Directii de analiza privind efectele psihoterapeutice ale muzicii

Directii de analiza privind efectele psihoterapeutice ale muzicii

Introducere

Este inutil a discuta despre importanta muzicii in viata fiecaruia dintre noi. A spune despre cineva sau despre propria persoana ca este exclusa acestui domeniu inseamna a infirma complexitatea intelectuala, afectiva si sociala a naturii umane. Aceasta deaoarece muzica reprezinta produsul natural al psihicului, a carui utilitate a fost demonstrata de-a lungul timpului intr-o varietate de contexte sociale.

Pare usor liric a vorbi despre muzica si de aceea sintem deseori tentati sa tratam cu superficialitate acest domeniu, gindindu-ne automat la faptul ca arta interfereaza destul de putin cu nevoile materiale, obiective ale vietii de zi cu zi. Cu toate acestea, posturile de radio si de televiziune nu au pregetat sa difuzeze noi melodii iar agentiile de publicitate folosesc din ce in ce mai des calitatile muzicii spre a vinde diferite produse. Acest fenomen ne indreptateste sa consideram muzica drept un instrument social iar constientizarea acestui fapt a incurajat meloterapeutii in a dezvolta un nou domeniu devenit 'serios' prin puterea sa psihologica.

Meloterapia este o disciplina cu un foarte larg spectru de informatie, avind in vedere faptul ca reuneste valori si cunostinte din estetica, sonologie, teoria muzicii, armonie, folclor, istoria muzicii, psihologie, psihopatologie, psihoterapie s.a. Tocmai din acest motiv, meloterapia este inca un domeniu in cercetare, cautind sisteme teoretice si practice cu aplicabilitate cit mai eficienta.

Lucrarea de fata isi propune o analiza sistematica pornind de la elementul de baza al muzicii, sunetul, si de la influenta pe care acesta o manifesta in cadrul vietii somatice si psihice.

Caracteristici esentiale ale sunetului si influenta acestora asupra psihicului

In acceptia sa generala, prin termenul de sunet se intelege o unda elastica apta sa impresioneze aparatul auditiv al omului. Starea de vibratie materiala pe care o produce o asemenea unda poate avea infinite forme, variind de la cea mai simpla pina la cea oricit de complicata. Sunetul muzical, spre deosebire de zgomot, este definit drept vibratia regulata a unui corp sonor. In cadrul clasificarii sunetelor muzicale, criteriile cele mai des utilizate sint:

Inaltimea - data de un anumit numar de vibratii pe secunda, ce caracterizeaza sunetul. In aceasta situatie, sunetele inalte au un numar mare de vibratii. Modul in care se succed sunetele de diferite inaltimi in cadrul unui fragment melodic influenteaza impactul psihologic al acesteia asupra subiectilor. Melodia este elementul de baza pe care cauta sa-l deceleze cel mai repede un ascultator, pus in fata unei configuratii sonore. O succesiune de sunete de diferite inaltimi, ce are la baza o anumita logica poate dezvolta in plan psihic un pattern cognitiv sau afectiv specific ce poate fi ulterior manipulat.

Durata - reprezentata de timpul efectiv in care este sustinut sunetul. Ea poate fi organic mica (coarde lovite sau ciupite), mare sau foarte mare (coarde solicitate cu arcusul, tuburi sonore). De durata relativa a sunetelor, caracteristica esentiala reglata de norme precise, depind ritmul cu formele sale, masura, metrul s.a. Nu exista fiinta umana inapta la ritmicitate. In timpul gestatiei, fatul reactioneaza favorabil la muzica al carei ritm este in raport de 2/1 cu pulsul matern. Dupa nastere, nou-nascutul adoarme mai usor daca este leganat in ritmul batailor inimii mamei. Mai mult, ritmul poate avea efect dinamizant, favorizind starea de buna dispozitie, respectiv performantele intelectuale si motrice. In armata marsul stimuleaza mersul iar in ultimii ani, in SUA s-a propus introducerea muzicii ritmice pentru cresterea randamentului in sectiile de montaj.

Intensitatea - caracterizata de numarul de decibeli ai sunetului. In cadrul interpretarii unor piese muzicale, exploatarea nuantelor este unul dintre marile criterii de evaluare a excelentei dirijorilor. Exprimarea muzicala si sensul estetic nu pot exista fara utilizarea rafinata a diferitelor intensitati. In acest sens, intonarea aproape in soapta a unor fragmente de mare sensibilitate poate avea ca efect inducerea unei stari de inefabil, propice introspectiei de o mare acuratete. Pe de alta parte, anumite melodii ascultate la o intensitate crescuta pot favoriza aparitia efectului cathartic, purificator fata de emotiile negative acumulate.

Timbrul - este dat de numarul specific de armonice care insotesc sunetul initial. Fiecare voce, precum si fiecare instrument in parte are un timbru specific. S-a demonstrat ca persoanele a caror voce se caracterizeaza printr-un timbru cu un numar mare de armonice sint considerate a fi o prezenta mai placuta, mai linistitoare. Aceasta informatie este utila mai ales in domeniul hipnozei unde vocea terapeutului trebuie sa amplifice starea de calm, relaxare si sa readuca tendintele spre agitatie sau anxietate.

Importanta limbajului muzical a fost demonstrat si de urmatorul experiment realizat in 1968 de catre Dorothy Retallack din Denver in scopul de a observa efectul muzicii asupra plantelor. Experimentul a fost realizat pe o specie de castraveti pe o durata de opt saptamini, timp in care s-au inundat cutiile in care acestia cresteau cu o muzica provenind de la doua posturi de radio, emitind unul muzica clasica, celalalt muzica rock. Legumele au fost departe de a se arata indiferente la cele doua forme de muzica: cele 'hranite ' cu Haydn, Brahms, Schubert cresteau spre difuzor, infasurindu-se chiar imprejurul lui. Dimpotriva, cele supuse tratamentului cu muzica rock cautau sa se indeparteze de sursa sonora. In concluzie, anumite elemente de limbaj ale muzicii au efecte benefice asupra dezvoltarii plantelor.

Multe animale se comporta fata de muzica in genul melomanilor: dau semn de multumire la scultarea ei, se string in jurul sursei sonore s.a. Unele legende vorbesc despre cintareti miraculosi din fluier care scapa orase de sub invazia soarecilor, prin simpla putere a sunetelor. Unele publicatii de mare tiraj, cu titlu de curiozitate stiintifica, anunta ca vacile dau mai mult lapte daca mulsul este insotit de muzica (printre altele, este mentionat Vivaldi ca fiind unul dintre cei mai 'lactogeni' compozitori)

Daca sunetul are asemenea influenta asupra plantelor si animalelor, cu atit el devine mai valoros atunci cind ne referim la subiecti umani.

Meloterapia - modalitate de tratament psiho-fizic

Inceputurile muzicoterapiei isi au originea in utilizarea spontana si intuitiva a muzicii in tratamentul diferitelor boli, fenomen intilnit si in zilele noastre. Probabil ca majoritatea dintre noi ascultam muzica nu doar ca act cultural, ci mai ales deoarece simtim ca uneori avem nevoie de efectul ei relaxant sau, dimpotriva, stimulant.

Insa plasarea meloterapiei intr-un cadru institutionalizat a avut loc recent. Un pionier al acesteia a fost Schnopfhagen care, in jurul anului 1800 a introdus muzica in azilurile de bolnavi mintal sub forma unei terapii pasive si reprezentata de concertele date pentru bolnavii internati. Scopul acestei muzicoterapii era acela de a calma sau de a stimula bolnavii, muzica adresindu-se celor cu deficiente psihice, sechele ale unor boli mintale acute cit si secundare involutiei psihice la virstnic.

Ulterior, spre sfirsitul secolului XIX apar o serie de lucrari stiintifice consacrate studierii influentei muzicii asupra diferitelor functii ale organismului in special aparatul circulator. Este momentul cind in Franta, Elvetia, America, Germania, Austria incepe utilizarea muzicii cu scop medical.

Coordonarea cercetarilor in meloterapie, inceputa in 1953 sub egida UNESCO, de catre International Society for Music Education, a fost activizata din 1971 dupa Simpozionul International consacrat muzicoterapiei. In prezent, numarul conferintelor internationale de meloterapie este in crestere, evidentiind cu fiecare pas noi aspecte privind eficienta anumitor practici meloterapeutice.

Muzicoterapia este o forma specifica de psihoterapie in care influentarea in sens terapeutic se realizeaza prin intermediul muzicii.

Psihoterapia muzicala integreaza elementele esentiale ale muzicii - ritm, melodie si armonie - cu obiective specifice de tratament referitoare la cunoasterea de sine, autoexprimare si comunicare. Interventiile meloterapeutice pot influenta intreaga personalitate si multiplele interactiuni psiho-fizice din interiorul sistemului nervos. Alaturi de manipularea starilor afective, muzica are, de asemenea, functia de organizare cognitiva datorita caracterului logico-matematic al ritmului si intervalelor melodice. Alte arii de interes ale meloterapiei sint determinate de interactiunile interpersonale si, consecutive, de problemele de relationare sociala.

Meloterapia este un proces foarte activ. Ea nu se rezuma la simpla auditie muzicala, cum initial s-ar putea crede. Interventia muzicii face apel mai ales la exprimare prin intermediul improvizatiei, interpretarii si compozitiei. Aceasta nu inseamna, insa, ca pacientii care abordeaza acest gen de terapie trebuie sa aiba neaparat deprinderi muzicale (absolut necesare, de altfel, terapeutului) sau calitati legate de auzul ritmico-melodic si exprimare vocala sau instrumentala.

Muzica are efect puternic asupra ascultatorului dar mai ales asupra celui care cinta. Aici putem vorbi despre caracterul cathartic al muzicii. El presupune implicare totala, intilnita mai mult in exprimarea muzicala decit in auditie. A cinta cu sinceritate o melodie este a exprima in citeva minute mai multe sentimente decit ai putea povesti timp de mai multe ore. A dansa o seara intre prieteni ajuta rapid in a dobindi degajarea in relationarea sociala. Mai mult, a cinta in fata unui public este un mijloc eficace, daca este aplicat corect, in tratamentul fobiei sociale sau in amplificarea stimei de sine.

In concluzie, meloterapia este o modalitate psihoterapeutica foarte complexa, cu efecte psihologice benefice atit pentru aria patologica cit si pentru fiecare dintre noi.

Dorina Iusca