INJONCTIUNILE CU CARE AM FOST IMPOVARATI - INTERDICTII PE CARE SA LE TRANSFORMAM IN PERMISIUNI

INJONCTIUNILE CU CARE AM FOST IMPOVARATI - INTERDICTII PE CARE SA LE TRANSFORMAM IN PERMISIUNI

Multi parinti doresc binele copiilor lor.

Ei considera ca este util si necesar - lucru adevarat intr-o mare masura - sa-i indrume, sa-i sfatuiasca pe copiii lor despre felul in care trebuie sa se comporte ca sa devina la randul lor adulti sanatosi, responsabili si autonomi.

Dar oare toti parintii doresc exact acest lucru? Stim bine ca nu. La aceasta intrebare, stim deja ca trebuie sa raspundem nuantat. Unii sunt de acord cu reusita copiilor lor, dar cu conditia ca acestia sa nu ii depaseasca! Altii isi vor ajuta copiii sa reuseasca in plan profesional, dar nu si in dragoste. Multi parinti - intr-adevar foarte multi - doresc ca odraslele lor sa devina "ceea ce au hotarat ei" - parintii - "ca trebuie sa devina copiii lor".

Acum, la sfarsitul acestui secol XX, se pare ca din ce in ce mai multi tineri parinti sunt capabili sa spuna copilului lor: "Sa devii, Boris, ceea ce vrei tu sa devii!"

Aceasta este cea mai matura atitudine in materie de educatie. Si in special atunci cand este urmata de fraza: "Noi, parintii tai, te vom ajuta sa devii ceea ce vrei tu cu adevarat sa fii."

Bob si Mary Goulding - apropiati ai lui E. Berne - au studiat modul in care unii parinti, deseori bine intentionati ("pentru ca tot ce fac ei este spre binele copilului, bineinteles!"), reusesc sa-si transforme copiii din "mici printi" in "broaste raioase" (acesti doi termeni au fost imprumutati de A.T. din povestile pentru copii). Ei s-au intrebat: "Cum transmit ei oare copiilor aceste "mesaje" voit pozitive, dar care vor avea efecte negative - dezastruoase uneori - asupra progeniturii lor?"

Raspunsul este acela ca parintii transmit "mesaje cu o incarcatura ambivalenta" si, in special, ca ei nu au analizat temeiul, motivul serios al acestor mesaje cu Adultul lor.

Aceste mesaje vehiculeaza cea mai mare parte a visurilor pe care ei insisi nu le-au realizat, dar si fantasmele pe care si le-au interzis.

Si bineinteles - sa nu uitam ca toate aceste lucruri se fac in mod inconstient! - ca sa transmita aceste "mesaje cu incarcatura ambivalenta", parintii nu asteapta ca odraslele lor sa-si formeze un Adult puternic - ei le transmit uneori inainte ca ei sa fi implinit 6 ani - iar cea mai mare parte a mesajelor vor ti comunicate (in general) nu prin viu grai, ci pornind de la propria lor Stare de Copil spre cea a micutului. Aceste mesaje sunt in special non-verbale, sunt temeri, dorinte adresate poate de timpuriu Starii de Copil a micutului. Aceste comportamente sunt pentru copil un fel de "bani gheata".

O data in plus, puristii vor recunoaste unele elemente ale psihismului scos deja in evidenta de predecesorii A.T., dar marele merit al lui Bob si Mary Goulding este acela de a ti reperat aceste mesaje, de a le fi "dat o forma" intr-un mod care sa permita fiecaruia sa le recunoasca in propria sa viata.

Munca lor, axata indeosebi pe psihoterapie, le-a permis de asemenea sa puna la punct cea mai adecvata modalitate terapeutica.

Acestor "mesaje cu o incarcatura ambivalenta", majoritatea fiind mesaje interzise, ei le-au dat numele de injonctiuni.

Mesajelor permise si formatoare, opuse celorlalte, le-au dat numele de permisiuni.

Iata lista acestora:

PENTRU CEI CARE DORESC

SA STIE MAI MULTE

"Trebuie sa ne eliberam de injonctiuni!" spune Ren. "Usor de zis", gandeste Jean-Pierre, un cititor imaginar. Intr-adevar, citind prima data acest ultim capitol, ca si pe cel referitor la devize, s-ar putea intampla ca, pentru dumneavoastra, lectura sa capete brusc un aspect pe care l-ati putea califica drept "dramatic".

Si nu va inselati prea mult!

Intr-adevar, injonctiunile si devizele - pe care toti le-au primit (si pana in prezent n-am intalnit pe nimeni care sa faca exceptie) - sunt elemente, reperate de A.T., care explica foarte bine cum reusesc oamenii sa-si cladeasca propria nefericire, ca sa citam celebra fraza a lui Paul' Watzlawicz¹.

Propriile lor situatii dramatice.

Fara sa subestimam conditiile sociale care constituie - impreuna cu factorii ereditari - elementul asupra carora puterea noastra de schimbare este relativ limitata², A.T. stabileste o clarificare interesanta a posibilitatilor de schimbare a destinului - a scenariului de viata - al fiecaruia dintre noi prin conceptul de redecizionare³.

Fiecare om, descoperind in propria sa viata povara injonctiunilor pe care le-a primit, poate intr-adevar sa se hotarasca sa inlocuiasca injonctiunile limitative pe care le-a descoperit actionand in el insusi cu permisiunile. Singur? Este posibil (vezi capitolul 1, partea a II-a)

Cu ajutorul celorlalti? Este preferabil in privinta injonctiunilor pe care dumneavoastra insiva le considerati extrem de limitative, extrem de inhibitoare. (Care barbat nu are anumite dificultati in viata profesionala pentru ca nu are voie sa planga? pentru ca, evident, asa cum spun Starile de Parinte: "Un barbat - unul adevarat - nu plange!" Si ce femeie - macar din cand in cand - nu se simte extenuata peste masura, pentru ca nu poate totusi "sa nu faca placere celorlalti !")

P. Watzlawicz "Faites votre propre malheur, Seuil, 1984.

Atentie la cea mai raspandita prejudecata de la sfarsitul acestui secol care consta in deprecierea tuturor mediilor sociale!

Da, vor spune puristii, Freud a dezvoltat deja conceptul de "redecizionare". Dar