TEORII ASUPRA MOTIVATIEI

TEORII ASUPRA MOTIVATIEI

Conceptiile si teoriile privind fenomenele motivationale au ca punct de pornire faptul ca motivatia include faza activa a comportamentului, permitand sau nu, alaturi de alti factori de natura psihica sau strict materiala, obiectiva, obtinerea succesului, a unui randament crescut al activitatii.

Analiza lor are ca scop sa puncteze saltul produs de la unele la altele.

Principalele teorii pe care le vom analiza sunt: teoriile instrumentaliste; teoriile holist-umaniste (modelul piramidei trebuintelor, modelul balantei motivationale si modelul relational).    

Teoriile instrumentaliste presupun stabilirea unor inventare, a unor liste de trebuinte.

H. A. Murray (1938), pornind de la investigarea unor caracteristici ale personalitatii, stabileste o lista de "trebuinte" corespunzatoare unor tipuri de comportamente motivate social, cu aplicabilitate in foarte numeroase domenii.

El se refera la doua categorii de trebuinte, unele primare sau viscerogenice (12 la numar, cum ar fi nevoia de aer, apa, hrana, sex, etc.), altele secundare sau psihogenice (in total 27, printre care cele mai importante sunt nevoia de afiliere, recunoastere, autonomie, realizare, etc.).

Acestea din urma sunt implicate, in mare masura, in explicarea diferitelor comportamente sociale ale oamenilor. Exista, astfel, in aceasta lista trebuinte apartinand exercitiului puterii, deci al conducerii sau al acceptarii puterii exercitate de catre altii.

O lista oarecum asemanatoare este intocmita de R. B. Catell (1950), care vorbeste despre: trebuinte organice; inclinatii organice viscerogenice, apetitive si inclinatii neapetitive, in acestea incluzand si diferite tipuri de comportament motivat social si psihosocial.

A. H. Maslow (1954, 1970) aduce o critica vehementa acestor teorii bazate pe liste de motive.

El arata ca, dupa aceste teorii, fiecare din motivele enumerate are o probabilitate egala de a se manifesta, ceea ce nu explica faptul ca aparitia lor este conditionata de o multitudine de factori, ca starea individului, gradul de satisfacere a altor trebuinte, etc. De asemenea, lista implica izolarea motivelor, aparitia lor distincta in diferite conduite, ceea ce contrazice felul in care in conduitele particulare trebuintele se amesteca, se contopesc, se intretaie unele pe altele.    

O analiza critica a listelor de motive este facuta si de catre H. Bossel (1976), care considera ca o asemenea lista ar trebui sa satisfaca cel putin trei criterii: ireductibilitatea nevoilor incluse pe lista; independenta acestora; exhaustivitatea listei (criterii care nu sunt satisfacute de teorie).

Teoriile holist-umaniste deplaseaza centrul de greutate de pe nevoile considerate in sine, spre structurarea, organizarea si ierarhizarea acestora.

O teorie semnificativa din acest punct de vedere este teoria lui A. H. Maslow (1954, 1970), cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de "Piramida trebuintelor".

Piramida lui Maslow este construita din etaje suprapuse de motive asezate in ordinea cresterii importantei lor si are cinci niveluri distincte: trebuintele organice, trebuintele de securitate, trebuintele de apartenenta la un grup, trebuintele de stima si statut social si trebuintele de autorealizare.

Primele patru categorii sunt numite de Maslow trebuinte de deficit si corespund motivatiei de tip homeostazic, ultima categorie este denumita a trebuintelor de crestere si corespunde dezvoltarii personale a individului.

In legatura cu aceasta structura de tip piramidal Maslow face urmatoarele precizari:

- o trebuinta este cu atat mai putin probabila cu cat este mai constant satisfacuta;

- o trebuinta nu apare ca motivatie decat daca cea inferioara ei a fost satisfacuta;

- trecerea la o alta trebuinta nu necesita satisfacerea integrala si durabila a trebuintei anterioare (succesiunea trebuintelor nu trebuie inteleasa si interpretata rigid);

- aparitia unei trebuinte noi dupa satisfacerea alteia vechi, anterioare, nu se realizeaza brusc, ci gradual.

Teoria lui Maslow face posibila explicarea functionarii simultane a trebuintelor, a fenomenelor de compensare, de sub sau supramotivare.

De asemenea, aceasta teorie, ca si alte teorii holist-umaniste ale motivatiei in general, sesizeaza mai bine decat listele de motive aspecte ca:

- determinarea socio-culturala a motivelor;

- evolutia acestora in concordanta cu evolutia personalitatii;

- interdependenta nevoilor, organizarea lor in sisteme integrate, ierarhizarea trebuintelor in sisteme asemanatoare ierarhizarii personalitatii pe niveluri calitativ deosebite de complexitate;

- cresterea gradului de constientizare a trebuintelor odata cu trecerea spre structuri emotionale mai complexe, in special spre cele de autorealizare;

- necesitatea raportarii nevoilor la dinamica valorilor sociale si individuale;

- rolul anticiparii (asteptarii) ca factor motivational, in dinamica comportamentala.

In acelasi timp, teoriile holist-umaniste ale motivatiei au si o serie de limite.

Una din criticile aduse modelului lui Maslow ii reproseaza acestuia ca presupune o lume statica, locala si instantanee, in care nevoile pot fi real satisfacute doar intr-o ordine secventiala si apoi abandonate, date la o parte.

O alta critica este legata de tendinta lui Maslow de a generaliza anumite valori proprii culturii occidentale asupra tuturor celorlalte culturi; avand in vedere ca ierarhizarea presupusa de piramida sa nu se pastreaza in toate culturile, sau in toate mediile socio-culturale, se poate considera ca modelul are un caracter cultural limitat.

O alternativa la piramida trebuintelor este o teorie dinamico-evolutiva asupra motivatiei, bazata pe evolutia sistemului motivational al indivizilor ca urmare a interactiunilor dintre ei.

Ea este propusa de catre Catalin Mamali ( C. Mamali, "Balanta motivationala si coevolutie", 1981), care critica piramida lui Maslow pentru caracterul ei static si unideterminant.

El arata ca aparitia unor nevoi superioare lasa neschimbate nevoile inferioare, atat sub raportul modului lor de satisfacere, cat si al relatiilor dintre ele.

Incercarea lui Maslow de a explica evolutia motivatiei nu are un caracter evolutionist deoarece: "trecerea spre nivelurile motivationale superioare nu duce si la o restructurare a relatiilor dintre nivelurile piramidei, deci la o evolutie a piramidei, a structurii motivationale in ansamblul ei. Trecerea de la un nivel motivational inferior la altul superior este conditionata doar retroactiv, nu si proiectiv. Ea depinde aproape total de satisfacerea motivelor anterioare (inferioare) si deloc de presiunea exercitata din varful piramidei".

Daca la aceasta adaugam si faptul ca motivatia nu este abordata si la nivelul interactiunilor sociale dintre indivizi, vom intelege si mai bine caracterul limitat al explicatiei lui Maslow.

Mamali considera ca trebuintele umane au o dubla determinare: una "de jos in sus", care apare ca o simpla actualizare treptata a diferitelor trebuinte, si alta "de sus in jos", ca o presiune exercitata de "varful piramidei" asupra trebuintelor inferioare, si care echivaleaza cu imbogatirea si restructurarea intregii piramide motivationale.

El introduce termenul de balanta motivationala, prin intermediul caruia explica raporturile dintre indivizi si mai ales relatiile dintre rolurile lor, fiecare dintre ei fiind concomitent sursa de factori de satisfactie pentru nevoile celor cu care se afla in interactiune, dar si beneficiar al factorilor de satisfactie produsi de ceilalti.

Balanta motivationala este data de "raportul dinamic existent intre nivelul ierarhic al motivelor proprii pe care partile aflate in interactiune si le satisfac si, respectiv, de nivelul ierarhic al motivelor pe care le satisfac celorlalti".

Principalele stari ale acestei balante sunt:

- stagnarea motivationala, in care partile raman la acelasi nivel motivational prioritar pe care il poseda;

- dezvoltarea motivationala inegala sau contradictorie, in care evolutia sistemului motivational al unei parti se produce prin stagnarea sau chiar regresia sistemului motivational al celeilalte parti;

- involutie motivationala reciproca, stare in care ambele parti trec in procesul interactiunii de la niveluri motivationale superioare la niveluri inferioare;

- coevolutia motivationala, cand ambele parti aflate in interactiune trec spre niveluri superioare.

Alternanta in timp a statusurilor motivationale ale partenerilor acorda balantei un caracter extrem de dinamic si o face sa fie mai mult decat o simpla insumare a unor motive de niveluri diferite, o adevarata sursa generatoare de noi motive specifice interactiunii.

Un loc aparte in psihologie il ocupa modelul relational al motivatiei elaborat de J. Nuttin.

Motivatia este abordata de Nuttin in cadrul unei conceptii renovate a comportamentului, a unui comportament "cu fata umana". Incercand sa depaseasca limitele impuse de behaviorism, el concepe motivatia in termeni psihologici (si nu psihofiziologici sau psihopatologici), adica relational si comportamental, iar comportamentul, la randul lui, este conceptualizat in contextul uman in care functiile cognitive joaca un rol esential.

Dupa opinia lui, notiunile de motivatie, comportament, personalitate se penetreaza atat de mult incat ele ar trebui sa intre in acelasi model conceptual.

Punctul de plecare al acestui model teoretic il reprezinta relatiile preferentiale pe care omul, in comportamentul sau, le stabileste in relatiile lui cu lumea.

Trebuintele lui de crestere, autorealizare, interactiune, schimbare, progres, alaturi de cele de altruism, placere, satisfactie in munca isi gasesc functionalitatea in contextul relatiilor biologice, psihologice si cognitive pe care individul le intretine cu lumea inconjuratoare.

Principalele asertiuni ale acestui model sunt urmatoarele:

1. Individul -ca potential de actiune, si mediul -ca material situational formeaza o unitate bipolara a carei functionare interactionala reprezinta celula de baza a stadiului comportamentului, din aceasta perspectiva individul definindu-se ca "subiect in situatie", iar mediul ca "situatie a subiectului";

2. Sistemul relational individ - mediu are un caracter dinamic, individul in calitatea sa de organism viu tinzand spre dezvoltarea propriei sale functionari, iar in calitate de "pol" al relatiei tinzand spre a intra in relatii comportamentale cu obiectele lumii exterioare, pentru a le percepe, manipula, a stabili contacte interpersonale cu ele.

Relatiile preferentiale ale individului cu lumea (care nu sunt altceva decat trebuintele comportamentale ale individului) se manifesta si sub aspect negativ - in cazul insuficientelor functionale, si sub aspect pozitiv - prin reactiile de cautare, intarire, acceptare afectiva;

3. Originea dinamismului sistemului individ - mediu se afla in trebuintele sale.

Omul fiind o entitate functionala incompleta, el simte nevoia de a intra in relatii cu anumite categorii de obiecte; rezulta de aici ca trebuintele nu sunt derivate direct dintr-un stimul extern, nici dintr-un deficit organic, ci sunt inerente functionarii relatiei dintre individ si mediu, iar relatiile de interactiune sunt, la randul lor, nu simple fapte date, ci "exigente functionale";

4. Trebuintele, inainte de a fi canalizate spre un obiect specific, exista intr-o forma precomportamentala care presupune o orientare implicita spre o categorie de obiecte, aceasta orientare implicita stand la baza raspunsului afectiv de congruenta sau necongruenta - placere sau neplacere - declansat de contactul cu un obiect concret;

5. Motivatia este un proces de reglare continua; ea este cea care dirijeaza comportamentul, coordoneaza actiunile catre un obiect - scop, transforma reactii segmentare in actiuni semnificative;

6. Comportamentele sunt intrinsec motivate in masura in care tind sa atinga obiectele - scopurile care se afla la capatul actiunilor;

7. Orientarea principala a trebuintelor este innascuta, dar ele se dezvolta si se concretizeaza in forme diferite, modelate de factori experentiali si situationali (invatare si canalizare), ca si de procesele de elaborare cognitiva;

8. Activarea procesului motivational isi are originea fie in individ, fie in obiectul care poate creste trebuinta latenta a individului ( J. Nuttin, "Structura personalitatii", 1985).

Autorul ne atrage atentia ca in cadrul acestui model motivatiile specific umane nu sunt simple derivatii secundare ale trebuintelor, ci ele se ataseaza direct formelor superioare ale potentialului functional al fiintei umane.

Totodata, modelul relational ne sugereaza ca nu trebuie sa concepem dinamismul comportamentului in termenii unei serii de trebuinte psihice autonome. La fel ca si comportamentul, motivatia isi are radacinile in unitatea functionala a individului si se defineste in functie de multi factori in cadrul acestei functionalitati.

Unul dintre acesti factori, caruia autorul ii acorda o atentie deosebita, este cel cognitiv.

Dupa opinia lui, trebuintele se dezvolta si se transforma in scopuri, in planuri si proiecte de actiune care vor fi utilizate de individ drept criterii de autoreglare si autoevaluare a actiunilor sale. In consecinta, motivatia nu are doar rolul de a restabili echilibrul homeostazic al individului, ci si acela de a contribui la cresterea, dezvoltarea individului, la depasirea stadiilor anterior atinse.

Gratie naturii cognitive a relatiei dintre individ si mediu, comportamentul uman motivat devine suplu, personalizat si constructiv, proprietati care il deosebesc de comportamentul rigid al animalelor.

Autorul acorda de asemenea o mare importanta personalizarii motivatiei.

Astfel, trebuinta, transformata in scop sau proiect, devine "o afacere personala"; scopul este "scopul meu", si comportamentul care il urmeaza este "al meu".

Acest proces de personalizare afecteaza atat aspectul dinamic, cat si functia reglatoare a scopului; anumite constructii personalizate de natura cognitiva, cum ar fi convingerile, conceptia despre lume si viata, etc. au o puternica forta motivationala.

Opusul personalizarii motivatiei este alienarea motivationala, care presupune efectuarea unor actiuni contrare intentiilor si dorintelor individului, sub influenta presiunii sociale, a autoritatii sau din nevoia conformitatii.

Dupa opinia lui Mielu Zlate ( M. Zlate, "Fundamentele psihologiei", 2000), Nuttin reuseste sa realizeze nu numai performanta unei sinteze teoretice a tot ceea ce s-a scris pana acum in psihologia motivatiei, ci si pe aceea a elaborarii unei conceptii noi, originale, care le depaseste pe toate celelalte si deschide cai noi de abordare.

Astfel, principalele contributii ale acestui model sunt;

- prin accentul pus pe relatia dintre individ si lume, sunt depasite si introspectionismul, si behaviorismul;

- prin surprinderea rolului trebuintelor psihologice, a unor forme motivationale specific umane, se atenueaza excesul de biologizare a motivatiei si se echilibreaza ponderea diferitelor forme motivationale ale comportamentului uman;

- prin legarea motivatiei de functiile cognitive aceasta este ridicata la niveluri calitativ superioare, care permit o intelegere mult mai adecvata si completa a comportamentelor umane.