RELATIILE INTERPERSONALE

RELATIILE INTERPERSONALE

1. Introducere: Cercetarea persoanei din punctul de vedere situational, punct de vedere propriu psihologiei sociale, implica urmarirea ei din perspectiva actiunii pe care o exercita asupra altora si a influentei pe care o suporta de la acestia, adica urmarirea ei din perspectiva interactiunii. 

Obiective:Deoarece relatiile interpersonale reprezinta cadrul in care se petrece interactiunea psihosociala, consideram esentiala cunoasterea acestui tip de relatii, a sociabilitatii ca baza a relationarii si a factorilor care le influenteaza.

Concepte cheie: Relatii interpersonale, diade, triade, relatii simpatetice, sociometrie.

RezumatIn forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza in cadrul relatiilor interpersonale.

In sens larg, relatiile personale reprezinta orice legatura intre indivizi sub forma perceperii, intelegerii, evaluarii si preferarii sau respingerii unei persoane de catre o alta

In sens restrans, relatiile interpersonale designeaza uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed - back dezvoltat si implicand minimum doua persoane.

Relatiile interpersonale se caracterizeaza prin reciprocitate si constiinta relatiei. Intr-o relatie interpersonala, fiecare participant inglobeaza in campul constiintei lui atat pe el insusi, cat si pe partenerul sau, precum si elementele mediului comun. Comportamentul fiecarui participant devine stimul pentru comportamentul celuilalt, astfel incat ei se regleaza reciproc. In procesul interactional, participantii se adapteaza in permanenta unul la celalalt (ceilalti). Totalitatea acestor fenomene poarta numele de camp mutual impartasit.

 Sociabilitatea - baza a relatiilor interpersonale

Suportul relatiilor psihosociale il constituie o trebuinta umana fundamentala - aceea a sociabilitatii, a faptului ca pentru a-si desfasura viata normal individul are nevoie de relatii cu semenii sai.

Schutz gaseste trei aspecte ale trebuintei de relationare :

a.     trebuinta de incluziune - este primordiala, aparand deja la copilul mic sub forma apetitului de comunicare, a dorintei de a fi ingrijit,  de a atrage atentia, a fricii de a fi neglijat.

b.     nevoia de control - in functie de particularitatile individuale, omul simte nevoia fie de a domina, fie de a fie de a fi controlat de catre altii.

c.      nevoia de afectiune - reclamata mai ales in cuplul diadic.

Cateva dintre tipurile de relatii interpersonale care pot exista si coexista sunt urmatoarele:

-        relatii functionale ( socio - profesionale )

-        relatii de intercomunicare

-        relatii intercognitive

-        relatii simpatetice sau preferentiale.

Desigur, analiza este facuta doar in scop didactic, pentru ca real, oamenii functioneaza simultan pe toate "palierele" personalitatii lor.

Dintre aceste tipuri de relatii ne vom opri asupra relatiilor simpatetice sau preferentiale, bazate pe criteriul optiunii afective.

Relatiile simpatetice sunt structurate pe trei dimensiuni : atractie, respingere, indiferenta.

J.L.Moreno, inventatorul sociometriei (aplicarea masurii = metrum, la fiinta sociala = socius) vorbeste despre existenta a doi vectori: unul centrifug (ceea ce pleaca de la persoana) si altul centripet (ceea ce vine spre persoana). Astfel, vectorul centrifug defineste totalitatea sentimentelor de atractie, respingere sau indiferenta pe care un subiect le incearca fata de membri din anturajul sau, iar vectorul centripet reprezinta totalitatea sentimentelor pe care persoana le suscita in ceilalti.

Calcularea atractiilor si respingerilor pe care cineva le emite fata de ceilalti ne va da indicele expansivitatii sociale, iar numarul de atractii si respingeri primite ne va furniza indicele statutului social sau a integrarii sociale a individului. Astfel, pornind de la relatiile interpersonale, vom avea o gama foarte larga de tipuri de relatii - cele de reciprocitate ( in care fie ca partenerii se atrag, fie ca se resping mutual),

Situatii de unilateralitate, in care sentimentele unei persoane nu sunt impartasite si de cealalta persoana, statute privilegiate, cum este cel al centralitatii, individul care suscita cele mai multe sentimente de atractie, neutralitatea - desemnand un numar mare de reactii de indiferenta pe care un individ la manifesta fata de ceilalti sau izolarea, pozitie ingrata, autoimpusa sau impusa de grup, relevata printr-un mare numar de sentimente de respingere indreptate catre un individ.

Vom observa de asemenea felul in care se structureaza un grup, existand in interiorul sau subgrupuri de tipul diadelor (legaturi intre doua persoane), triadelor ( legaturi intre trei persoane), etc. - acestea legandu-se, la randul lor de alte subgrupuri in cadrul grupului mare. 

Factori cu incidenta asupra relatiilor simpatetice

Un prim factor este reprezentat de cadrul spatial, de viata. Exista o influenta puternica a proximitatii spatiale asupra modului in care se formeaza relatiile simpatetice, fie ele amicale, fie de parteneriat erotic. In literatura de specialitate referitoare la cuplu, primul filtru in alegerea maritala este considerat filtrul proximitatii.

Un al doilea factor care pare a avea importanta este cel socio - economic. Multe contacte sunt favorizate de reteaua de status - roluri sociale. Indivizii ale caror statute corespund este probabil ca frecventeaza aceleasi cercuri, au  aceleasi tipuri de activitati, se supun acelorasi cutume sociale.

Nu in ultimul rand factorii axiologici, sistemele de norme si valori impartasite reprezinta importante fundamente pentru relatiile simpatetice. 

 Teorii privind atractia interpersonala

1.Un prim grup de teorii considera recompensa ca baza a atractiei interpersonale, prin trei modalitati principale :

a. O persoana care manifesta fata de noi grija, suport, afectiune.

b. O persoana ale carei caracteristici - frumusete, inteligenta, farmec -  ne recompenseaza

c. O persoana prin intermediul careia putem accede la recompensa

2. Teoria echilibrului - F.Heider - postuleaza faptul ca oamenii simt nevoia unei consistente, unui echilibru atat in cognitiile, cat si in sentimentele si relatiile lor sociale. De aceea,  relatiile echilibrate sunt percepute ca gratifiante, iar cele neechilibrate ca neplacute. Echilibrul este dat de reciprocitatea dintre ceea ce dam si ceea ce primim intr-o relatie. Exemplul cel mai elocvent al unei astfel de relatii gratifiante, echilibrate este prietenia.

Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere si bazate pe afectiune, incredere si pretuire mutuala.

Caracteristici ale acestui tip de relatie sunt :

-        are in centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, fiind o relatie autentica intre doua persoane egale, dincolo de conditia sociala sau de alta natura.

-        reprezinta o relatie de durata - simpatiile ocazionale neputand fi cuprinse in aceasta categorie.

-        se bazeaza pe acordarea de sprijin moral, sustinere si aparare mutuala.

-        respectul reciproc face ca, chiar in conditiile existentei unor tensiuni, conflicte, acestea sa poata fi depasite. Mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile, dar nu condescendent ci cu intelegerea felului unic de a fi si a se manifesta al celuilalt.