Particularitatile psihice ale preadolescentului si adolescentului

Particularitatile psihice ale preadolescentului si adolescentului

La iesirea din copilarie si inceputul adolescentei, ca si in tot decursul acestei perioade, avem in fata noastra dezvoltarea impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi in plina formare.

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a dezvoltarii, in care dispar trasaturile copilariei, cedand locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice.

Adolescenta cuprinde doua faze :

-una timpurie intre 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului; aceasta perioada se numeste preadolescenta sau pubertate.

-a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive,afective si volitionale a personalitatii.

Preadolescenta - caracterizare generala

Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mainile fiind mai lungi decat trunchiul, nasul disproportionat in raport cu fata, intreaga conformatie lasand impresia unei fiinte desirate.

Se constata schimbari evidente la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamant critic daca nu sunt intemeiate si necesare. Se mainfesta o schimbare in comportamentul copilului, ce ar avea urmatoarea explicatie: pana in aceasta perioada cunostintele parintilor, in majoritatea cazurilor, au fost suficiente pentru lamurirea diferitelor probleme din viata copilului, iar capacitatea intelectuala a acestuia era inca putin dezvoltata spre a-si da seama de unele insuficiente ale parintilor. Acum insa, venind in contact cu cunostinte variate si profunde, iar gandirea dezvoltandu-se la capacitatea realului, insuficientele parintesti nu mai trec neobservate.

La aceasta varsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama in ce masura poate fi util celor din jur.

Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu o inalta constiinta a datoriei, in orice domeniu ar activa (stiintific, literar, artistic, tehnic, etc).

Adolescenta - caracterizare generala

Adolescenta se anunta a fi o etapa mai calma, mai linistita decat perioada anterioara, tanarul adoptand acum o pozitie mai constienta fata de mediul social si de problemele complexe ale acestuia. Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, in aspectele ei multiple, dar isi indreapta atentia si catre propria-i viata psihica, in cunoasterea careia tinde sa se adanceasca tot mai profund.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt (dupa St. Zisulescu) :

-dezvoltarea constiintei de sine

-afirmarea propriei personalitati

-integrarea treptata in valorile vietii

Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentand o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine insusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea in mijlocul careia traieste. Cel mai inalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci cand el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Constiinta de sine este in primul rand constiinta pozitiei sociale a omului.

Factor de seama al dezvoltarii constiintei de sine il constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si munca adolescentului, precum si aprecierea grupului din care face parte.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului in viitor; un aspect al acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va imbratisa, determinandu-l la reflectie asupra vietii sale interioare; adolescentul se analizeaza spre a-si cunoaste calitatile, spre a se convinge de valoarea lor in raport cu profesia la care se va decide.

Capacitatea de a se preocupa de propria persoana, de a medita, si de a-si analiza trasaturile psihice, nu inseamna fuga de societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre actiune, dorinta de a participa la toate manifestarile vietii sociale. Acum dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea isi ia forme constiente.

Afirmarea de sine

Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central in jurul caruia trebuie sa petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. El doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult; lipsa de consideratie este dureroasa si chiar paralizanta pentru un adolescent.

Un mijloc curent de afirmare il constituie aspectul exterior, adolescentii cautand sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, imbracamintea care diferentiaza, care scoate in relief propria persoana, prin maniere, eleganta miscarilor, limbajul (neologisme, arhaisme, argou), corespondenta (continutul, plicuri, marci, alfabet aparte), spiritul de contradictie, fata de faptele morale, judecata lui nu admite concesii ci este radicala si intransigenta, din care cauza aprecierile sale sunt puternic dotate cu subiectivism.

Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual, ci si in grup: vor sa activeze, sa se distreze impreuna. Membrii grupului au convingerea ca aportul lor nu reprezinta actiuni banale, lipsite de importanta, ci creatii care se impun prin vitalitate si originalitate. Pe adolescenti ii atrage si viata politica; in politica adolescentul vede o inalta activitate sociala.

Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta in atasamentul din ce in ce mai constient si mai activ la grupul caruia apartine si a carui sfera se extinde de la clasa, scoala, pana la marele organism social.

Cu cat inainteaza in varsta, cu atat adolescentul este mai obiectiv in judecatile sale, aprecierile efectuandu-se in functie de criteriile sociale pe care si le-a insusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea adolescentilor in valorile sociale si culturale ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei lor despre lume si viata; cei mai multi manifesta un interes deosebit pentru cuceririle stiintei contemporane si pentru anumite ramuri ale stiintei: fizica, filosofia, biologia, matematica, chimia, istoria.

Dezvoltarea fizica inpreadolescenta si adolescenta

v     Inaltimea si greutatea.

In cresterea in inaltime si greutate nu se constata paralelism ci alternanta, cresterea uneia corespunzand cu stagnarea celeilalte. Cresterea in inaltime se produce cel mai intens intre 14-15 ani, iar catre 18 ani curba cresterii coboara. O mai intensa crestere se constata la membrele inferioare si superioare, ceea ce va da, indeosebi puberului, un aspect special, adesea critic.

Crestera in greutate urmeaza lent cresterea in lungime ; baietii cresc intens in greutate dupa 14 ani, cam 6Kg/an, iar fetele dupa 11 ani, cam 3Kg/an.

v     Sistemul osos. Progrese importante se observa la osificarea diverselor parti ale craniului (mai ales ale temporalului). Se incheie procesul de osificare a oaselor mainii, ceea ce va determina aparitia unor particularitati ale miscarilor fine, ale diferitelor dexteritati manuale si cresterea mare a vitezei de scriere.

v     Sistemul muscular. Se dezvolta musculatura spatelui, a centurii scapulare si pelviene; creste forta musculara. Dupa 15 ani se dezvolta intens muschii mici, care ajuta la precizia si coordonarea miscarilor fine, la perfectionarea tehnicii miscarilor, ceea ce inseamna cheltuiala redusa de energie.

v     Sistemul cardio-vascular. Frecventa pulsului - 80 batai/min. Se constata o mare capacitate vitala a plamanilor intre 14-17 ani. Respiratia intercostala inlocuieste respiratia abdominala (specifica copilului mic).

v     Sistemul nervos. Se definitiveaza relieful scoartei cerebrale, se realizeaza o dezvoltare complexa a legaturilor dintre diferitele regiuni ale scoartei, formandu-se numeroase cai functionale intre toate regiunile creierului. Deosebit de evidenta este dezvoltarea sistemului central de autoreglare, precum si dezvoltarea mecanismelor de accelerare si incetinire a dinamicii corticale, mecanisme ce constituie instrumente ale autoreglarii superioare.

v     Glandele cu secretie interna. Se mareste functional rolul tiroidei, ceea ce duce la intensificarea procesului cresterii osoase si unele modificari ale metabolismului. Hipofiza stimuleaza intens producerea hormonilor glandelor sexuale, procesul de diferentiere a tesuturilor si organelor, procesul de maturizare interna. Epifiza si glandele suprarenale sunt angajate in dimorfismul sexual, in procesul maturizarii; ele stimuleaza procesul dezvoltarii organelor genitale, pigmentarea pielii, ingrosarea generala a corpului. Glandele sexuale isi intensifica activitatea prin ajungere la maturizare intre 12-13, 17-18 ani la baieti; 10-11, 15-16 ani la fete. Se manifesta fenomenul maturizarii prin cresterea pilozitatii in regiunea axiala, modificarea vocii, aparitia polutiei, aparitia senzatiilor erotice si a unor manifestari sexuale.

Dezvoltarea vietii psihice

Sensibilitatea Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si diferential ale analizatorilor, facandu-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii.

v     Senzatiile vizuale. In perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are o mare capacitate de acomodare. Distinge cu mai multa precizie obiectele la distanta. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se castiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora. Adolescentul opereaza intr-un sistem comparativ bogat si cu o capacitate de verbalizare relativ mare si variata (,,culoarea deltei'', ,,culoarea lunii'', ,,culoarea eclipsei'').

v     Senzatiile auditive. Se dezvolta in directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor muzicale, auzul tehnic; auzul fonematic-pe linia intelegerii celor mai neinsemnate nuante si semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite insusiri perceptive si auditive.

v     Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele dupa miros creste foarte mult. Fetele au o mare sensibilitate pentru parfumuri. La baieti, din dorinta de a imita gusturile adultilor (fumat, bauturi, mancaruri picante) isi modifica treptat, chiar daca la inceput nu face placere, gusturile.

Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, in adolescenta are loc procesul de erotizare a sensibilitatii.

Perceptiile si spiritul de observatie ale preadolescentului si adolescentului devin foarte vii, capata o mare adancime. Pe adolescent il atrag unele aspecte specifice ale fenomenelor-ceea ce este original si tipic. La preadolescent vor interveni treptat elemente importante de ordine, o evidenta modificare a tonalitatii afective. Preadolescenta si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. La preadolescenti si adolescenti perceptiile sunt incluse intr-o problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gandirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a intelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.

Atentia. Se dezvolta evident atentia voluntara. Chiar atentia involuntara si cea postvoluntara isi modifica aspectul, devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare; la preadolescenti - doua ore, la adolescenti - 4 ore. Dezvoltarea cunostintelor diverse, multiple ale preadolescentului si adolescentului, dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura incepe sa fie privita cu ochi de 'naturalist '', cu ochi de ' fizician ', etc.

Memoria. Intre 13-17 ani capacitatea de memorare ajunge la foarte mari performante. Memoria, fiind o activitate complexa, implicit in organizarea si reactionarea numeroaselor legaturi asociative disponibile, este una din laturile cele mai solicitate ale activitatii intelectuale.

In aceasta perioada creste mult caracterul activ si voluntar al memoriei; memoria foarte exacta a scolarului mic incepe sa fie tot mai mult inlocuita cu memoria logica care pastreaza ceea ce este esential, operand cu scheme logice.

Memoria opereaza cu reprezentari si notiuni, care devin mai bogate, mai complexe, mai organizate. O serie de reprezentari se rationalizeaza treptat, altele capata un caracter tipizat, avand un potential sugestiv deosebit de marcant. La preadolescent, fixarea se face inca sub forma unei reflectari relativ fidele a materialului ce urmeaza a fi memorat. Pastrarea ierarhizeaza, insa, o anumita ordine si primordialitate a ceea ce trebuie sa se pastreze in functie de criterii logice. Recunoasterea opereaza mult cu asociatii si cu structuri de reprezentari. Cele mai evidente prefaceri apar in reproduceri: preadolescentul structureaza reproducerea verbala in stil propriu, se straduieste sa depaseasca stilul nivelului verbal, scris sau oral; la adolescent, prelucrarea apare in insusi procesul fixarii, cand se procedeaza la restructurari care sa faca mai sistematic si mai inteligibil materialul de memorat. Pastrarea se sistematizeaza mult. Recunoasterea reconstituie materialul in aspecte detaliate analitice, prin coordonatele lui logice. In reproducere, adolescentul include, in relatarile sale verbale, numeroase elemente de explicatie (personale) sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce da originalitate reproducerii.

Gandirea. Structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gandirii si la dezvoltarea mare a cunostintelor care conduce la dezvoltarea gandirii diferentiate: gandire matematica, gandire fizica, gandire gramaticala, etc. Studiul diferitelor obiecte de invatamant il apropie tot mai mult pe preadolescent si adolescent de insusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, intelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a producerii diferitelor fenomene.

In procesul insusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gandi, se intaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se generalizeaza algoritmi in cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii intre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gandirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene in cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentieri intre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Judecatile devin mai complexe - disjunctive, ipotetice, apodictice. Se dezvolta spiritul critic al gandirii - ca urmare a logicii si adancirii acesteia, a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa in fenomene, precizia gandirii.

In perioada preadolescentei si adolescentei trecerea catre formele extensive, verbale ale gandirii logice face necesara preluarea in termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare.

Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte ale preadolescentului si adolescentului se petrece o ierarhizare latenta a valorii celor cunoscute, dar se manifesta (mai ales spre sfarsitul perioadei) si preferinte, urgente, etc., ceea ce oglindeste aspectele caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana primeste ceea ce-i vine din afara. Reflectarea se petrece in mod activ si selectiv.

Limbajulse deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Incepand cu adolescenta creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea figurilor de stil in limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, preadolescentii si adolescentii reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmadu-se din ce in ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial, dar este sarac si imprecis in analiza proceselor interioare. La sfarsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita imbogatirii vocabularului, incep sa inteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese psihice complexe.

Imaginatia.O caracteristica a preadolescentei si adolescentei este dezvoltarea mare a fortei de creatie, a capacitatilor ideative si a capacitatilor creatoare practice. In afara de imaginatia reproductiva care ajuta in insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta il gaseste in realitatea in care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri in legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care incepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, preadolescentii si adolescentii isi exprima propriile judecati si atitudini in legatura cu problemele ce-i framanta. In repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.

O forma speciala a imaginatiei, strans legata de varsta adolescentei, este visarea - ca proiectare mentala a personalitatii in situatii viitoare. Visarea este un proces strans legat de realitate, raportandu-se la dorintele lui legate de planurile de viitor, de profesie, de pozitie sociala generate de interesele, aptitudinile, si sistemul de cunostinte ale adolescentului.

Afectivitatea

Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica, preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, viseaza, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, ii intelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea, amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de insemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.

Doua directii apar mai importante in dezvoltarea generala a vietii afective :

v     cresterea autonomiei morale si a conceptiei morale a adolescentului

v     erotizarea vietii afective.

Primul aspect este legat de viata si relatiile sociale, cel de-al doilea se refera la aspectele individuale ale dezvoltarii afectivitatii. Se dezvolta sentimente superioare - morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentand-o largirea cunoasterii.

Vointa

Este perioada in care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul deliberativ al actului volitiv, cand intre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare, care este in stransa legatura cu experienta in domeniul in care urmeaza sa se actioneze.

In luarea hotararii, preadolescentul este prompt, dar la adolescent, timpul este mai indelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a consecintelor ce decurg din aceasta.

In executia hotararii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea amana indeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta, scopurile actiunilor sale avand o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea scopului, etc.

Interesele preadolescentului si adolescentului

Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a imbogatirii experientei de viata. Interesele preadolescentului nu graviteaza doar in jurul activitatii scolare, ci se extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate in vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta iar sub aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc.

Aceste interese sunt, mai ales la varsta adolescentei, legate de idealul profesional, generand motivele care-i determina pe adolescenti, sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita in invatamantul superior, posibilitati de castig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi sociale.

IV. SINTEZA:

Vezi anexe - cursul 4b, cursul 5a

Dezvoltarea psihica reuneste ansamblul schimbarilor sistematice bio-psiho-sociale aparute de-a lungul vietii individuale.

Caracteristicile dezvoltarii psihice:

Ø        Are un caracter plurideterminat si multifactorial.

Ø        Este determinata mai intai de caracteristicile speciei (treapta filogenetica), de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetica), de interactiunea dintre individ si mediu (treapta psihosociala).

Ø        Principalii factori sunt ereditate, mediu, educatie. Influentele sunt naturale, sociale, externe, interne, directe, indirecte, permanente, accidentale, superficiale sau esentiale etc.

Ø        Este poliforma, (deci nu liniara) si discontinua. Evolueaza ca o succesiune de faze, de stadii in care perioadele de schimbari spectaculoase alterneaza cu cele de relaxare.

Ø        Continutul dezvoltarii psihice, sensul, ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul, fie datorita potentialului ereditar, fie factorilor de mediu si educatie. Dezvoltarea este personala. Fiecare are genotipul sau, interactiuni si imprejurari de viata diferite. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite, dimensiuni comportamentale de amploare si semnificatii adaptative diferite.

Ø        Schimbarile (in special cele calitative) sunt ascendente. Drumul dezvoltarii este in spirala. Aceasta nu se realizeaza ca o aditie previzibila, continua, constanta. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparenta stagnare, care confera o vulnerabilitate sporita subiectului. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depasite prin salturile ascendente.

Ø        Caracterul ordonat al dezvoltarii. Transformarile, schimbarile au loc intr-o anumita ordine, la anumite intervale, sub o forma stadiala.

Ø        ezvoltarea psihica este sistematica si stadiala. Orice schimbare cantitativa sau calitativa are efecte asupra intregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. particularitatile personalitatii la un anumit stadiu influenteaza reprezentarile, afectivitatea etc..

Ø        Aspectul directional, adica orientarea intr-o directie progresiva a tuturor schimbarilor psihice, exprimate, in esenta, prin:

v     modificari in dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltarii psihice: largirea campului perceptiv, imbogatirea vocabularului, cresterea volumului memoriei, etc.

v     schimbari in proportii schimbarea raportului intre activitatea primului sistem de semnalizare si al celui de-al doilea sistem de semnalizare, intre activitatea gandirii concrete si a gandirii abstracte, intre memoria mecanica si memoria logica etc;

v     disparitia unor forme vechi: limbajul infantil, gandirea situationala,etc.

v     aparitia unor forme noi: gandirea abstracta, atentia post voluntara, memoria voluntara, imaginatia creatoare, sentimentele superioare.

Dezvoltarea psihica este un proces foarte complex, care se realizeaza in cadrul unitatii organism-mediu, ca o consecinta a influientelor active a conditiilor externe (mediu, educatie) prin intermediul conditiilor interne (ereditatea), educatia constituindu-se ca un factor conducator in raport cu ceilalti, care ia in considerare si valorifica contributia specifica a acestora

EREDITATEA:

1. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea asigura baza organica a fiecarui fenomen sufletesc.

2. Ereditatea este un factor potential si polivalent, adica fara interventia celorlalti doi factori fundamentali, potentialul ereditar nu se transforma in componente ale vietii psihice. Este polivalent pentru ca pe aceleasi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vietii psihice in functie de felul in care au actionat mediul si educatia. De exemplu, pe baza aceleiasi activitati cerebrale fine, din lobul temporal, se pot forma si aptitudini muzicale dar si pentru limbi straine.

3. Aportul ereditatii nu este acelasi pentru orice varsta sau pentru orice componenta psihica. Ereditatea actioneaza mai puternic la varstele timpurii, in cazul formarii unor procese si functii psihice mai apropiate de ale animalelor, asa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice, contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalitatii cum ar fi temperamentul si aptitudinile.

4. Ereditatea nu este suficienta pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea nu se transforma automat in componente ale vietii psihice umane. De exemplu, copiii crescuti de animale si-au format comportamente ca ale fiintelor cu care au vietuit si astfel ereditatea a fost modificata in manifestarile ei, de mediul in care au crescut;

5. In acord cu nivelul general de dezvoltare al stiintelor, din acest moment este corect sa se considere ca "ereditatea asigura premisele vietii psihice".

MEDIUL

. Mediul este primul mare "transformator" care actioneaza asupra fondului ereditar al fiecaruia, il activeaza si il face sa contribuie la dezvoltarea psihica.

. Este factor de socializare pentru ca in mijlocul celorlalti fiecare invata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei din jur.

. Pregateste pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunitatii in care s-a nascut.

. Da semnificatie sociala comportamentelor fiecaruia si le face sa fie de tip uman.

. Genereaza valori si criterii apreciative care devin factorii principali ai orientarii, dezvoltarii individului.

. Mediul poate exercita atat influente pozitive cat si negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental, educatia.

. Mediul este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea deplina a fiintei umane.

EDUCATIA

.este al doilea factor care transforma potentialul ereditar in componente ale vietii psihice;

directioneaza convergent cu scopurile sale chiar si influentele de mediu;

.formeaza mecanismele superioare ale psihismului uman. De exemplu, dezvolta gandirea pana la cotele cele mai inalte;

.proiecteaza dezvoltarea psihica si asigura conditiile infaptuirii acestor planuri;

.asigura dezvoltarea psihica deplina a omului;

.stimuleaza dezvoltarea psihica prin crearea de decalaje optime intre cerinte si posibilitati si prin sprijinirea corespunzatoare in vederea depasirii acestor neconcordante.

.intr-o oarecare masura educatia accelereaza dezvoltarea psihica.

Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operational al caror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltarii psihice la un anumit moment al evolutiei.

V. PROBLEME DE REFLECTIE:

Defineste ereditatea si precizeaza importanta codului genetic. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare)

Care sunt rolurile ereditatii pentru dezvoltarea psihica umana

Enumera principalele medii cu care interactioneaza fiinta umana dupa nastere. (incepand cu mediul familial)

Precizeaza ce fel de relatii pot fi intre doua sau mai multe medii cu care interactioneaza cineva. (exemplifica relatiile: de contradictie si de complementaritate)

Defineste mediul ca factor fundamental al dezvoltarii psihice si precizeaza tipurile de influente pe care le exercita asupra copiilor si tinerilor. (ai in vedere: materiale, socio-profesionale, socioafective, socio-culturale)

Care sunt rolurile principale ale mediului in dezvoltarea psihica umana.

Care sunt rolurile educatiei in dezvoltarea psihica umana.

Defineste si caracterizeaza dezvoltarea psihica: factori, legi, mecanisme.

Defineste stadiul de dezvoltare psihica, particularitatile si profilul de stadiu

VI. TEME DE LUCRU:

Dinamica personalitatii. Notiunea de dezvoltare psihica. Legile dezvoltarii psihice

Teoria stadiala a dezvoltarii psihice. Criterii de periodizare a dezvoltarii ontogenetice a personalitatii

Detectarea informatiilor, orientarea in mediu si in situatiile concrete prin intermediul senzatiilor de-a lungul ontogenezei

Caracteristicile perceptiilor si ale reflectarii prin reprezentari in raport cu tipul fundamental de activitate si cu tipul de relatii

Dinamica proceselor de reflectare rationala in plan ontogenetic

Aparitia si diversificarea vietii afective in contextul dezvoltarii procesului de socializare

Momente semnificative ale dezvoltarii constiintei de sine pentru procesul de desavarsire a personalitatii

Aspecte caracteristice ale atentiei, memoriei si imaginatiei determinate de varietatea tipului de activitate fundamentala si de tipul de relatii in procesul de desavarsire a personalitatii

Probleme psihologice tipice ale varstei preadolescentei si adolescentei

VII. RESURSE BIBLIOGRAFICE:

v     ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere in psihologie, 2002, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 82-87

v     BIRCH ANN, Psihologia dezvoltarii, 2000, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 139-144

v     COSMOVICI, ANDREI, "Psihologie scolara", Ed. Polirom, Iasi, 1998;

v     COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , "Psihologie scolara", Ed. Polirom, Iasi, 1999;

v     DRAGU, ANCA , CRISTEA, SORIN, "Psihologie si pedagogie scolara" , Ovidius University Press, Constanta 2002;

v     CRETU TINCA, Psihologia varstelor, 2001, Editura Credis, Bucuresti, p.47-58

v     SCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia varstelor, 1995, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.33-38

v     VERZA, EMIL, VERZA , FLORIN, "Psihologia varstelor", Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 2000

v     ZLATE MIELU, Omul fata in fata cu lumea, 1988, Editura Albatros, Bucuresti, p.154-165