Psihologia grupurilor scolare - Specificul grupurilor de elevi ca grupuri sociale

Psihologia grupurilor scolare

1. Specificul grupurilor de elevi ca grupuri sociale

Grupurile scolare se constituie si functioneaza pe temeiul uneia dintre formele esentiale ale activitatii scolare-invatatura. Ele sunt grupuri mici in care scopurile grupului corespund intereselor comune ale tuturor membrilor. Devine una dintre caracteristicile definitorii ale grupului de elevi prezenta scopurilor si a motivelor care sustin actiunea de realizare a acestora. ''Masura in care grupul isi atinge scopurile formeaza continutul notiunii de eficienta a grupului '' (P. Golu). Grupul de elevi urmareste scopuri prescriptive (stabilite anterior de catre persoane ce nu apartin in mod necesar acestuia) datorita faptului ca grupul functioneaza intr-o institutie, scoala, ce are ca obiectiv explicit si deliberat educatia si instuirea elevilor, postuland directii precise si clare de actiune, menite sa orienteze intreaga interventie pedagogica.

Grupurile scolare se caracterizeaza prin aceea ca sunt asociatii bazate pe relatii de tipul ,, fata in fata ''(face to face). Ca urmare a acestui fapt fiecare poate comunica si efectua schimb de informatii cu toti ceilalti, dupa cum acestia, la randul lor, pot comunica cu el. Grupul apare, astfel, ca o reuniune integrata de personalitati care comunica intre ele, coordonandu-si reciproc intentiile si preocuparile, modelandu-se reciproc.

Grupul se caracterizeaza si printr-o structura configurationala proprie ce rezulta din interdependenta statutelor si rolurilor membrilor din care este format. Dupa continutul si functiile acestor statute si roluri se pot distinge mai multe variante structurale:

-de comunicare;

-decizionala si executiva;

-sociometrica,

ele constituind un tot unitar, diferite structuri putand functiona concomitent sau succesiv, completindu-se si integrandu-se una pe alta. Se realizeaza, astfel, o organizare a activitatii grupului, aspectul cel mai semnificativ al acestuia fiind structura de roluri prin care fiecare membru este investit cu functii si sarcini determinate. Pe aceasta cale, comportamentele membrilor grupului vor fi circumscrise de rolul formulat care da conduitei un caracter previzibil si admis. Fiecare membru al grupului va fi perceput de catre ceilalti din perspectiva rolului sau.

Rolurile ca si modelele de conduita sunt dependente de statutul individului care desemneaza atat aria de manifestare a rolului cat si pertinenta acestuia.

Normele si normativitatea grupala reprezinta o alta caracteristica a grupului mic cum este grupul scolar. Existenta unui sistem de norme este una dintre premisele fundamentale ale constituirii si functionarii optime a unui grup educational. Normele prescriu anumite modele de comportament (cel mai adesea standardizate), comune pentru toti cei care apartin grupului respectiv. De aceea, apartenenta la grup este dependenta de acceptarea normelor prescrise. O norma este deci, o regula de conduita recunoscuta si acceptata de catre toti membrii grupului. Normele au si rol de reglator al grupului, determinand unitatea si coeziunea acestuia, iar pe de alta parte au rol de criterii de evaluare a conduitelor individuale si de grup.

Modul in care normele sunt percepute depinde, in buna masura, de semnificatia lor pentru grup, pe aceasta cale unele din normele explicite devin norme implicite, nu numai la nivel grupal ci si individual.

Coeziunea grupului este o conditie indispensabila a aparitiei si actiunii unor norme comune, acceptate la nivelul grupului si impuse membrilor sai. Coeziunea poate fi considerata drept cea mai importanta variabila de grup, deoarece, tocmai datorita ei grupul exista, se mentine, functioneaza ca o entitate coerenta, relativ de sine statatoare.

Coeziunea exprima gradul de unitate si integrare a grupului, rezistenta sa la destructurare. La baza ei sta o serie de forte interne si externe, de motivatii: perceptia scopurilor, perceptia reciproca in grup, gradul in care sunt satisfacute aspiratiile membrilor.

In cadrul grupurilor scolare apar toate aceste caracteristici, putind fi identificate doua categorii de relatii specifice:

-unele care se dezvolta ierarhic, pe axul vertical al scolii: relatii elev-lider, elev-profesor elev-diriginte, elev-director;

-relatii care se dezvolta pe axul orizontal al scolii, la nivelul clasei: elev-elev, elev-grup.

1.1. Relatia dintre grupul de elevi si colectivul scolar

Colectivul scolar, fiind considerat un grup, nu poate fi redus la simpla totalitate, pluralitate de persoane. Daca grupul presupune prezenta scopurilor si actiunilor comune, el nu poate fi redus la ansamblul de indivizi.

Intre cele doua notiuni care desemneaza realitati distincte exista urmatoarele deosebiri:

-realitatea fenomenului de grup are o sfera notionala mai larga decat cea a colectivului care este o specie de grup educativ format. Grupul este o notiune generica, colectivul este una din speciile ei subordonate;

-spre deosebire de grup, colectivul presupune nu orice fel de scopuri, motive, norme comportamentale, ci scopuri majore cu semnificatie sociala, carora le sunt subordonate cele personale. Deci, colectivul este realitatea educationala in care membrii sunt orientati spre realizarea unor scopuri majore, cu semnificatie sociala si finalitate educativa;

-in cadrul colectivului scopurile, motivele si normele comportamentale sunt impuse din exterior si, dupa o perioada de influentare educativa, ele ajung sa fie interiorizate de membrii acestuia;

-colectivul este un grup formal, constiuit pe baza unor cerinte institutionale si prin distribuirea unor roluri diferite educatorilor si educatilor, acestia fiind in raporturi obligatorii, reglementate si controlate social;

-grupul scolar reprezinta o faza initiala, necesara in evolutia colectivului;

-colectivul este un mediu educativ care coordoneaza toate influentele corpului profesoral, centrandu-le pe individ sau pe grup, astfel incat sa se asigure eficienta actiunii instructiv-educative;

-grupul este un mediu educogen, deoarece el insasi genereaza norme sau relatii cu valoare educativa.

Examinarea acestor note distinctive ne obliga la formularea urmatoarelor precizari: Grupul scolar este, prin excelenta, o formatiune genetica, evolutiva care poate fi inteleasa in ordinea trecerii de la stadiul de ''grup in formare'' la stadiul de ''grup format'' (M. Zlate). Evident ca in stadiul de ''grup in formare'' predomina variabilele sociologice normative, obligatiile si regulamentele care aduna laolalta elevii unei clase, in vreme ce in stadiul de ,,grup format'' clasa se prezinta ca o sinteza psiho-sociala, rezultat al functionarii in timp a mecanismelor de integrare, fuziune si unificare interindividuala.

Grupul scolar este, de asemeni un grup educational de cadru, in care se face educatia tinerei generatii, de factor care genereaza el insusi efecte educative si de destinatar al educatiei.

Dinamica grupului de elevi

Dinamica grupului surprinde totalitatea transformarilor ce au loc in interiorul lui, transformari care-i imprima acestuia o anumita traiectorie.

Problema fundamentala a dinamicii grupului este cea privitoare la mecanismul prin care se realizeaza, la izvorul si fortele motrice ale acestui proces. Izvorul acestei dinamici se afla in contradictiile interne dintre cele doua tipuri fundamentale de structuri: cea formala si cea informala. Intrucat structura formala este impusa, data, iar ce informala apare in mod spontan ca rezultat al relatiilor interpersonale, inseamna ca in mod necesar vor apare contradictii a caror rezolvare consta in adaptarea, integrarea sau subordonarea reciproca dintre cele doua structuri. Rezolvarea contradictiilor marcheaza nu numai saltul ce se produce, ci ofera in acelasi timp, camp favorabil pentru aparitia altora.

Miscarea sau dinamica grupului este un proces neintrerupt, rezultat al unor acumulari continue si imperceptibile a actiunilor si influentelor externe.

Cu prilejul trecerii de la un ciclu scolar la altul, se inregistreaza o serie de particularitati semnificative, de organizare a claselor de elevi, particularitati ce constau in aceea ca ele debuteaza ca grupuri ''in formare''. Asupra acestora vor influienta conditiile pedagogice in care se lucreaza, precum si o serie de factori psihosociali, cum ar fi statutul educational anterior, experienta scolara dobandita de elevi in grupurile precedente, relatiile interpersonale anterioare. Drept consecinta, la inceput, aceste grupuri sunt eterogene, in interiorul lor putand fi identificate mai multe subgrupuri: subgrupul dominant, majoritar ca numar, caracterizat prin aceea ca dispune de obiceiuri si reguli unanim acceptate, fiind factorul de prelungire, in timp, a traditiilor claselor anterioare; subgrupul secundar, caracterizat prin aceea ca se prezinta ca o formatiune compacta care incearca sa se opuna, neconflictual, subgrupului dominant si sa-si promoveze proprii lideri; o serie de subgrupuri labile caracterizate printr-un grad redus de intercunoastere si interferenta afectiva.

In virtutea dinamicii grupului se constata ca, de la fenomenul de izolare, dominant in primele saptamani de scoala, se trece, in etapele urmatoare, la depasirea sferei inguste a relatiilor intergrupale, la conturarea si impunerea fenomenului de expansiune afectiva intreg subgrupului.

De asemenea, se evidentiaza o maturizare pe linia motivelor invocate ca fundament al alegerilor preferentiale si pe linia integrarii claselor in colectivul unitar al scolii. Putem avea de - a face cu o maturizare spontana, care se produce in conditiile firesti ale inaintarii elevilor in procesul instructiv-educativ, si, implicit, o maturizare provocata , obtinuta in conditiile de modificare dirijata a configuratiei si coeziunii grupului.

Dinamica grupului subliniaza faptul ca acesta se afla intr-o continua miscare si transformare, intr-un proces neintrerupt de acomodare si adaptare. Aceasta dinamica se manifesta pe plan intern si exern. Dinamica interna, intragrupala cuprinde toate transformarile ce au loc in structurile grupului, in caracteristicile personalitatilor membrilor sai. Dinamica externa sau intergrupala face referiri la schimbul ce are loc in cadrul relatiilor dintre grup si realitatea sociala pe fundalul careia fiinteaza. Dinamica se afla in strinsa corelatie cu tendinta inerenta a grupului de a-si pastra relativa independenta, opunindu-se fortelor dezintegratoare interne sau externe. Se poate afirma ca grupul este un sistem autoreglator, capabil, pana la un anumit grad, sa se defineasca si sa se organizeze pe sine insusi, potrivit mecanismelor si legilor sale interne de functionare.

3. Liderul. Trasaturile si functiile liderului in grupul de elevi

Grupul mic, asa cum este si grupul scolar, se caracterizeaza prin centrarea eforturilor individuale asupra unei sarcini comune, insa contributia membrilor lui la rezolvarea sarcinii este diferita. Diferenta se poate manifesta atat cantitativ, cat si calitativ, atat ca intensitate cat si ca natura.Contributia unora poate fi mai importanta si mai indispensabila, ale altora mai redusa.

Membrii ale caror contributii capata o semnificatie deosebita pentru grup au sansa sa devina lideri, iar masura in care sunt perceputi de ceilalti ca sursa demna de stima, consideratie, incredere, face ca ei sa fie si recunoscuti ca lideri.

Pozitia de lider se alimenteaza nu atat din calitatile intrinseci si din comportamentele specifice ale unui individ anumit, cat, mai ales din relatiile individului considerat cu alti indivizi; ea este expresia unei relatii de rol al carui scop il constituie facilitarea mersului catre activitatile de grup; persoana care ocupa o astfel de pozitie are si se remarca prin capacitatea de a-i stimula pe ceilalti sa-si valorifice plenar resursele, multiplicand efectele contributiilor individuale. Indicatorul influentei pe care o exercita liderul rezida in amplitudinea modificarilor pe care le introduce persoana lider in activitatea globala de grup.

Se face distinctia intre liderul formal (institutional, oficial) si liderul informal (neoficial, neinstitutional). Liderul formal reprezinta o pozitie de conducere care decurge dintr-o structura sociala prestabilita. Autoritatea si puterea acestui lider rezulta, cu precadere, nu atat din valoarea intrinseca a persoanei - lider, cat din valoarea sociala a functiei pe care o indeplineste acesta. Liderul informal reprezinta nu o pozitie data, ci una castigata in procesul structurarii raporturilor preferentiale din grup.

Cei mai multi autori (Cattell, Bass, Cartwright) apreciaza ca functiile fundamentale ale liderului ar putea fi rezumate la doua:

-asigurarea sinergiei de eficienta prin facilitarea atingerii scopurilor comune si initiativa in structurarea grupului;

-asigurarea sinergiei de mentinere prin preocuparea pentru realizarea coeziunii de grup, intarind motivatia membrilor sai.

In conditiile concentrarii asupra realizarii scopului se distinge liderul de tip autoritar, caracterizat printr-o serie de parametri obiectivi: competenta in raport cu sarcina, inovatia, realismul, buna formulare a problemelor, planificarea, organizarea si coordonarea actiunii, decizie.

In conditiile concentrarii asupra structurii si conservarii grupului, asupra motivatiilor si relatiilor interpersonale se structureaza liderul de tip democratic care se distinge printr-o serie de parametri predominant subiectivi: amical, conciliant, apropiat, interesat de a rezolva conflicte si a reduce tensiunea, a sfatui, a incuraja, a ajuta, a manifesta intelegere si toleranta, a fi loial, impartial.

Un al treile tip de lider care decurge din modul de exercitare prioritara a uneia sau alteia din functiile fundamentale este liderul indiferent , interesat doar de propriul sau prestigiu.

Intr-o imagine complexa liderul este acel membru al grupului care poseda o superioritate functionala care-l face capabil sa-si asume un anumit rol, acela de conducator, putandu-si ajusta comportamentul in raport cu nivelul cerintelor grupului.

4. Educarea coezivitatii de grup

Coeziunea grupala se refera la acele dependente care unesc individualitatile in interiorul grupului facandu-i rezistenti la influntele distructive din interior sau din afara. Atractia spre grup a indivizilor poate fi impulsionata fie de faptul ca grupul le permite realizarea unor scopuri individuale importante, fie ca el ofera un sistem de activitati interesante pentru membrii sai, fie ca raspunde si satisface necesitati interindividuale care in afara grupului nu ar putea fi satisfacute.

Au fost stabilite o serie de modalitati specifice si de motive care mentin atractia spre grup: prestigiul in grup, trebuinta unei acceptari si recunoasteri sociale, obtinerea unei securitati psihice si valorice spre care tinde personalitatea.

Coeziunea grupului este un produs supraindividual, generat de grup, care nu se reduce la numarul de relatii reciproce ale indivizilor. Este posibil ca in grup sa functioneze un coeficient mare de afinitati mutuale si intr-o proportie mare indivizii sa se prefere reciproc; acest numar in sine nu decide ca grupul sa fie si coeziv, dimpotriva s-ar putea ca el sa contina si fractiuni, subgrupuri informale.

Coeziunea poate rezulta dintr-o multipla determinare:

-sentimentul de a fi impreuna si de cooperare;

-nevoia de a avea un obiectiv;

-posibilitatea constatarii unui progres in mersul spre obiectiv;

-faptul ca fiecare membru are sarcini specifice semnificative care sunt necesare pentru indeplinirea obiectivelor.

Aceasta multipla determinare justifica si tendinta unor psihologi sociali de a asimila coeziunea de grup cu diferiti factori.

Cruswell si Bronferbrenner propun pentru indicele de coezivitate

relatia sociometrica :

SC

----- ----- ------

N (N-1) /2

in care C exprima numarul alegerilor reciproce obtinute, iar N , numarul membrilor.

Proctor si Loomib calculeaza sociometric indicele de coerenta grupala, echivalent coezivitatii, luand in consideratie atat alegerile reciproce (C), cat si cele unilaterale (O) si propunand relatia:

SCq d

---------, in care p =------, iar q = 1- p, d = numarul de

Up N - 1 alegeri permise

Indiferent de formula pe care o acceptam, reiese ca , referindu-se la coezivitatea de grup, ea reflecta convergenta dintre membrii sai, concentrarea interactiunilor in vederea integrarii intr-un tot unitar.

Maisonneuve J., referindu-se la factorii coeziunii ii distinge in factori extrinseci si intrinseci, cei extrinseci constituind doar conditii mai mult sau mai putin favorabile care directioneaza coeziunea.In categoria factorilor intrinseci se are in vedere stari afective favorabile conlucrarii si interactiunii in vederea atingerii obiectivelor urmarite, acestia avand o influienta mai puternica asupra coeziunii.

Pentru educarea coezivitatii de grup se impune o buna cunoastere a structurilor informale ce se constituie si utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.

Un rol insemnat in educarea si mentinerea coeziunii revine gradului in care grupul scolar, ca mediu afectogen, constituie sursa si locul de satisfacere a problemelor afective ale elevilor. Sunt cazuri cand aceasta satisfacere se realizeaza in afara sa, exclusiv in grupurile informale, aceasta situatie putand genera stari tensionale, insatisfactii.

Un alt factor de mentinere a coeziunii il constituie tehnica de motivare la care apeleaza cadrul didactic in procesul instructiv si anume motivarea prin competitie sau motivarea prin cooperare. Aceste situatii motivationale nu trebuie opuse una alteia ci este indicat a se folosi tehnici de cooperare prin competitie, aceasta pentru ca anumite forme de competitie intre elevi au efecte pozitive atat in dezvoltarea lor cat si in mentinerea interesului pentru relatia de grup.

Remarcam un alt mijloc de educare si de mentinere a coezivitatii de grup prin modul in care se exercita recompensele: s-a considerat ca recompensele adresate intregului grup (chiar daca meritul este individual) mentin un climat pozitiv si indeamna la coparticipare.

Opinii mai recente (Tutco-Richards) mentioneaza cateva metode de dezvoltare a coeziunii, care se pare ca au aplicabilitate la grupul de elevi:

-fiecare membru sa se familiarizeze cu responsabilitatile celorlalti;

-fiecare membru sa inregistreze si sa recunoasca eforturile celorlalti pentru realizarea scopurilor comune;

-fiecare membru sa cunoasca aspecte din viata personala a celorlalti (date, idealuri, obiceiuri, preocupari);

-fiecare membru al grupului sa simta si sa aiba posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere in orice situatie care priveste activitatea grupului;

-trairea in comun a succeselor si insucceselor;

-intelegerea si acceptare disciplinei interne a grupului.

4.1. Functia formativa a grupului de elevi ca grup social

Grupul de elevi permite modelarea caracterelor in cadrul relatiilor comune specifice activitatii scolare. Cooperarea in timpul activitatilor colective stimuleaza emergenta unor comportamente caracteristice prin initiativa, activism social, evaluare colectiva.

Modul in care grupul de elevi actineaza asupra fiecaruia dintre membrii sai constituie un adevarat model de invatare psiho-sociala, preia,

transmite si consolideaza unele norme si modele gata elaborate de colectivitatea umana, de societate; de asemenea grupul filtreaza, prelucreaza, adapteaza pentru scopurile si nevoile proprii aceste norme sociale; in acelasi timp grupul elaboreaza norme proprii, modele comportamentale adecvate cerintelor situatiei si nevoilor membrilor.

Utilizarea potentialului grupului in activitatea de invatare si-a gasit expresia in doua tipuri de activitate: invatarea scolara pe grupuri si formarea psiho-sociala prin metoda grupului de antrenament.

Activitatea scolara pe grupuri poate lua forme diferite: rezolvarea unor teme-exercitii, ajutor reciproc prin repetare in grup a unor teme, rezolvare de probleme, fiecarui membru revenindu-i o sarcina partiala. Acesta activitate are ca efect formativ insusirea unui model colectiv de munca, acomodare interpersonala a partenerilor, achizitii reciproce.

Grupul de antrenament este axat exclusiv pe utilizarea potentelor grupului in scopul formarii, invatarii psiho-sociale dirijate, a achizitionarii unor modele comportamentale dezirabile, mijloc de reducere a surselor disonantelor cognitive in mediul scolar.

Grupele de antrenament produc efecte pozitive intr-o multitudine de idei: antrenare in exprimare, deschidere si explorarea problemelor de relatie, evolutie personala in sensul unei mai bune cunoasteri de sine si gasirea cailor de comunicare, optimizarea relatiilor cu ceilalti.

Sensul schimbarii prin grup si achizitiile dobandite pot fi inregistrate la urmatoarele niveluri:

-nivelul sinelui: cresterea constiintei propriilor sentimente si a efectului comportamentului propriu asupra altuia, constientizarea sentimentelor si reactiilor celorlalti si a efectului asupra propriei persoane, modificari in atitudinile fata de altii si fata de grup (incredere, respect, toleranta);

-nivelul rolului social: amplificarea constiintei rolului personal, cresterea responsabilitatii personale, schimbarea atitudinii fata de rolul propriu si fata de rolurile celorlalti;

-in colectivitatea scolara si in clasa de elevi, pornind de la achizitiile personale se pot produce fenomene cum sunt: cresterea constiintei valorii in grup, cresterea increderii in puterea grupului, costientizarea problemelor colective.

5. Metode de studiere a grupurilor scolare

Tehnici sociometrice

Acestea reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si matematice destinate sa masoare intensitatea si intinderea relatiilor interpersonale de grup.

Relatiile umane evidentiaza o dubla orientare: afinitatile pe care le exprima o persoana fata de alta constituie primul aspect, iar intelegerea sentimentelor pe care le provoaca pentru partenerul sau constituie cel de-al doilea aspect.

In sistemul tehnicilor sociometrice un prim loc il ocupa testul sociometric ca instrument care studiaza structurile sociale in lumina atractiilor si a repulsiilor care se manifesta in interiorul grupului. El ne ofera datele necesare pentru cunoasterea unor astfel de interactiuni, atat in ceea ce priveste locul pe care fiecare elev il ocupa in contextul acestor relatii, cat si configuratii si structuri psihosociale, de ansamblu, specifice grupului respectiv.

Testul, prin modul in care este conceput, cere subiectilor sa-si exprime preferintele, repulsiile sau indiferentele lor fata de ceilalti membrii ai grupului in legatura cu participarea lor la o actiune comuna concreta. Important este ca intrebarile sa aiba la baza anumite criterii care sa fie in concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile tuturor elevilor. Este, de asemenea, necesar sa li se ofere suficiente motive pentru a raspunde sincer.

Deoarece testul sociometric ofera datele necesare pentru o radiografiere transversala, pentru a cunoaste evolutia grupului urmeaza sa se administreze periodic testul sociometric, iar rezultatele sa fie comparate pentru a surprinde tendinta de evolutie.

In aplicarea testului se pot da indicatii asupra numarului alegerilor si respingerilor exprimate de subiect, numar care poate fi limitat sau nelimitat.

Datele testului sociometric sunt inregistrate intr-un tabel cu doua intrari, matricea sociometrica , unde atat pe orizontala cat si pe verticala sunt trecuti elevii din grupul respectiv. In dreptul fiecarui membru se trec pe orizontala alegerile sau respingerile emise iar pe verticala, in coloane, alegerile si raspunsurile primite. Inscrierea se face potrivit unui sistem de coduri acceptat. In citirea matricei urmarim mai intai elementele din care se incheaga structura esentiala a grupului: reciprocitatile pozitive, reciprocitatile negative, opozitiile de sentimente (cuplul alegere-respingere).

Se procedeaza apoi la calcularea unor indici sociometrici:

-p-numarul alegerilor primite

-n-numarul respingerilor primite

-pp-numarul alegerilor emise

-nn- numarul alegerilor primite

-p- numarul alegerilor reciproce

-n-numarul respingerilor reciproce

-p`-numarul indvizilor de care subiectul se crede ales

-n`-numarul indivizilor de care subiectul se crede respins

-p``-numarul indivizilor care se cred alesi de subiect

-n``-numarul indivizilor care se cred respinsi de subiect

Imbinarea primilor doi indici ne furnizeaza statusul sociometric al fiecarui individ, a carui valoare se calculeaza dupa formula:

numarul indivizilor care l-au ales pe A

IssA= -------- ----- ------ -------------

N-1

Calcularea urmatorilor indici ne informeaza asupra expansiunii afective care se calculeaza dupa formula:

numarul indivizilor alesi de A

IeafA =-------- ----- ------ ------

N-1

Datele din matricea sociometrica sunt transpuse in sociograma care constituie redactarea grafica a relatiilor in cadrul grupului. Sociograma poate fi individuala, indicand totalitatea relatiilor unui individ cu restul membrilor grupului sau colectiva.

In sociograma pot fi identificate date furnizate de matricea sociometrica: statusul sociometric, expansiunea afectiva, preferintele unilaterale si reciproce, subgrupurile create in interiorul unui grup.

Toate aceste informatii ofera cadrului didactic posibilitatea de a cunoaste exact nivelul de dezvoltare al grupului, gradul sau de coeziune, structurarea liderului informal etc.

Alaturi de aceste avantaje ale sociometriei sunt de amintit si o serie de limite: sociometria desprinde structura grupului, pozitia indivizilor in grup la un moment dat, dar nu poate dezvalui nici cauzele nici natura si nici evolutia ulterioara a interrelatiilor din grup.

Din aceasta cauza este indicata coroborarea rezultatelor obtinute prin tehnicile sociometrice cu cele obtinute prin alte metode, dintre care amintim:

Chestionarele care se bazeaza pe raporturi verbale intre cercetatori si subiecti, urmarind recoltarea de fapte, opinii, motovatii. Vizand grupurile scolare, ele se folosesc pentru cercetarea urmatoarelor fenomene: conducerea grupurilor, comunicarea in grup, stabilirea scopurilor, coezivitatea grupului etc. Pot fi utilizate chestionare structurate - inchise, chestionare cu raspunsuri la alegere, chestionare deschise si chestionare de ierarhizare.

Scarile de apreciere sunt forme speciale de chestionar care folosesc raspunsuri apreciative, gradate, de genul ''de loc'', ''foarte putin'', ''putin'', ''suficient'', ''mult'', '' foarte mult''. Subiectul trebuie sa aleaga numai unul din aceste raspunsuri. Metoda se aplica pentru studierea: fixarii si realizarii scopului, gradul satisfactiei in activitatea de grup, coezivitatea grupului.

Proba ''Ghici cine?'' consta in formularea unor intrebari prin intermediul carora se desemneaza anumite trasaturi de personalitate sau se fac descrieri ale acestora, elevii trebuind sa identifice colegul care corespunde descrierii facute. Trasaturile de personalitate implicate se refera la comportamentul in grup, ele fiind oarecum tipice: sociabilitatea, egoismul, agresivitatea, popularitatea, creativitatea in grup etc. Aceasta metoda este importanta prin aceea ca evidentiaza gradul de cunoastere a elevilor intre ei, precum si modalitatea concreta de cunoastere.

Metoda aprecierii obiective a personalitatii - Metoda Zapan este introdusa in 1957 de catre profesorul Gh. Zapan care demonstreaza ca aprecierea, ca fapt subiectiv, este educabila, deci, ea poate deveni obiectiva, in acord cu datele realitatii. Metoda vizeaza atat modalitatea de cunoastere de catre profesor si elevi a semenilor lor in cadrul unor activitati scolare sau extrascolare, cat si posibilitatea de apreciere concreta a unor trasaturi de personalitate. Esenta metodei consta in educarea capacitatii de apreciere, elevii cat si profesorii fiind pusi in situatia de a efectua cat mai multe exercitii de acest fel. Dupa asemenea exercitii, elevii ajung sa aprecieze cu exactitate rangul pe care colegii il ocupa in clasamente privind anumite capacitati sau trasaturi.

Metoda experimentului actional-ameliorativ. Avand in vedere dinamica grupului de elevi care evolueaza ca urmare a actiunii unor influiente constiente si organizate, aceasta metoda isi propune introducerea unor interventii educative controlate si aprecierea consecintelor acestora asupra grupului de elevi. Conditia sine qua non a acestor influiente este aceea ca ele sunt orientate si impuse de anumite constatari concrete, surprinse cu ajutorul celorlalte metode. O caracteristica a experimentului actional - ameliorativ este aceea ca declanseaza si asigura conditiile necesare realizarii interdependentei dintre cunoastere - actiune - rezultat.

Fiecare dintre metodele mentionate ofera date despre diverse aspecte particulare ale grupului social, fara sa epuizeze problematica pe care o cuprinde acesta. Numai combinand, in functie de pregatirea si experienta cercetatorului toate aceste metode se va reusi patrunderea in structura si dinamica interna a grupului de elevi.