Psihodiagnostic clinic - autoevaluarea personalitatii

Psihodiagnostic clinic - autoevaluarea personalitatii

Personalitatea este un model al realitatii care ne ajuta sa intelegem, sa explicam, sa prezicem si sa construim realitatea in care traim. Dintre lucrurile cele mai de pret pe care le are omul, acela de a fi capabil sa se introspecteze, de a incerca sa-si descifreze propria personalitate, poate fi considerat ca fiind un beneficiu suprem. Ca sistem bio-psiho-socio-cultural, personalitatea se constituie fundamental in conditiile existentei si activitatii, incepand cu primele etape ale dezvoltarii individului in societate.  Din punct de vedere psihologic, se face distinctia in cadrul sistemului psihic uman, intre fenomenele locale, accidentale, variabile si cele constante, invarianti, sub forma de trasaturi sau structuri in organizarea psihologica a individului.  Fiecare ne nastem cu un potential uman nativ care se valorifica si dezvolta treptat prin socializare si enculturatie (asimilarea valorilor si comportamentelor sub forma unei invatari continue). Personalitatea a fost studiata din perspectiva mai multor stiinte, fiecare dintre acestea considerand-o dintr-un unghi specific (antropologia biologica si culturala, sociologia, stiintele educatiei, psihologia, medicina psihosomatica, istoria). In cadrul psihologiei, psihopatologia ramura distincta a acesteia s-a ocupat cu studiul personalitatii din punct de vedere clinic. Psihopatologia considera personalitatea ca fiind atat fundalul bolii psihice cat si al normalului. Ea este cea care da o nota particulara si de diversitate fiecarui tablou clinic. Pentru a face o distinctie clara intre normal si patologic, psihopatologia si implicit psihologia clinica se folosesc de numeroase metode de investigare a individului, dintre acestea cele mai folosite sunt considerate testele clinice.

Pe parcursul laboratoarelor de psihodiagnostic clinic mi-am explorat personalitatea cu ajutorul chestionarelor si scalelor utilizate in mediul clinic. Aceste teste au fost: "Scala de atitudini disfunctionale" ce masoara depresia clinica, (unde am obtinut un scor scazut (78), ceea ce indica un nivel foarte scazut al atitudinilor disfunctionale); "Profilul distresului emotional" ce se bazeaza pe studierea emotiilor, (am inregistrat un scor de (39) acesta indicand un nivel scazut al distresului, cat si al distresului disfunctional); "Scalele de anxietate" ( a rezultat un scor de (7) puncte ce releva o stare de anxietate medie); Scalele de depresie si tendinte de suicid" ( unde un scor de (0) puncte indica lipsa depresiei si implicit a tendintelor de suicid) , "Scala de credinte si valori" ce este destinata masurarii credintei spirituale dincolo de credintele religioase conventionale (unde un scor de (32) puncte indica puternice valori morale si spirituale diferite de cele religioase conventionale); si "Chestionarul schemelor cognitive" (in cadrul celor cinci categorii de scheme dezadaptative -. separare si respingere; autonomie si performanta; deficienta limitelor; dependenta de altii si hipervigilenta si inhibitie - scorurile obtinute au avut in general calificativele "scazut" si "mediu"). In un urma aplicarii si scorarii testelor mentionate, am incercat sa-mi autoevaluez propria personalitate bazandu-ma pe detectarea eventualelor disfunctionalitati ce au intervenit pe parcursul dezvoltarii si maturizarii mele ca entitate bio-psiho-socio-culturala.

Am 22 ani, sunt un adult tanar, ca tipologie temperamentala dupa constitutia corporala corespund tipului picnic, sunt introverta, flegmatica (tipul echilibrat inert). Am statura mijlocie, cu extremitati scurte, ma caracterizez prin ritm lent, adaptare pasiva, fire inchisa, greu adaptabila, ma "realimentez" din sursele interioare de energie, prefer sa gandesc bine inainte de a actiona, uneori am tendinta sa nu actionez la momentul oportun, sunt capabila de sentimente profunde si durabile in relatiile cu cei apropiati mie, expresivitatea emotionala este redusa, ma exteriorizez destul de greu. Raportandu-ma la latura relational valorica a personalitatii mele, portretul psihic-moral poate fi creionat cu ajutorul urmatoarelor asumptii: sunt o persoana sociabila, leg cu usurinta noi prietenii, imi manifest pregnant dorinta de a incerca activitati si lucruri noi, in relatiile cu semenii ma bazez pe valori precum respect, egalitate, sinceritate, apreciez arta si frumosul, excelez prin curiozitate intelectuala si deschiderea interesului spre noi idei, spre aspecte neconventionale, dar si preferinta pentru discutii si argumentari filozofice; imi reexaminez cu rigurozitate ideile, conceptiile si valorile sociale.

Consider ca starea de sanatate in general poate fi evaluata din mai multe perspective, atat din punct de vedere fizic si psihic, cat si social. Evaluandu-mi starea de sanatate plecand de la dimensiunea psihica nu am detectat disfunctionalitati majore care sa-mi perturbe functionalitatea. Astfel in ceea ce priveste tendinta de separare si respingere in general am obtinut din partea persoanelor apropiate sustinerea emotionala protectia, atentia, afectiunea, caldura sufleteasca de care am avut nevoie in momentele dificile. Desi am tendinte de izolare sociala, intotdeauna m-am apreciat la o valoare realista. Autonomia si performanta au "scoruri" ridicate in ceea ce ma priveste; niciodata ideea de esec nu a avut o importanta majora pentru mine, imi asum responsabilitatile fara sa am un sprijin; iar uneori manifest tendinte de apropiere exagerata fata de unele persoane, tocmai din nevoia de protectie. Limitele interne si responsabilitatea fata de ceilalti le percep ca atare, avand disciplina in obtinerea scopurilor si control suficient al emotiilor, imi stabilesc scopuri personale realiste. Privitor la dependenta fata de alte persoane, in incercarea de a-mi dezvolta identitatea de sine nu am cautat aprobare exagerata sau atentia celorlalti, nu am realizat dorintele altora in detrimentul satisfacerii propriilor nevoi. Un punct sensibil il pot considera inhibitia emotionala, de multe ori imi inhib sentimentele, actiunile si intampin dificultati in comunicarea spontana.

Starile de tristete care apar uneori pe traiectoria vietii le depasesc cu usurinta. Desi in perioadele dificile ma manifest printr-o usoara irascibilitate si anxietate, nu exprim forme de insomnii, nu imi scade stima de sine, munca si activitatile zilnice nu imi sunt afectate, performantele in activitatile pe care le desfasor nu sunt puternic deteriorate, iar anxietatea somatica este la un nivel optim (nu apar stari de greata, ameteala, palpitatii sau dureri de cap), nivelul libidoului este constant. In general am "o stare de bine" ridicata, predominand emotiile pozitive.