CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gandirii
Daca intelegerea este gandirea in desfasurare, rezolvarea de probleme este gandirea in actiune. Tratand intelegerea am abordat deja unele particularitati ale rezolvarii de probleme. Cel mai adesea problema este definita ca obstacol cognitiv, ca o bresa in cunoastere, ca o situatie fata de care repertoriul de raspunsuri ale subiectului nu este suficient pentru a o intelege.
Pentru a intelege mai bine modul in care oamenii rezolva problemele, psihologii au realizat variate experimente. Vom aminti aici doua modele explicative care se pot subsuma celor doua tipuri de procesari amintite in lectia noastra.
Primul model apartine savantului american Thorndike si consta in urmatoarele: intr-o cusca era introdusa o pisica ce se va stradui sa evadeze printr-o serie de incercari si erori pana cand - intamplator - descopera ca - daca trage de o sfoara - cusca se deschide. In zilele urmatoare cercetatorul constata ca timpul necesar evadarii se scurteaza in baza legii efectului: o actiune urmata de succes se consolideaza, iar daca este urmata de esec va fi eliminata din comportament. Observam ca modelul incercare-eroare se subsumeaza procesarii de tip ascendent, fiind ghidata de date concrete.
Al doilea model apartine savantului german Khler si este realizat pe maimute. O maimuta infometata inchisa in cusca are la vedere sus un ciorchine de banane la care nu poate ajunge decat daca se va sui pe o cutie aflata intamplator in cusca. Dupa mai multe salturi, maimuta se retrage intr-un colt si pare ca a abandonat, dar dupa un timp, va folosi cutia pentru a ajunge la banane. Problema a fost rezolvata prin intuitie, maimuta a avut un moment de "iluminare" sau "aha". Acest model de rezolvare de probleme se subsumeaza procesarii de tip descendent, dirijata de scheme mintale.
In cele doua exemple regasim moduri de lucru proprii si omului in procesul de rezolvare de probleme. Dar, la nivel uman, rezolvarea de probleme este un proces mult mai complex care uzeaza de strategii, se desfasoara in etape si poate lua forma rezolvarii creative.
Strategiile rezolutive sunt numeroase, dar pot fi grupate in doua mari categorii in functie de tipul de probleme si de mijloacele utilizate in rezolvarea lor. Vorbim astfel despre strategii algoritmice si strategii euristice.
Strategia algoritmica exprima o convergenta deplina intre problema, mijloacele de rezolvare si solutie. Problema este bine definita, bine structurata, cerintele sunt clar formulate, iar in raport cu ele exista un set de mijloace, formule de lucru standardizate care - daca sunt corect aplicate - conduc la un rezultat unic. Sunt problemele scolare tipice care ii ajuta pe elevi sa dobandeasca deprinderi si cunostinte stabile, verificabile. Este si un mod de gandire, un stil de abordare reproductiv.
Strategia euristica exprima o divergenta, un conflict, o discordanta intre problema, mijloace si solutie. De obicei problema este slab definita, slab structurata, cerintele sunt vag formulate, au mai mult un caracter ipotetic, probabilist, dupa formula "ce ar fi daca ", mijloacele, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, trebuie sa exploram, sa inventariem mai multe cai si mijloace, iar solutia se releva ca o descoperire. Este modul de rezolvare al problemelor foarte complexe, prin explorare, descoperire, este un mod de rezolvare productiv sau creativ.
Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate in doua momente majore:
. punerea problemei;
. rezolvarea acesteia.
Aceasta schema simpla ne atrage atentia asupra primului moment, al punerii problemei pentru ca "o problema bine formulata este pe jumatate rezolvata". Elementul esential al acestui prim moment este elaborarea unei reprezentari mintale interne a problemei care se realizeaza in baza definirii datelor problemei, a explorarii bazei de cunostinte proprii cu privire la tipul de problema cu care ne confruntam, la mijloacele adecvate de lucru si prin avansarea unor ipoteze asupra solutiilor posibile. Dupa cum vedem este o deosebire mare fata de modul de lucru al pisicii in cutia lui Thorndike sau al maimutei in cusca lui Khler. Timpul cel mai indelungat si resursele intelectuale cele mai vaste sunt solicitate in aceasta prima etapa. Rezolvarea propriu-zisa face apel la strategii de tip algoritmic, euristic sau combinate, apoi rezultatul este supus verificarii si procesul poate fi incheiat daca s-a ajuns la solutia corecta sau reluat daca rezolvarea este incompleta sau incorecta.
Punerea
problemei
Identificarea mijloacelor, strategiilor de lucru in memoria de lunga durata |
Aplicarea strategiilor de rezolvare |
Solutie
Fig. nr. 2, Modelul schematic al rezolvarii de probleme (dupa Newell si Simon)
Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme pot fi sistematizati, dupa M. Golu, in factori obiectivi si subiectivi. Factorii obiectivi pot fi:
. presiunea timpului: in general lucram prost in criza de timp, dar, pe unii, criza de timp ii stimuleaza;
. noutatea problemei: poate constitui pentru unii un factor inhibitor, dar pentru altii un factor stimulator;
. dificultatea problemei poate induce o stare de stres, de incordare, dar poate constitui si un factor stimulator al nevoii de competitie;
. modul de formulare a problemei: problemele clar formulate, concise, fara exces de date inutile sunt mai usor rezolvate decat cele "ingropate" in detalii;
. ambianta: o ambianta cu disconfort, cu zgomot, cu multe persoane poate afecta productivitatea rezolutiva.
Factorii subiectivi care pot afecta negativ procesul rezolvarii de probleme pot fi:
. lipsa de motivatie sau motivarea excesiva prin teama de esec, teama de sanctiuni sau anticiparea unor recompense foarte mari;
. oboseala intelectuala care afecteaza capacitatea de concentrare, coerenta logica a actiunilor.
In incheiere vom trece in revista cateva sfaturi utile in activitatea de rezolvare de probleme sistematizate de catre M. Zlate dupa psihologii americani Ellis si Schumacher:
. inainte de a rezolva o problema trebuie sa fiti siguri ca o intelegeti cu adevarat;
. reverificati datele din memorie pentru a va asigura ca veti progresa catre obiectivul principal;
. incercati mai intai ipoteza cea mai simpla, iar, daca aceasta esueaza, treceti la ipoteze mai complexe;
. invatati sa rezistati dificultatilor, esecurilor si frustrarilor ce intervin in cursul rezolvarii problemelor; ramaneti deschisi pentru optiuni alternative si abordari noi, nu manifestati fixitate, rigiditate in descoperirea solutiilor;
. daca ati ales o cale de actiune, o ipoteza finala, mai aruncati o privire inainte de a trece la fapte;
. explicati problema unei alte persoane, aceasta va va ajuta in gasirea unei perspective optime de abordare;
. nu va preocupati un timp de problema, lasati-o deoparte, dar nu transformati aceasta perioada de asteptare (sau de incubatie) intr-o maniera sistematica de evitare a problemelor.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 8819
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved