FACTORII CARE DETERMINA SI INFLUENTEAZA CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPIILOR

FACTORII CARE DETERMINA SI INFLUENTEAZA CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPIILOR

1.Factorii exogeni care influenteaza cresterea si dezvoltarea

Modul in care acesti factori influenteaza dezvoltarea organismului depinde de intensitatea si durata lor de actiune, ca si de varsta la care actioneaza. Perioadele cele mai sensibile sunt cele in care procesul de crestere este cel mai rapid ( deci in primele saptamani, primele luni, primii ani de viata, pubertatea ).

1.Alimentttia este unul din factorii care influenteaza cresterea inca din timpul vietii intrauterine. Deficientele in dieta mamei se vor repercuta asupra starii de nutritie a fatului. Subnutritia mamei va determina nasterea de copii cu greutate mica ( small for date - 24-25% dintre cazuri si cu lungime mai mica fata de normal in 10 % din cazuri ).

Efectul malnutritiei intrauterine se va reflecta si asupra dezvoltarii nervoase superioare a copilului, deoarece in perioada intrauterina si primele 6 luni postnatal celulele nervoase se multiplica, la fel conexiunile dendritice, creste numarul de celule neurogliale si are loc mielinizarea. Subnutritia calitativa a gravidei ( carenta anumitor principii nutritive ) poate determina embriopatii si fetopatii.

Carenta proteinelor din alimentatie va determina diminuarea ratei de sinteza a proteinelor in organismul copilului. In carenta proteica severa pot aparea tulburari enzimatice, hormonale, edeme, tulburari de coagulare.

Carenta de saruri minerale influenteaza mineralizarea scheletului. In contrast cu subalimentatia supraalimentarea precoce va favoriza aparitia obezitatii.

Mediul geografic influenteaza cresterea prin conditiile de microclimat: aer, soare, lumina, temperatura, umiditate, presiune atmosferica, raze ultraviolete. Efectele sunt mai mari in primii 5 ani de viata.

Altitudinea de peste 1500 m determina un ritm de crestere mai mic, atat in timpul vietii intrauterine, cat si postnatal, datorita hipoxiei cronice.

Climatul excesiv se asociaza cu o talie mica, pe cand climatul temperat pare sa fie favorabil dezvoltarii in lungime.

3.Factorii socio-economici care influenteaza cresterea staturo-ponderala sunt: conditiile sanitare, morbiditatea infectioasa si parazitara, alimentatia, locuinta, stress-ul, profesia parintilor, dinamica sociala, situatia financiara.

4.Factorii afectiv-educativi: climatul familiei - calm, optimist, care incurajeaza actiunile copilului - va favoriza dezvoltarea acestuia, in timp ce o familie in care exista stari conflictuale, unde parintii se cearta ( familiile dezorganizate ) va contribui la un ritm de dezvoltare intarziat. Aceasta este originea malnutritiei de cauza nenutritionala.

Se constata ca pentru copiii crescuti in leagane exista un ritm de crestere mai lent decat la cei crescuti in familie, dar acestia, o data infiati si ingrijiti intr-un mediu care le ofera afectiunea necesara, isi reiau ritmul de crestere.

Dezvoltarea cognitiva este stimulata la copiii proveniti din familii care se preocupa de educarea lor; la fel se constata si la copii proveniti din familii numeroase, unde fratii mai mari constituie modele de urmat, la copiii care au frecventat gradinita, la copiii educati in mediu urban, unde exigentele educationale sunt mai mari decat in mediul rural.

5.Exercitiile fizice aplicate din primul an de viata, la inceput sub forma masajelor, apoi a gimnasticii pentru sugar, iar pe masura ce copilul creste a unui sport adaptat posibilitatilor lui, au un rol favorabil, de stimulare a cresterii si dezvoltarii, prin tonifierea musculaturii, intarirea articulatiilor, ameliorarea oxigenarii, facilitarea termogenezei.

6.Noxele chimice, radiatiile, diversele traumatisme pot influenta negativ cresterea si dezvoltarea.

7.Factorii culturali pot avea efecte limitative in dezvoltarea copilului.

Factorii endogeni care influenteaza cresterea si dezvoltarea

Factorii genetici. Controlul genetic al cresterii este plurifactorial. Ereditatea conditioneaza partial talia definitiva si dimensiunile copiilor la diferite varste, ca si ritmul menstruatiei si momentul instalarii ei.

Copiii cu talie mare provin din parinti care au si ei talie mare.

Factorii genetici au rol major in determinarea inteligentei, fapt dovedit de gemenii monozigoti crescuti separat, in conditii diferite de mediu si care au acelasi coeficient intelectual. Coeficientul de inteligenta este conditionat multifactorial si copiii seamana cu parintii doar in procent de 50%.

2) Factorii hormonali. Factorii hormonali intervin atat in timpul vietii intrauterine cat si postnatal.

Hormonii fetali au un rol minor in dezvoltare. Hormonul somatotrop hipofizar se secreta din saptamana a VIII-a de gestatie. Controlul secretiei de STH prin factorul de eliberare hipotalamica se realizeaza insa dupa nastere.

Hormonii materni provin din hormonii placentari si hormonii produsi de organismul mamei, care traverseaza bariera placentara.

Placenta produce gonadostimuline, care vor influenta dezvoltarea gonadelor fetale, si prolactina, care are efect asemanator cu STH asupra cresterii fetale. STH, glucocorticoizii, mineralocorticoizii traverseaza bariera placentara, in timp ce insulina si hormonii tiroidieni trec in cantitate mica.

Dupa nastere, controlul cresterii si dezvoltarii copilului se afla sub influenta hormonilor axului hipotalamo-hipofizar.

Hipofiza controleaza cresterea prin intermediul hormonului somatotrop ( STH ), hormone anabolizant. El intervine ca reglator al cresterii. Secretia inadecvata a lui determina nanism, iar secretia in exces gigantism.

STH actioneaza fie direct asupra receptorilor de crestere, fie prin intermediul unor factori de crestere numiti somatomedine ( somatomedina A, B, C, IGF-1, IGF-2 ).

STH este secretat pulsatil. Reglarea secretiei de STH depinde de doua neuropeptide hipotalamice: hormonal de eliberare al STH si somatostatina ( hormon inhibitor al eliberarii de STH ). Reglarea acestor doua neuropeptide este dependenta de neurotransmitatori.

STH influenteaza cresterea prin favorizarea proliferarii condrocitelor prin participarea la sinteza proteinelor, stimularea catabolismului lipidic, favorizarea retentiei de azot, apa, sodiu, cresterea resorbtiei tisulare a fosforului si favorizarea calciuriei.

Tiroida. Hormonii tiroidieni intervin in osteogeneza favorizand hipertofia condrocitelor din cartilajul de crestere, mineralizarea osoasa, osteoliza si resorbtia osteoclastelor, stimuleaza sinteza proteica si multiplicarea celulara, procesele oxidative tisulare, intervin in metabolismul lipidic.

Hormonii tiroidieni. Spre deosebire de modelul de crestere din deficitul de GH, absenta totala a hormonilor tiroidieni determina o oprire aproape completa a cresterii liniare. De aceea existenta unei secretii adecvate de hormoni tiroidieni pare a fi o conditie absolut necesara pentru cresterea normala. Exista mai multe mecanisme incriminate de acest fenomen. Hormonii tiroidieni au efecte directe asupra metabolismului celular si deficitul de hormoni tiroidieni determina scaderea secretiei de GH consecutiva stimularii. In plus, actiunea IGF-I asupra celulelor din cartilaje poate fi dependenta de hormonii tiroidieni.

Sterozii gonadici. Androgenii si estrogenii au un efect maxim de stimulare a cresterii la pubertate. In mare parte accelerarea cresterii din perioada pubertatii se datoreaza acestor hormoni. Androgenii au un efect stimulant direct asupra cresterii si maturatiei oaselor, cartilajelor si muschilor. Estrogenii par a avea o actiune bifazica, stimuland cresterea cand sunt in cantitati mici si inhiband-o cand sunt in concentratii crescute. In plus, estrogenii sunt responsabili pentru inchiderea epifizelor si oprirea cresterii liniare.

Insulina. Insulina are o puternica actiune anabolizanta in afara de efectele sale asupra metabolismului glucidelor. Ea consta in stimularea sintezei proteice si a diviziunii celulare. Cresterea excesiva a copiilor proveniti din mame diabetice poate fi consecinta nivelului plasmatic ridicat al insulinei la fat. Relatia structurala stransa a insulinei cu grupul IGF al factorilor de crestere si capacitatea ei de a se fixa pe receptorii IGF-I pot explica unele din efectele cantitatilor crescute de insulina. Totusi, insulina are si o actiune proprie de stimulare a cresterii in unele tipuri de celule.

Cresterea este un proces biologic dinamic si complex extrem de bine controlat, iar principalul sistem hormonal implicat in aceasta reglare este cel al hormonului de crestere (GH).

Hormonul de crestere ( GH sau somatotropina ) joaca rolul central in controlul cresterii la copii de la nastere pana la sfarsitul pubertatii. In cazul absentei totale a GH, cresterea liniara este de aproximativ 1/3-1/2 din rata normala. GH are de asemenea rol in controlul anabolismului de-a lungul vietii.

GH este un membru al familiei de hormoni care include prolactina hipofizara si lactogenul placentar uman ( hPL ). Cea mai comuna forma de GH in hipofiza si in circulatie este cea cu greutate moleculara de 22 Kda ( "22 K" ). Acesta este hormonul din glandele pituitare umane care a fost purificat si studiat.

Secretia GH se afla sub controlul stimulant si inhibitor al hipotalamusului. Factorul de inhibare a eliberarii somatotropinei este un peptid format din 14 aminoacizi, sintetizat in hipotalamus si cu o distributie larga in alte tesuturi din afara hipotalamusului; este un inhibitor potent la secretiei mai multor hormoni, inclusiv insulina, glucagonul si gastrita.

Actiunea biologica a hormonului eliberator al GH ( GRH, somatocrinina ) se datoreaza primilor 29 de aminoacizi din totalul de 44 ai acestui peptid, aminoacidul amino-terminal fiind crucial pentru actiunea sa biologica. Pacientii cu deficit idiopatic de GH pot avea mai degraba deficit de GRH decat incapacitatea hipofizara de sinteza a GH. Intr-adevar, jumatate sau mai mult dintre indivizii cu deficit de GH raspund la administrarea intermitenta prelungita de GRH prin cresterea GH-ului plasmatic si accelerarea ratei de crestere.

Factorii de crestere insulin-like. Desi GH poate avea efecte directe asupra cresterii, majoritatea actiunilor de promovare a acesteia sunt mediate de factori de crestere insulin-like ( IGF ) sau de peptidele somatomedinice. Doua peptide IGF umane, IGH-I si IGF-II, au in proportie de 50% o structura omoloaga intre ele. Somatomedina C ( SM-C ) si IGF-I sunt structural si functional echivalente. Peptidele IGF sunt strans legate de sase proteine transportoare plasmatice specifice ( IGFBP ) si au timp de injumatatire mai degraba de ordinul orelor decat al minutelor. Nivelele de IGF-I si IGFBP-3 sunt dependente de secretia de GH si in consecinta sunt crescute in acromegalie si scazute in hipopituitarism. Aceste nivele sunt de asemenea dependente de varsta, fiind scazute la inceputul copilariei, cu un varf in adolescenta, si diminuandu-se dupa varsta de 50 de ani. Nivelul plasmatic al IGF-II este de asemenea dependent de prezenta unei cantitati minime de GH, insa cresterile suprafiziologice ale GH nu determina cresterea suplimentara a IGF-II. De aceea valorile IGF-II sunt scazute in hipopituitarism, insa in acromegalie nu sunt crescute. Nivelul plasmatic al IGF-II este constant de la varsta de 1 an pana in apropierea deceniului al optulea de viata.

Hormonul de crestere stimuleaza acumularea in tesuturi a proteinelor si amplifica cresterea in aproape toate tesuturile organismului, dar efectul sau cel mai evident este acela de a stimula cresterea structurilor scheletului. Hormonul de crestere stimuleaza utilizarea proteinelor de catre condrocite si celulele osteogenice, amplifica viteza de diviziune a acestor celule si are un efect specific de transformare a condrocitelor in celule osteogenice, inducand astfel formarea de os nou.

Toate aceste efecte ale hormonului de crestere nu sunt directe, ci mediate de factorii de crestere asemanatori insulinei (IGF), o serie de proteine de dimensiuni mici sintetizate hepatic sub controlul GH. Astfel, deficite de sinteza a hormonului de crestere, afectarea receptorilor hepatici pentru GH, anomalii ale sintezei de IGF1 sau a receptorilor pentru IGF1, toate acestea conduc la tulburari ale cresterii si dezvoltarii normale

Timusul are actiune sinergica cu STH.

Suprarenalele. Glucocorticoizii au actiune inhibitorie asupra procesului de crestere; mineralocorticoizii stimuleaza secretia de ADN si ARNm.

Pancreasul intervine in crestere prin intermediul insulinei ( hormon anabolizant ) si prin glucagon ( hormon catabolizant ).

Paratiroidele intervin in mineralizarea scheletului prin parathormon.

Glandele sexuale. Hormonii androgeni exercita actiune anabolizanta asupra muschilor, oaselor, maduvei osoase, stimuleaza proliferarea celulelor cartilaginoase, diferentierea si maturarea sexuala, iar la pubertate opresc cresterea staturala prin calcificarea cartilajului de crestere. IGF exercita efectul de stimulare a cresterii in perioada pubertara. Nivelurile crescute ale acestor hormone stimuleaza direct productia de IGF-I dar si secretia de GH, fapt ce determina accelerarea marcata a vitezei de crestere ce caracterizeaza aceasta etapa.

3.Factori patologici

Cresterea si dezvoltarea pot fi influentate de o serie de factori patologici, cum ar fi: anomalii cromozomiale, afectiuni viscerale cronice sau cu evolutie prelungita (fibroza chistica, insuficienta renala cronica, malabsortie ).