Relatiile psihologiei organizationale cu discipline psihologice si sociologice

Unii autori considera ca psihologia organizationala a aparut in cadrul psihologiei sociale si a psihologiei muncii ca o completare sau ca o prelungire fireasca a acestora.

Psihologia organizationala si psihologia sociala

Mediul organizational a adus un plus psihologiei sociale creand cadruri reale pentru studiu, extinzand orizontul si permitand un cadru cotidian de observare directa. Astfel putem declara ca mediul organizational a sustinut formarea multor teorii ale psihologiei sociale.

Insa psihologia oragizationala nu presupune doar prelucrarea problematicii psihologiei sociale, ci aduce in plus termenii particulari acesteia: individul si grupul organizational, structuri organizatorice formale si informale, leadership, decizii si participare organizationala, motivarea comportamentului organizational, relatiile dintre satisfactie si performanta, etc.

Distinctii psihologie organizationala vs psihologie sociala:

- psihologia sociala se centreaza pe studiul grupurilor mici, pe cand psihologia organizationala se orienteaza pe studiul grupurilor mari, organizatiile fiind definite ca grupuri mari

- psihologia sociala pune accentul pe rolul relatiilor informale, psihologice, subiective in functionarea grupurilor; psihologia organizationala nu neglijeaza rolul acestor relatii, insa se centreaza pe relatiile si structurile formale, oficiale, administrative care furnizeaza cadrul legal-juridic de existenta a organizatiilor

- psihologia organizationala are o finalitate ameliorativa, spre deosebire de finalitatea descriptiv-explicativ-interpretativa caracteristica psihologiei sociale.

Psihologia organizationala si psihologia muncii

Sustinerea reciproca dintre psihologia organizationala si psihologia muncii provine din importanta climatului si sustinerii psihologice a muncii; conditiile de munca sunt puternic legate de sistemele de organizare, iar sistemele de organizare sunt locul relatiilor umane specifice si chiar rezultatul construit pornind de la ele.

Psihologia organizationala nu este doar o simpla aplicare a psihologiei muncii, ci este o stiinta autonoma.

Astfel psihologia organizationala se distinge prin:

- pornind de la ideea de sistem om-masina-mediu (relatia de adaptare reciproca dintre aceste elemente), apartinand psihologiei muncii, psihologia organizationala inlocuieste masina cu un nou element munca sau profesiune, prin urmare obiectul ei de studiu devine sistemul om-munca (profesiune)-mediu. Omul nu se mai raporteaza la obiectul fizic al muncii, ci la munca pe care o desfasoara, la activiatea umana cu o structura si functionalitate proprie, ambele ghidate de axa motivatie-scop.

- psihologia organizationala investigheaza nivelul de conducere, nu ca scop in sine, ci ca relatie cu cel de executie, in timp ce psihologia muncii se orienteaza catre nivelul executoriu, cel al muncitorilor.

- pe cand psihologia muncii se orienteza la nivelul microsocial pentru a studia sistemul om-masina-mediu, psihologia organizationala multiplica sistemele si le extinde la nivel organizationala; raportandu-se la relatiile dintre: grupuri, grupuri si organizatii, o organizatie si alte organizatii fiecare constituind tot atatea sisteme om-munca-mediu.