SEMNIFICATIA GENERALA A STADIULUI ANTEPRESCOLARULUI ENTRU DEZVOLTAREA PSIHICA GENERALA

SEMNIFICATIA GENERALA A STADIULUI ANTEPRESCOLARULUI ENTRU DEZVOLTAREA PSIHICA GENERALA

In aceasta perioada, semnificative sunt:

cucerirea independentei de miscare

aparitia reprezentarilor

posibilitatea actiunilor mentale

insusirea limbajului ca modalitate curenta de comunicare

aparitia constiintei de sine

Dezvoltarea perceptiilor

Perceptiile vizuale

Joaca un rol dominant in ansamblul capacitatilor perceptive, sunt mai clare, copilul facand diferentieri mai fine ale insusirilor obiectelor familiare. Perceptiile vizuale isi integreaza toate celelalte tipuri de informatii perceptive (auditive, gustative, olfactive, tactile). Obiectul este mai bine insusit prin perceptie, in special pe baza insusirilor legate de culoare. In structura imaginii perceptive se impune deseori o insusire dominanta, care sustine cel mai mult recunoasterea obiectului, iar schimbarea sau diminuarea acelei insusiri poate tulbura perceptia. Spre exemplu, daca unul din parinti isi schimba total imbracamintea (cu cea de Mos Craciun, eventual), copilul nu il mai recunoaste. Anteprescolarul are preferinte deosebite pentru culorile vii si luminoase.

Perceptiile auditive

apare o perfectionare a capacitatilor de a deosebi mai multe sunete.

se delimiteaza localizarea sursei sonore.

distingerea sunetelor pe care le scot animalele.

apare un inceput in dezvoltarea auzului verbal (fonomatic), prin faptul ca aude ce se vorbeste in jurul sau.

creste receptivitatea fata de sunetele muzicale.

prefera liniile melodice armonioase si mai ales ritmate, iar preferinta se exteriorizeaza prin dans.

Perceptiile tactile

Se exprima in conduita de explorare a mediului si in manipularea obiectelor. Cam dupa varsta de 1 an si 8 luni, copilul nu mai duce la gura toate obiectele. Se dezvolta o mai buna coordonare a celor doua maini, astfel incat explorarea tactila este mai bine dezvoltata. Se dezvolta relatia dintre tact si vaz. Vazul dubleaza informatiile aduse prin pipait si integreaza la nivel central aceste informatii. Integrarile nu sunt perfectionate, astfel ca, pus in situatia de a recunoaste vizual ceea ce mai intai a pipait, copilul face inca multe greseli. Comportamentul verbal intervine mult in dezvoltarea perceptiilor.

Reprezentarile

Functia semiotica (posibilitatea de a realiza relatia dintre semnificat si semnificant) debuteaza intre 1 an si 6 luni - 1 an si 8 luni. Aceasta implica evocarea unor obiecte absente, cea ce sporeste planul intern mental si permite instalarea gandirii si anticiparii actiunilor.

Reprezentarile se dezvolta in legatura cu experienta perceptiva a copilului si contin foarte multe elemente comune cu perceptia, ceea ce face ca aceste reprezentari sa fie mai degraba niste imagini-cόpii ale obiectelor, dar care au posibilitatea de a fi conservate sub forma de reprezentari. Faptul ca aceste imagini pot fi conservate este dovedit prin imitatia amanata. Odata ce un gest este posibil sa fie imitat in mod repetat si amanat, el va putea fi utilizat de mai multe ori in contexte diferite, ceea ce inseamna ca dobandeste un anumit grad de generalizare in comparatie cu perceptia.

Rolul reprezentarilor se evidentiaza in desenul copilului. La anteprescolar, desenul parcurge 2 faze caracteristice:

faza realismului fortuit (cand copilul mazgaleste ceva si apoi gaseste un sens desenului sau, pe baza unor foarte vagi asemanari

faza realismului neizbutit, in care exista o intentie de a desena, dar imaginea nu se asambleaza corect.

Particularitati ale memoriei si atentiei la anteprescolari

Memoria

Memoria se dezvolta ca memorie involuntara si este expresia proprietatii naturale a creierului uman de a conserva datele experientei personale, respectiv persoanele si obiectele din spatiul inconjurator, precum si structurile tipologice ale spatiului. Este o memorie imediata, concreta, a faptelor repetate mult sau legate de dorintele copilului. Este varsta la care copilului ii place sa i se spuna aceeasi poveste de nenumarate ori, pentru a intari de fiecare data succesiunea de reprezentari pe care si le formeaza. De aceea protesteaza cand se produc abateri de la textul cunoscut. Copilul poate repovesti, insa numai cu ajutorul adultului, care ii pune intrebari sau ii aminteste inceputul propozitiilor.

Timpul de pastrare in memorie este, la varsta de 1 an, de numai cateva saptamani, ceea ce inseamna ca daca mama lui pleaca, plange cateva saptamani, dupa care o uita si cand se intoarce nu o mai recunoaste. La 3 ani, timpul de pastrare este de cateva luni.

In jurul varstei de 1 an si 2 luni incepe sa apara memoria verbala, astfel incat copilul memoreaza verbal nume (propriul sau nume, al parintilor) si alte date care ii sunt repetate. Dupa 1 an si 8 luni memoria se dezvolta si copilul este capabil sa invete si sa repete scurte poezioare si povestiri, in care ii face placere sa se considere personaj.

Reproducerea structurilor verbale trebuie sprijinita cu intrebari ajutatoare, din aproape in aproape sau prin oferirea inceputului propozitiei.

Atentia

ca si memoria, este involuntara si este intermitenta, stimulata de evenimentele din mediul inconjurator

este directionata in functie de tintele perceptive

este instabila, orice factor intamplator putand sa il distraga de la ceea ce face

in decurs de 10 minute atentia se poate abate de 4-5 ori

la 2 ani, stabilitatea se mentine cca. 10 min., la 3 ani - 15 minute

caracteristica importanta a atentiei in acest stadiu: posibilitatea de a fi provocata prin intermediul cuvantului, copilul putand fi strigat pe nume, i se poate cere sa fie atent si, prin aceste actiuni, i se poate dirija atentia catre ceea ce se doreste, dar pentru scurt timp.

Dezvoltarea limbajului

Primul an de viata s-a incheiat cu posibilitatea de a pronunta cateva cuvinte (in carti, 2-3 cuvinte; in realitate, pana la 20 de cuvinte).

La 1 an si 6 luni, vocabularul creste pana la 30-40 de cuvinte.

La 2 ani copilul si-a insusit intre 200-300 cuvinte.

La 3 ani, unii copii dispun si de 1000 de cuvinte in limbaj.

Cuvantul nu mai este un semnal sonor, atasat situatiilor si dorintelor, ci dobandeste din ce in ce mai mult functie semiotica. Inainte de a pronunta el insusi cuvintele, copilul realizeaza semnificatia lor. Insusirea limbajului tine si de relatia cu mediul (baie de limbaj), dar este conditionata si de relatia afectiva, in special cu mama. Absenta acestui factor afectiv poate fi raspunzatoare de intarzierea aparitiei limbajului, ori de saracia acestuia.

Structura gramaticala este asimilata in special in dialogul cu adultul.

Dupa varsta de 1 an si 6 luni apare limbajul telegrafic, in care copilul foloseste cateva cuvinte, care nu sunt flexionate conform normelor limbii, iar prepozitiile si conjunctiile lipsesc. Persoanele straine nu inteleg acest limbaj, iar foarte multi adulti si parinti fac greseala de a imita limbajul copilului, in speranta de a se intelege mai bine cu el, ceea ce duce insa la stabilizarea unor structuri verbale gresite si la intarzierea progresului copilului.