SENZATIILE

SENZATIILE

Sunt procese cognitive senzoriale primare care ne informeaza despre insusirile concrete si izolate (culoare, duritate, temperatura etc) ale obiectelor si fenomenelor lumii in timpul actiunii acestora asupra analizatorilor.

Analizatorul este un sistem anatomic si fiziologic alcatuit din segmente ce fac posibile aparitia senzatiilor Este alcatuit din urmatoarele componente:

n      Receptorul transforma energia fizica intr-o energie fiziologica numita impuls nervos. Orice receptor este format din celule specializate pentru detectarea unor stimuli specifici (vizuali,auditivi,tactili, termici etc.). Receptorii transforma de fapt informatia continuta de stimul intr-o informatie semnificativa pentru organism.

n      Calea de conducere (aferenta de la analizator la zona centrala) este un segment intermediar, alcatuit din celule si fibre nervoase care "transporta" influxul nervos spre centrii superiori.

n      Zona centrala reprezinta aria corticala in care se face analiza si sinteza informatiilor provenite de la analizatori. Aici se realizeaza decodificarea acestor informatii si transformarea lor in fapt psihic, adica in senzatie.

n      Conexiunea inversa este de fapt tot o cale de conducere, dar eferenta de la zona centrala spre un organ efector. Pe aceasta cale se transmit mesaje spre efectori pentru realizarea autoreglajului. (daca lumina este prea puternica avem tendinta sa inchidem ochii pentru receptarea unei parti mai mici de informatie externa)

Este obligatoriu ca toate componentele unui analizator sa fie in stare buna pentru ca senzatia sa apara.

Exemple de senzatii: la nivelul vazului omului este capabil sa recepteze flacara unei lumanari care poate fi observata de la o distanta de aproximativ 48km intr-o noapte senina. La nivelul auzului, ticaitul ceasului poate fi auzit in conditii de liniste de la o departare de circa 6 m. la nivelul gustului, o lingurita de zahar poate fi simtita intr-un volum de 3,4 l de apa.

Senzatia este indisolubil legata de stimuli si particularitatile lor fizice si permite elaborarea unor reactii adaptative la solicitarile mediului. In aceste conditii putem defini senzatia drept procesul psihic de receptare si prelucrare a stimulilor din mediul extern sau intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea elaborarii unei imagini senzoriale cu efect adaptativ.

Calitatile senzatiilor:

1.Intensitatea senzatiei constituie un atribut de ordin cantitativ si exprima relatia dintre energia fizica a stimulului sau magnitudinea acestuia si energia sau forta senzatiei.

2.Durata este un atribut de ordin temporal al imaginii senzoriale si exprima relatia dintre durata stimularii si durata de manifestare a senzatiei.

3.Calitatea imaginii senzoriale este un atribut al continutului informational specific diferitelor modalitati senzoriale. Astfel, calitatea stimulilor, natura acestora este in stransa legatura cu calitatea, specificul imaginii senzoriale. Acest gen de corespondente pot fi: stimuli optici - senzatii vizuale; stimuli acustici - senzatii auditive; stimuli chimici - senzatii gustative si olfactive; stimuli mecanici - senzatii tactilo-chinestezice; stimuli termici - senzatii termice etc.

4.Tonalitatea afectiva a imaginii senzoriale exprima ecoul afectiv al senzatiei. Este vorba despre o traire afectiva simpla, primara, slab diferentiata, slab verbalizata si, evident, slab constientizata. Este mai mult o "impresie afectiv senzoriala". Intensitatea tonalitatii afective evidentiaza implicatiile adaptative ale senzatiei respective. Astfel, intr-o ordine descendenta a intensitatii tonalitatii afective putem aminti: senzatia de durere, senzatiile vestibulare, organice, interne, senzatiile olfactive, gustative, auditive si vizuale.

Legile sensibilitatii:

. Pragul absolut minimal reprezinta valoarea minima a unui stimul necesara pentru determinarea unei senzatii specifice.

. Pragul absolut maximal reprezinta valoarea maxima a intensitatii unui stimul necesara si suficienta pentru a determina inca o senzatie specifica. Dincolo de aceasta valoare senzatia isi pierde specificitatea si se transforma intr-o senzatie nespecifica de durere.

. Conceptul de prag vizeaza particularitatile fizice ale intensitatii stimulului.

. Conceptul de sensibilitate se refera la particularitatile analizatorului, respectiv nivelul sensibilitatii acestuia.

Legea contrastului exprima modificarea sensibilitatii ca efect al raporturilor spatio-temporale a stimulilor de intensitati diferite care actioneaza simultan sau succesiv asupra aceluiasi analizator. In mod corespunzator se poate vorbi despre doua tipuri de contraste: simultan si succesiv. Contrastul simultan se manifesta fie prin accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezentati in acelasi moment, fie prin accentuarea stimulului principal sub influenta stimulilor de fond. O conditie de baza este ca deosebirile de intensitate dintre stimuli sa nu fie prea mari sau prea mici: daca diferentele sunt prea mari se produce fenomenul de alternanta; daca diferentele sunt prea mici se produce amestecul. Contrastul simultan este cel mai bine evidentiat in sfera sensibilitatii vizuale in ceea ce priveste contrastul cromatic. Efectele de contrast cromatic sunt cu atat mai puternice cu cat distanta dintre nuantele cromatice din punctul de vedere al lungimii de unda este mai mare: culorile aflate la distanta mai mare produc efecte de contrast mai puternic, iar cele cu lungimea de unda mai apropiate produc efectul de amestec al culorilor. In mod obisnuit se obtin un contrast bun in conditiile in care se suprapune o nuanta cromatica inchisa pe un fond deschis: negru pe alb, rosu pe alb, verde pe alb, albastru pe alb, negru pe portocaliu.

Contrastul succesiv se manifesta prin modificarea sensibilitatii ca efect al ordinii de prezentare a stimulilor. Se constata o crestere a sensibilitatii analizatorului daca acesta este stimulat la scurt timp dupa actiunea mai indelungata a altui stimul de aceeasi modalitate dar diferit ca intensitate. Contrastul succesiv este prezent la nivelul tuturor analizatorilor dar mai pregnant evidentiat in cadrul analizatorului gustativ, olfactiv, termic si vizual. De exemplu, prin stimularea repetata a analizatorului gustativ cu substante dulci provoaca o crestere a sensibilitatii pentru acru.

Clasificarea senzatiilor:

A.senzatii vizuale. Ne informeaza despre intensitatea, luminozitatea si tonul cromatic al obiectelor si fenomenelor. Sunt produse de stimulul care este energia electromagnetica ce are lungimi de unda cuprinse intre 390-760 milimicroni. Acesta este spectrul luminos dincolo de care se afla lungimile de unda corespunzatoare radiatiilor ultraviolete si ale infrarosiilor. Luminozitatea este calitatea unei surse care emite lumina proprie.

Lungimea de unda sau tonalitatea cromatica exprima specificitatea fiecarei culori. Oamenii reusesc sa distinga in medie 100 de nuante cromatice. Unii pot ajunge la 140, altii se mentin in jur de 50. Acestea sunt nuante cromatice pe care oamenii obisnuiti la pot utiliza. Standardele industriale utilizeaza cca. 5000 de nuante cromatice iar numarul de combinatii si nuante posibile pe cale digitala a ajuns in momentul de fata la cca. 70.000.

Al doilea factor implicat in vederea cromatica este intensitatea radiatiei sau stralucirea care provoaca modificarea nuantelor cromatice.

Al treilea factor implicat este saturatia definita drept capacitatea de a distinge intensitatea tonalitatii cromatice in raport cu gradul de puritate.

B. Senzatiile auditive. sunt o categorie de senzatii care ne informeaza despre intensitatea, inaltimea si timbrul stimulilor sonori ce vin din mediu. Valorile pentru aparitia unei senzatii auditive sunt intre 16 si 20.000 Hz, dincolo de care se afla ultrasuntele si infrasuntele. Senzatiile auditive constituie conditia esentiala pentru invatarea limbajului.

Particularitatile stimulilor acustici

Frecventa. Se defineste prin numarul de vibratii sau oscilatii pe unitatea de timp (secunda).

Amplitudinea sau intensitatea undei sonore. Se defineste prin forta oscilatiei si este rezultanta distantei dintre varful unei oscilatii si linia nula de echilibru. Amplitudinea desemneaza particularitatile energetice ale undei care determina intensitatea sunetului. Unitatea de masura a intensitatii este decibelul: dB reprezinta a 10 partea dintr-un bel, este asadar o unitate de masura.

Forma sau timbrul defineste aspectul general al curbei undelor sonore.

Dupa clasificarea fiziologului american Adrian, analizatorul auditiv, prezinta un nivel de adaptabilitate medie. Se constata ca, efectul cel mai puternic al adaptarii, asociat cu scaderea sensibilitatii se realizeaza la sunetele de intensitate mare. Fenomenul se explica prin faptul ca urechea umana, prin constructia ei anatomica, este expusa stimulilor sonori, zgomotelor de variate intensitati astfel incat adaptarea se impune ca o masura de protectie a analizatorului auditiv. In primele trei minute ale actiunii unui sunet puternic sensibilitatea auditiva ramane la nivelul initial, fara modificari deosebite. Urmeaza o scadere brusca, masiva a sensibilitatii si apoi o scadere lenta pana la stabilizarea ei la un nivel constant.

C. Senzatiile gustative. Gustul este unul dintre simturile chimice ce se bazeaza pe capacitatea limbii de a dizolva si de a recepta calitatile chimice ale stimulilor. Limba are un aspect poros dat de cele patru tipuri de papile aflate pe suprafata ei. Mugurii gustativi se gasesc la suprafata epiteliala a celor patru tipuri de papile. Mugurul gustativ este o aglomerare de celule globulare aranjate sau dispuse ca o felie dintr-o portocala. Deschizatura acestor celule care leaga mugurul gustativ de limba este denumita por gustativ.

Specializarea diferitelor zone ale limbii pentru cele patru substante de baza astfel pentru dulce este specializat varful limbii, pentru amar - baza limbii, pentru acru - zonele marginale si pentru sarat - zonele anterioare si marginale. Gustul sarat este produs in principal de saruri anorganice dizolvate in apa. Gustul sarat cel mai pur este provocat de clorura de sodiu. Gustul dulce are drept stimul zaharozele, glucoza si fructoza

D. Senzatiile olfactive. Mirosul este unul dintre simturile chimice pe langa gust. Substantele chimice care sunt detectate cu ajutorul mirosului trebuie sa indeplineasca anumite calitati astfel moleculele odorifice trebuie sa fie suficient de mici pentru a fi volatile si prin evaporare sa ajunga la nivelul narilor si sa se dizolve in mucoasa nazala. Comparativ cu gustul, mirosul ne poate avertiza asupra diferitelor pericole datorita capacitatii moleculelor de a se deplasa pe calea aerului. O serie de factori influenteaza dinamica sensibilitatii olfactive: relatia mama-copil: la sase zile bebelusii recunosc mirosul laptelui matern; la varsta de 2-3 ani 70% dintre copii recunosc mirosul matern iar la 3-4 ani doar 50%;

specificitatea mirosului personal: fiecare persoana prezinta o amprenta osmica proprie. Aceasta amprenta osmica prezinta o serie de variatii de-a lungul vietii in raport cu varsta dar si cu alti factori cum ar fi maladiile. Anumite boli cum ar fi: guta, difteria, abcesul pulmonar sunt insotite de o amprenta osmica specifica. Persoanele care sufera de hipertiroidie prezinta hiperosmie (o accentuare a simtului olfactiv) iar hipertiroidienii prezinta hipoosmie care poate merge pani la anosmie (pierderea sensibilitatii olfactive);

varsta: sensibilitatea olfactiva creste incepand de la 6 ani pana pe la 18-20 ani, spre batranete nivelul ei scade dar se conserva mult mai bine decat vazul sau auzul;

flamanzirea provoaca o scadere a sensibilitatii olfactive;

bolile sistemului nervos cum ar fi infectiile, tumorile cerebrale, leziuni pot afecta dinamica sensibilitatii olfactive fie in sensul cresterii fie in sensul diminuarii;

afectiunile respiratorii cum ar fi gripa, guturaiul, virozele respiratorii provoaca o scadere sau chiar abolirea sensibilitatii olfactive;

afectiunile nazale cum ar fi atrofierea mucoasei, leziuni ale nervului olfactiv provoaca la randul lor scaderea sensibilitatii olfactive mergand pana la abolirea ei;

tumorile cerebrale profunde, isteria si unele stari maniacale pot provoca exacerbarea sensibilitatii olfactive mergand pana la halucinatii;

factori fizici cum ar fi temperatura, umiditatea, iluminatul si saturatia cu alte substante mirositoare. In incaperile dezodorificate se produce o scadere a pragului sensibilitatii olfactive cu 25%. Temperatura optima pentru olfactie este de 35 pana la 38ºC. Umiditatea si iluminatul in limite normale favorizeaza olfactia dar nu s-au stabilit raporturi ferme;

normele morale. Acelasi miros este apreciat diferit in functie de aceste norme. Intr-un experiment barbati si femei au fost solicitati sa aprecieze mirosul de mosc ce are o puternica conotatie sexuala. Femeilor le-a provocat o reactie repulsiva, dezgust si proteste vehemente in schimb barbatii l-au apreciat ca fiind extrem de agreabil. Aceleasi femei au apreciat drept "delicios" parfumul in compozitia caruia moscul constituia elementul de baza.

E. Senzatiile cutanate Senzatiile cutanate fac parte din categoria exteroceptorilor avand rolul de receptare a stimulilor mecanici, electrici si termici din mediul ambiant. Fiecare zona a pielii dispune de cele trei forme de sensibilitate respectiv tactila, termica si dureroasa. Senzatiile termice sunt la randul lor diferentiate in doua modalitati: pentru cald si pentru rece. Diferentierea celor doua modalitati de senzatii termice este influentata de diferenta dintre constanta termica a organismului ca etalon de referinta si nivelul actul al temperaturii corpului si mediului ambiant. Contrastul este cel mai relevant fenomen la nivelul sensibilitatii termice. Se constata ca un contact prelungit cu un stimul cald provoaca o crestere a sensibilitatii fata de actiunea stimulilor reci si invers. De exemplu, la trecerea dintr-o incapere rece intr-una calda se accentueaza senzatia de cald si invers. Senzatiile cutanate termice au un rol adaptativ important in reglarea homeostaziei organismului. Astfel actiunea stimulilor reci, frigul, declanseaza reactii de conservare a caldurii corpului prin manifestari de vasoconstrictie, piloerectie, tremuratul si intensificarea miscarilor de incalzire. In schimb, actiunea stimulilor calzi provoaca vasodilatatie, deschiderea porilor, incetinirea arderilor, diminuare ritmurilor motorii, transpiratie, cautarea unor locuri racoroase.

F. Senzatiile algice.     Senzatia de durere semnalizeaza o agresiune mecanica, termica, chimica, electrica asupra tegumentului. Sunt obiectiv legate de acea intensitate a unui stimul, indiferent de modalitatea care depaseste pragul superior de toleranta al organismului.

n      G. Senzatiile proprioceptiv-kinestezice si de echilibru sunt o forma specifica de reglare a pozitiilor si traciectoriilor comportamentuli locomotor in campul gravitational.