Paradigma simbolica clasica sau paradigma procesarii informatiei

Paradigma simbolica clasica sau paradigma procesarii informatiei

Paradigma simbolica clasica a orientat dezvoltarea psihologiei cognitive inca din primii ani ai afirmarii acestora, dominand cu autoritate cercetarile din domeniu pana la inceputul deceniului noua. Ea are puternice radacini filosofice atat in rationalism cat si in empirismul englez, de aici atributul de clasica. Dupa cum se cunoaste, in logica simbolica, propozitiile sunt reprezentate prin variabile propozitionale sau functii propozitionale. Operarea cu aceste simboluri se realizeaza pe baza unor reguli (de compunere, de deductie) care nu mai tin seama de cunostintele sau propozitiile a caror simbolizare sunt.

Implementate pe calculator, sistemele formal-logice au dus la demonstrarea unor teoreme prin mijloace strict mecanice.

Calculatorul, luat ca model in intelegerea sistemului cognitiv uman a fost conceput ca un sistem simbolic, "operarea cu simboluri si structuri simbolice fiind mijloacele fundamentale prin care este infaptuita gandirea umana" nota Simon, unul dintre fondatorii stiintei cognitive.

Teza principala a paradigmei clasic-simbolice din psihologia cognitiva este asadar, urmatoarea: cunostintele si implicit starile de lucruri corespunzatoare, sunt reprezentate in sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice.

Un simbol este o reprezentare care denota obiecte sau stari de lucruri si se supune unor reguli de combinare (gramatica). Expresiile lingvistice, conceptele, judecatile , imaginile, sunt reprezentari simbolice.

Pentru a putea opera cu cunostinte, calculatorul trebuie sa recurga la codarea lor intr-un limbaj de programare. Expresiile rezultate sunt reprezentari simbolice: ele denota cunostinte si stari de lucruri dar in acelasi timp pot fi manipulate de un sistem fizic. Un fenomen similar are loc si in cazul subiectului uman. Pentru a putea opera cu cunostintele, creierul le codeaza in expresii simbolice. In general, un sistem fizic recurge la reprezentarea simbolica a cunostintelor pentru a putea opera asupra lor. Sistemul cognitiv uman ca si calculatorul, sunt sisteme fizico-simbolice. Sistemul cognitiv uman este un sistem fizic, pentru ca are o instantiere neurobiologica si este simbolic deoarece, pentru a putea opera cu cunostinte si le reprezinta sub forma unor expresii simbolice, pe care le manipuleaza dupa anumite reguli.

Ex: cunostintele pe care le are despre un anumit obiect si le reprezinta lingvistic, iar expresiile lingvistice sunt manipulate pe baza unor reguli sintactice, semantice sau pragmatice.

Ca orice paradigma, paradigma procesarii informatiei are la baza cateva asumptii (axiome) principale:

• oamenii sunt vazuti ca fiinte autonome si intentionale ce interactioneaza cu lumea

externa;

• "mintea" prin care oamenii interactioneaza cu mediul este un sistem ce proceseaza

simboluri (de aici si denumirea de paradigma simbolica), reprezentari, deci este un sistem cognitiv (revedeti caracteristicile unui sistem cognitiv);

• simbolurile sunt manipulate si transformate de sistemul cognitiv, astfel ca ele sunt in

corelatie cu evenimentele din lumea externa;

• scopul cercetarii psihologice este tocmai de a specifica care sunt procesele si

reprezentarile ce stau la baza sarcinilor efectuate de sistemul cognitiv;

• procesele cognitive se desfasoara in timp, au o durata, deci putem sa le identificam,

sa le studiem folosind timpul de reactie ca variabila dependenta;

• creierul uman are o capacitate de procesare limitata, atat din punctul de vedere al

resurselor, cit si al structurii;

Dupa cum se observa din asumptiile de mai sus, una dintre caracteristicile de baza ale paradigmei procesarii informatiei este faptul ca aceste procesari au loc in etape, stadii, deci este vorba de fapt despre o procesare seriala a informatiei. Aceasta inseamna ca procesele au loc intr-o anumita ordine, ca ele nu sunt concomitente, nu se suprapun si ca pentru a avea loc un proces, este necesar ca alte procese anterioare sa fi avut loc.