PROCESE IMPLICATE IN INVATARE

PROCESE IMPLICATE IN INVATARE

A.PROCESE SENZORIALE

	SENZATII	PERCEPTII	REPREZENTARI
DEFINITIE	Procese psihice elementare prin care se cunosc insusirile separate ale unui obiect, fenomen, in conditiile actiunii directe a stimulului asupra analizatorilor. reflecta insusiri separate ale obiectelor si fenomenelor (de obicei nu experimentam senzatii, ci le integram in perceptii; senzatiile apar in forma lor pura doar la nou nascuti); -sunt imagini primare (sunt rezultatul imediat al actiunii stimulului asupra analizatorilor).	Procese psihice complexe care contin totalitatea insusirilor unui obiect, fenomen, in conditiile actiunii directe a stimulului asupra analizatorilor. -surprind totalitatea insusirilor unui obiect -sunt imagini primare (sunt rezultatul imediat al actiunii stimulului asupra analizatorilor	Imagini mintale a obiectelor/fenomenelor in absenta actiunii directe a stimulului asupra analizatorilor. -imagini secundare-in absenta actiunii directe a stimulilor -sunt imagini simplificate,proprii fiecaruia pe baza experientei individuale
FORMARE	Senzatia vizuala Stimul-unda electromagnetica Receptor-retina Senzatia auditiva Stimul-unda sonora Receptor-urechea Senzatia olfactiva Stimul-substantele volatile Receptor-mucoasa nazala Senzatia gustativa Stimul-substante solubile Receptor-papilele gustative	4 Etape: Detectia Discriminarea Identificarea Interpretarea	Imaginea reala Imagine mentala   Reconstituire mentala
Legi	1.Legea intensitatii-un excitant produce o senzatie numai daca are o anumita intensitate (daca depaseste un anumit prag minim si se gaseste sub un prag maxim) Legea contrastului- stimulii care au proprietati opuse se scot reciproc in evidenta. De exemplu contrast cromatic:negru-galben. 3.Legea adaptarii-expunerea la un stimul duce la adaptarea analizatorilor Trecerea de la lumina la intuneric presupune cresterea sensibilitatii (25-30 minute), in timp ce trecerea de la intuneric la lumina presupune scaderea ei (cateva secunde). 4.Legea interactiunii senzatiile produse la nivelul unui analizator pot fi modificate ca urmare a stimularii simultane a altui analizator. In acest sens un experiment a aratat ca sunetul constant al unui metronom era auzit mai tare sau mai incet in functie de aprinderea (mai tare) sau stingerea (mai incet) unei lumini 5.Legea semnificatiei un stimul slab poate produce rapid o senzatie suficient de puternica daca are o semnificatie pentru subiect. O pisica va auzi imediat zgomotele scoase de un soricel chiar daca in incapere sunt o multime de sunete mult mai intense.	1.Principiul proximitatii-percepem impreuna, in acelasi grup elementele alaturate 2.Principiul similaritatii-grupam in aceeasi unitate elementele asemanatoare 3.Principiul continuitatii-stimulii unii in continuarea altora sunt grupati impreuna 4.Principiul bunei forme-tendinta de a percepe forma cea mai simpla 5.Principiul inchiderii-daca o forma cunoscuta are portiuni care lipsesc o percepem ca fiind intraga.	Reprezentarile fiind imagini mintale a realitatii ce sufera reconstituiri, simplificari nu au legi pentru ca fiecare isi reprezinta realitatea in mod propriu.

B.PROCESE COGNITIV SUPERIOARE

1.GANDIREA

Gandirea este procesul psihic cognitiv superior de reflectare indirecta, mijlocita (cu ajutorul cuvantului), generalizata si abstractizata a realitatii

Folosirea procedeelor:

1. Analiza. Informatiile complicate se impart in "parti digerabile", eliminand ceea ce se repeta sau ceea ce este fals.

2. Sinteza. Trebuie sa devina obicei prezentarea informatiilor sintetic, rapid, correct si integral.

3. Comparatia. Se alatura doua fiinte, obiecte, fenomene stabilindu-se asemanarile si deosebirile.

4. Generalizarea, abstractizarea. Reprezinta operatiunea de a descoperi ceea ce este general, comun, esential la o anumita grupa de fiinte, obiecte, fenomene.

5. Concretizarea. Reprezinta verificarea (validarea, motivarea) generalizarilor si a abstractizarilor prin apelare la situatii concrete.

6. Intelegerea. Este activitatea creierului de a descoperi relatiile intre obiecte, fiinte si fenomene. Intelegerea este baza oricarei asimilari constiente a cunostintelor. Prin intelegere se realizeaza decodificarea semantica a obiectelor, fenomenelor si actiunilor prezente prin raportarea lor la fondul de cunostinte acumulate si sistematizate

Intelegerea consta in atribuirea de sens psihologic prin stabilirea unor relatii importante intre ceva necunoscut si ceva dinainte cunoscut. Se manifesta prin cuvinte, expuneri verbale si scrise sau actiune-aplicare practica. Datorita intelegerii se creeaza noi relatii prin care stimularile prezente sunt incluse in structurile mintale anterior elaborate si prin aceasta se realizeaza o noua sinteza in cunoasterea elevului.

2.MEMORIA

Memoria are un rol deosebit pentru viata psihica in general si pentru invatare in special fiind considerata esentiala.

Memoria este un proces complex ce cuprinde selectiv mai multe etape (procesele memoriei):

1. Memorare (intiparire, engramare)

In functie de conditii si solicitari este posibila in variate forme: logica sau mecanica, involuntara sau voluntara.

Exista opinia ca pana la varsta de 11-13 ani, elevii ar memora de predilectie in mod mecanic, fiind incapabili de o memorare logica. Dar cand explicatiile sunt clare si elevii le inteleg, ei prefera legaturile cu sens si memorarea logica.

2. Pastrare (conservare/stocare/retinere)

Este un proces activ presupunand organizari si reorganizari de material. Prezinta sensibile diferentieri dupa durata, exactitate si volum fiind puternic influentat de modul de memorare si de caracteristicile materialului memorat.

3. Reactualizare (redare, scoatere la iveala)

Se realizeaza prin recunoastere(in prezenta obiectului) sau reproducere(in absenta obiectului) si cunoaste grade diferite de precizie.

Intre cele 3 procese ale memoriei exista o puternica interactiune si interdependenta.

Factorii de influenta pentru procesele mnezice sunt:

a) proprietatile materialului de memorat:

- natura materialului (intuitiv, senzorial sau obiectual, abstract, descriptiv-explicativ, rational sau lipsit de sens logic, utilitar-pragmatic sau semnificativ verbal); retinem mai usor un material pe care l-am inteles, care are o semnificatie

- organizarea si omogenitatea sa (organizat sau neorganizat, omogen sau neomogen); retinem mai usor un material bine organizat,

- volumul (volum extins sau volum restrans);

- familiaritatea (familiar sau nefamiliar); retinem mai usor un material familiar, din aceeasi categorie cu informatii deja memorate

- modul de prezentare (simultan, secvential, serial);

- locul ocupat in structura activitatii (scop, conditie, mijloc);

- pozitia materialului intr-o serie data (inceput, sfarsit, mijloc); retinem mai usor un material aflat la inceputul si la finalul seriei, materialul din mijloc e retinut cel mai putin de aceea in repetarea unui material trebuie schimbata ordinea.

b) caracteristici psihoindividuale ale elevului:

- starea sa fizica generala (odihna sau oboseala, sanatate sau boala);

- experienta anterioara;

- intentia de a memora (apelul la memorarea voluntara, atitudinea activa, personala fata de procesul invatarii, dorinta de a retine ceea ce studiaza);

- cunoasterea scopului memorarii;

- cunoasterea perspectivei de timp pentru care memoreaza;

- motivatia principala si cea secundara in memorarea datelor si informatiilor (importanta este nu motivarea maximala, ci motivarea optima - optimul motivational).

c) factori din context- situationali- factori latenti sau manifesti, favorizanti sau inhibitorii din ambianta in care se realizeaza invatarea .

UITAREA

Nu tot ce se memoreaza trebuie pastrat la nesfarsit; continuu este ceruta si o descarcare de informatii care nu sunt actuale si devin perimate. De asemenea, exista nevoia renuntarii la o serie de comportamente depasite si care nu servesc o adaptare adecvata; ca urmare, uitarea ca degajare a memoriei de o serie de impresii, date, scheme mintale pentru a cumula noi cunostinte este conditia progresului memoriei. Uitam ceea ce nu este necesar, nu are semnificatie, dar si ceea ce nu a fost corect memorat (vezi factorii de influenta negativa asupra proceselor memoriei). Uitarea poate fi totala, partiala sau lapsus.

La elevi, uitarea - se manifesta indeosebi ca imposibilitate de a-si reaminti datele memorate sau de a recunoaste evenimentele traite si memorate.

Pentru a-i diminua efectele negative ale uitarii in procesul de invatamant, solutia este repetitia esalonata, comasata, la intervale de timp, activa, independenta, atribuirea de sens, semnificatie, memorarea cu pauze etc. Un rol si mai important il are memorarea logica a informatiilor (s-a dovedit ca in cazul informatiilor fara sens memorate curba uitarii cunoaste o brusca orientare descendenta, in timp ce in cazul informatiilor cu sens curba uitarii cunoaste o cadere initiala brusca urmata de o revenire bazata pe reconstructia logica a informatiilor uitate).

Tinand cont de calitatile memoriei fiecarui elev, profesorul poate interveni asupra tuturor factorilor de influenta, optimizandu-i prin stimularea conditiilor de strategie si tehnica a invatarii cu referire indeosebi la:

- operarea nemijlocita cu elemente esentiale din materialul de memorat (cel mai bine se memoreaza elementele care fac obiectul direct al actiunii directe, cu ajutorul simturilor sau indirecte, prin procesare intelectuala);

- organizarea repetitiilor si o buna distributie in timp a lor;

- fractionarea sarcinilor complexe in subunitati.

3.IMAGINATIA    Imaginatia reprezinta un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte

noi pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare

In functie de sarcina pe care o au elevii, procesele de imaginare sunt dirijate fie spre reconstituiri plastice ale unei realitati sau evenimente sugerate (cum s-a desfasurat de exemplu batalia de la Calugareni) ceea ce s-a convenit a se numi imaginatie reproductiva, fie in directia producerii unor scenarii si imagini noi, a unor combinatii originale, ceea ce se numeste imaginatie creatoare (constructiva) caracterizata prin noutate, ingeniozitate, originalitate. Atat imaginatia reproductiva cat si cea creatoare sunt forme active.

Cultivarea creativitatii prin invatamant

Cultivarea creativitatii a devenit o sarcina importanta a scolii contemporane

Se are in vedere:

Þ schimbarea atitudinii profesorului fata de creativitate si elevul creativ, relatia sa cu clasa de elevi

Þ utilizarea de mijloace nespecifice - probe de tip imaginativ creativ la fiecare dintre discipline (ex. compuneri, exercitii de tip "problematic"- formulare de intrebari pe o tema data, probe de tip "combinat" compuneri de marginea unor tablouri sau formulare de "morala", etc) care conduc la formarea unei "atitudini creative" si a dezvolta "aptitudinea de a cauta si gasi probleme".

Þ progresul creativitatii prin metode si procedee specifice:

- intrebari pentru dezvoltarea gandirii divergente (cum explicati, ce relatie este intre, cum s-ar putea obtine, ce se intampla daca, samd) continuate prin punerea de probleme mai putin obisnuite

- observatiile independente, invatarea prin descoperire, descoperirea dirijata

- activitatea din afara clasei si extrascolara - prilej de cultivare a imaginatiei si creativitatii

C.PROCESE REGLATOARE A ACTIVITATII PSIHICE

1.MOTIVATIA

Motivatia reprezinta unul dintre procesele psihice reglatorii care prin intermediul mobilurilor psihice innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate declanseaza, sustine energetic si orienteaza conduita persoanei. Ea are rolul de cauza a comportamentului.

Motivatia este privita, pe de o parte, ca fiind un ansamblu organizat de motive (o structura), iar pe de alta parte ea este un proces ce instiga la actiune

Nivelul de aspiratie se refera la dorinta unei persoane sau a unui grup de a realiza un scop, un ideal intr-o perioada determinata. Valoare nivelului de aspiratie depinde de gradul de autocunoastere al persoanei, de capacitatea sa autoevaluativa si se raporteaza permanent la performantele obtinute (succesul obtinut duce la cresterea nivelului de aspiratie, in timp ce insuccesul duce la scaderea lui). Nivelul de aspiratie este stimulul motivational care poate conduce spre autodepasiri evidente /de aceea este de dorit ca standardele de reusita sa fie putin peste capacitatile apreciate).

Optimul motivational se refera la relatia dintre nivelul motivatiei si nivelul performantei. Se pot preciza trei situatii posibile:

submotivarea: conduita functioneaza in conditii de deficit energetic, ceea ce duce la performante scazute;

supramotivarea: supramobilizarea afectiva dezorganizeaza conduita iar subiectul isi epuizeaza fondul energetic inainte de a se fi confruntat cu sarcina;

optimum motivational (zona critica): intensitatea optima a motivatiei care duce la performante maxime in cazul unei persoane. Daca motivatia se intensifica dincolo de aceasta zona, performantele incep sa scada.

Zona critica a intensitatii motivatiei variaza in functie de:

gradul de dificultate a sarcinii (in cazul sarcinilor mai usoare, zona critica se ridica la un nivel mai inalt);

particularitatile temperamentale ale persoanelor (persoanele apartinand tipului de sistem nervos puternic-mobil-echilibrat sunt capabile sa suporte tensiuni psihice mai mari decat persoanele apartinand tipului slab sau neechilibrat).

Strategii de motivare a elevilor pentru invatare

- dezvoltarea increderii in sine a elevilor prin : a-i invata pe elevi sa gandeasca pozitiv, a-i invata sa stabileasca standarde de reusita, a-i invata sa-si defineasca obiective ale invatarii, a-i invata sa nu se judece si sa nu se culpabilizeze, atentia cadrului didactic oferita tuturor elevilor;

- dezvoltarea atitudinii apreciative fata de activitatea desfasurata (oferirea de oportunitati de succes tuturor elevilor, crearea unui climat de apreciere si valorizare a muncii bine facute);

- realizarea concordantei intre nivelul asteptarilor si realizarea scopului;

- crearea unei relatii netensionate, apropiate intre profesor si elev;

- utilizarea metodelor care implica elevul in activitatea de predare-invatare (metodele activ-participative, metodele de stimulare a creativitatii sau gandirii critice);

- utilizarea strategiilor competitionale combinate cu cele bazate pe cooperare.

2.AFECTIVITATEA

Fenomenele afective sunt trairi profunde, intense, de mare rezonanta care reflecta atitudinea fata de obiecte, fenomene, persoane, fata de mediul ambiant, atitudine ce depinde de concordanta sau discordanta dintre elementele externe persoanei si ansamblul trebuintelor, dorintelor, aspiratiilor persoanei.

Rolul afectivitatii in invatare

Afectivitatea ca nevoie de expresie, dar si ca afectiune, influenteaza intreaga dezvoltare a copilului, inclusiv dezvoltarea sa intelectuala.

Atunci cand sunt intense sau cand apar in situatii noi, neobisnuite, (pentru care organismul nu si-a organizat inca modalitati adecvate de comportament), afectele, emotiile dezorganizeaza conduita elevului (il fac neputincios sau agresiv), devenind o piedica in realizarea eficienta a activitatii scolare. Daca insa au o intensitate medie (normala), atunci ele pot duce la o invatare mai temeinica.

- Afectivitatea indeplineste functii importante nu doar in raport cu activitatea de invatare ci si cu procesul cunoasterii interpersonale. (Theodule Ribot afirma inca in 1897 ca "simpatia este baza intregii existente sociale")

Conditii fundamentale pentru cristalizarea unor sentimente pozitive la scoala:

- Intrucat formarea sentimentelor este un proces asociativ, cu o slaba legatura cu dezvoltarea intelectuala, ceea ce convinge un elev. ceea ce ii castiga adeziunea nu este atat logica unor argumente, cat atitudinea profesorului, propriile sale sentimente ce se transmit mai mult prin ton, postura si gesturi.

Ex: Formarea "sentimentului comuniunii sociale", a dispozitiei de colaborare, intrajutorare, al solidaritatii sociale, al preocuparii pentru soarta celorlalti, -sentimente esentiale intr-o societate democratica- nu este facilitata de invatamantul actual care se bazeaza pe studiul indivudual si obstructioneaza aproape tot timpul colaborarea dintre elevi in timpul orelor in timp ce activitatea didactica pe grupe, ii face pe elevi constienti de valoarea colaborarii, chiar in munca intelctuala si favorizeaza solidaritatea, prieteniile; ocazii de munca in comun sunt create mai ales prin activitatile din afara clasei(extrascolare). Evident toate aceste activitati isi indeplinesc obiectivele numai daca sunt bine organizate si duc la succese imbucuratoare pentru participanti.

Recompensa meritata: Satisfactia succesului dinamizeaza scolarul pentru a obtine si alte rezultate bune; ele se transfera treptat si asupra disciplinei unde el a excelat; un elev poate invata la o disciplina care nu-l intereseaza dintr-un sentiment al datoriei, dar bunele rezultate pot avea ca urmare formarea unui interes pentru materia respectiva ( asa se explica de ce unii elevi constiinciosi care invata la toate obiectele ajung sa aiba multiple interese si la vine greu la terminarea liceului sa opteze pentru o singura specializare)

Elevul are nevoie sa intrevada o bucurie catre care sa tinda (Makarenko spunea "sa aiba o perspectiva") dar esential este sa imbini "perspectivele" mai indepartate cu cele apropiate. Succesele scolare au drept efect si formarea unei atitudini pozitive fata de munca deosebit de importanta pentru obtinerea unei performante profesionale. Dimpotriva insuccesele scolare repetate pot indeparta copilul de scoala de cultura si devin un factor demobilizator ceea ce nu inseamna ca trebuie sa renuntam la dezaprobare, la pedeapsa.

Enumerarea conditiilor de mai sus nu exclude utilizarea expunerilor, dar     accentueaza necesitatea participarii afective a profesorului, interesul sau pentru problemele prezentate, interes care se comunica elevilor si face ca orele sa treaca pe nesimtite.

Personalitatea profesorului: profesorul devine un model pentru elevi cand autoritatea sa se impune prin deplina competenta profesionala si tact pedagogic. Elevii vor tinde sa-i imite atitudinile, opiniile Formalismul in munca didactica, indiferenta fata de materia predata genereaza plictiseala in sufletul copiilor. Munca profesorului nu da rezultate decat daca ea este insotita de constiinta importantei si frumusetii sale

3.VOINTA

Realizata prin mijloace verbale, constand din actiuni de mobilizare si concentrare a energiei psihonervoase in vederea biruiri obstacolelor si atingerii scopurilor constient stabilite, aceasta modalitate de autoreglaj presupune in principal efort (mobilizare constienta, deliberata de resurse fizice, intelectuale, emotionale) .

Reglarea voluntara se face in stransa legatura cu toate celelalte procese psihice. Memoria, gandirea si imaginatia intervin si preced realizarea deciziei si a actiunii. La randul sau, vointa intervine in organizarea si dirijarea proceselor psihice implicate in invatare: perceptia devine observatie, memoria involuntara este dominata de cea voluntara, actul gandirii este voluntar prin natura sa,

D. CONDITII NECESARE ACTIVITATII PSIHICE

1.ATENTIA

Omul traieste intr-un mediu hipercomplex si dispune de un sistem cognitiv cu capacitate limitata de procesare. Atentia este cea care selectioneaza doar acei stimuli care au o valoare adaptativa si vor fi prelucrati mai tarziu.

Atentia are 2 forme : selectiva sau concentrata(selectam un element si le ignoram pe celelalte) si distributiva (capacitatea de a acorda prioritate rapid cand unei sarcini, cand alteia)

Ambele forme ale atentiei sunt importante in invatare, in functie de sarcina ce trebuie realizata. Invatarea unei poezii, traducerea unui text implica atentie concentrata ; pe cand urmarirea unei planse si ascultarea explicatiilor profesorului implica atentie distributiva.

2.LIMBAJUL(COMUNICAREA)

1. Rolul comunicarii

Studiile din domeniul educational au aratat ca deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performante scolare scazute, probleme emotionale si comportamentale, dificultati de adaptare sociala. Deprinderile de comunicare si relationare reprezinta un factor protector fata de comportamentele de risc (consum de alcool, droguri, fumat) si fata de situatiile de criza (suicidul).

Cercetarile pe adolescenti arata ca peste 75% dintre persoanele sub 18 ani se simt adesea singure. Aceste date ilustreaza ca problema este importanta si necesita abordare adecvata. Factorii care declanseaza si mentin sentimentul de singuratate sunt: deficitul abilitatilor de comuncare, de relationare, timiditatea, stima de sine scazuta, inabilitatea de exprimare emotionala, asertivitate scazuta, timp indelungat petrecut singur. Singuratatea are ca si consecinte de lunga durata dezvoltarea deprediei si anxietatii sociale.

Cai de imbunatatire a comunicarii copil - adult.

In comunicarea emotiilor, este mai eficient sa se aplice limbajul responsabilitatii.

Limbajul responsabilitatii

Este o forma de comunicare prin care iti exprimi propriile opinii si emotii fara sa ataci interlocutorul, fiind o modalitate de deschidere a comunicarii si pentru subiectele care sunt potential conflictuale. Conversatia se focalizeaza asupra comportamentului si nu asupra persoanei. Limbajul responsabilitatii utilizeaza trei componente : (1) descrierea comportamentului ("cand nu dai telefon acasa", "cand vorbesti urat cu mine", "cand nu respecti regula"), (2) exprimarea propriilor emotii si sentimente ca si o consecinta a comportamentului interlocutorului (" ma ingrijorez ca s-a intamplat ceva cu tine""ma supar cand" si (3)     formularea consecintelor comportamentului asupra propriei persoane ("pentru ca nu stiu unde ai putea fi ", "pentru ca nu-mi place sa nu respectam regulile").

Limbajul la persoana a II a "tu" implica judecarea interlocutorului si intrerupe comunicarea datorita reactiilor defensive pe care le declanseaza.

Mesajele la persoana I a (limbajul responsabilitatii) sunt focalizate pe ceea ce simte persoana care comunica si pe comportamentul interlocutorului si astfel previn reactiile defensive in comunicare. Exemple de mesaje eficiente:

"sunt stanjenit (emotia - ce simt fata de un comportament) cand vorbesti despre notele mele de fata cu prietenii mei (comportamentul care m- a deranjat). O sa creada despre mine ca sunt un prost. (consecinta comportamentului)".

"Nu m-am simtit foarte bine in ultimul timp ( consecinta) pentru ca am petrecut putin timp impreuna (comportamentul). Sunt nemultumit.(emotia).

Formularea mesajelor la persoana intai comunica copiilor modul in care comportamentul lor a interferat cu cel al adultilor. E foarte important ca emotiile sa fie comunicate copilului fara a-l invinovati - "M-ai deranjat foarte tare ca nu " si nu formulari de genul "uite ce am patit din cauza ca nu ai "

Mesajele responsabilitatii comunicate pe un ton nervos devin mesaje negative. Acestea invinovatesc copilul si il critica si omit mesajul care ar trebui sa indice care este responsabilitatea lui pentru a schimba ceea ce a facut. Tonul mesajelor negative da dovada de lipsa respectului pentru cel caruia ii este adresata afirmatia.

Sarcasmul, ridiculizarea si presiunile sunt o forma de nerespectare a drepturilor personale.

Etichetarile arata lipsa increderii in copilul caruia ii este adresat mesajul.

Increderea se comunica prin cuvinte, gesturi, tonul vocii.