau dupa o saptamana de dezintoxicare dependenta a disparut. Asadar, acel lant abstinenta-recadere, cu care ne-am intalnit des in experienta noastra, este intretinut de o falsa motivatie. Motivatia reala nu se poate capata decat in momentul in care consumatorul admite ca dependenta de drog a devenit o problema pentru el. Asadar, parintele ar trebui sa fie constient de faptul ca o motivatie reala nu se poate obtine de azi pe maine.

Fiecare individ continua se actioneze pentru ca are o motivatie puternica

Momentul in care toxicomanul a admis ca are o problema este un moment-cheie. El poate ajunge sa admita acest lucru dupa o anumita perioada de consum sau dupa o anumita experienta de abstinenta-recadere. La un moment dat, apare deci, in istoria unui consumator de drog in care conflictele si inconfortul legate de consum sunt prea mari decizia de a face ceva, ca urmare a unei hotarari proprii. Aceasta situatie inseamna ca toxicomanul este in faza de determinare.
In perioada post dezintoxicare exista o centrare pe explorarea comportamentului de consum (importanta ritualismului in consum, importanta stilului de viata in consum, importanta sistemului de relatii in consum.) in aceasta perioada persoana dependenta poate invata cum sa faca fata situatiilor de risc crescut (situatii in care ar putea relua consumul de drog), poate explora propriile nevoi si poate deveni receptiv la nevoile altora, isi poate descoperi noi interese si modalitati de a-si petrece timpul liber si isi poate descoperi o orientare profesionala. Redescoperirea 'lucrurilor simple' se poate intampla tot in aceasta faza si familia ar putea sprijini aceasta redescoperire. Atunci cand spunem 'lucruri simple' ne referim la lucruri pe care parintii si alti membri ai familiei le pot face impreuna cu tanarul toxicoman si care ar putea reformula relatia intre el si ceilalti membri ai familiei, insarcinarea tanarului cu mici responsabilitati care tin de gospodarie ar fi unul dintre aceste lucruri simple. Toate aceste activitati pe care tanarul dependent le-ar realiza impreuna cu familia ar putea cataliza refacerea relatiilor familiale. Activitatile initiate in faza de actiune pot fi consolidate in faza de mentinere (Prochasca si Di Clemente), in aceste doua faze parintii trebuie sa dea dovada de o mare flexibilitate. Deoarece tanarul dependent este intr-o perioada de cautare, de explorare a noi interese si nevoi care ar putea sta la baza modificarii stilului sau de viata, parintele ar putea fi o oglinda a acestuia, oferind suport, intelegere si acceptare. Flexibilitatea se refera tocmai la aceasta insotire a tanarului dependent in cautarea lui. A fi flexibil poate fi dovada cresterii receptivitatii in raport cu nevoile propriului copil. Poti fi, insa, receptiv la nevoile altuia numai daca stii sa fii receptiv la nevoile tale. Din experienta noastra putem spune ca putini parinti pot face acest lucru. Psihoterapeutul poate fi 'activat' si in acest caz in cadrul triunghiului toxicoman-parinte-psihoterapeut. Parintele poate invata impreuna cu el cum sa fie receptiv la propriile nevoi pentru a putea fi disponibil si pentru nevoile altuia. Atunci cand nu stii sa fii receptiv la nevoile tale se intampla, in asa fel, incat ajungi sa atribui nevoile tale celuilalt, in cele mai multe cazuri celor apropiati. Intr-o asemenea situatie poate aparea presiunea schimbarii.