Specificul cercetarii psihologice

Specificul cercetarii psihologice

Spre deosebire de alte stiinte factuale, obiectul de studiu al psihologiei nu poate fi abordat direct cu metodele de care dispune cercetarea. Obiectul nostru este subiectivitatea. Numai subiectul in cauza isi poate analiza direct trairile, isi poate cunoaste intentiile, motivele, scopurile. Incercarile de abordare a propriului univers psihic facute chiar de psihologi si comunicate unor persoane cu aceeasi formatie profesionala (metoda introspectiei), au starnit numeroase critici.

Cunoasterea directa are ca obiect comportamentul. Putem analiza tinuta sau mersul unei persoane, rapiditatea sau acuratetea cu care actioneaza, frecventa, bogatia sau spontaneitatea miscarilor, a transformarilor expresiei faciale, ale mimicii, vorbirea, raportul dintre vorbire si comunicarea nonverbala.

Intre lumea interioara, psihica si ceea ce se exteriorizeaza in conduita, exista deosebiri. Comportamentul nu exprima bogatia si diversitatea psihicului sau este diferit, chiar contradictoriu, in raport cu existenta subiectiva. Aceeasi reactie exterioara, acelasi raspuns comportamental pot avea o diversitate psihica incredibila de fenomene si procese, ca determinanti. Este posibila mascarea sau deghizarea prin manifestarile exterioare a continutului psihic, cu sau fara premeditare, cu sau fara constientizarea acestei dedublari.

Cercetarea psihologica - mai ales experimentul - orientata asupra fiintei umane, este ingradita de anumite credinte, stereotipuri culturale sau prejudecati, de anumite valori si norme morale, de coduri ale deontologiei profesionale. Nu putem efectua investigatii care prejudiciaza in vreun fel omul. Fie ca participa ca voluntari, fie ca sunt recompensati sau obligati, oamenii supusi probelor psihologice sau intruziunii in viata lor interioara, vor avea reactii de aparare, vor dezvolta comportamente de protectie, isi vor pazi secretele, constient sau inconstient.

Cercetarea psihologica se constituie ca interactiune sociala, ca relatie intre cercetator si subiect. Cercetatorul poate dezvolta simpatii si antipatii spontane ce pun in umbra dezideratele obiectivitatii sau ale neutralitatii binevoitoare pe care trebuie sa o exprime fata de orice subiect. In plus, cunostintele teoretice si metodele cu care lucreaza vor influenta colectarea si interpretarea datelor. Influenta pregatirii teoretico-metodologice asupra activitatii de cercetare este prezentata in figura 1.1.

Figura 1.1. Relatia dintre teorie, metoda si problema (dupa T. Kulcsar)

Subiectul va fi marcat de modul in care-l percepe pe cercetator - simpatic sau respingator, binevoitor sau arogant, bine intentionat sau intrus etc. In virtutea acestor evaluari, el se va stradui sa se intreaca pe sine, sa fie pe placul cercetatorului, sa-l ajute ori sa-l faca sa-si iasa din fire. Va putea ramane calm ori va fi tensionat, crispat, in orice caz, nu va fi cum este de obicei in activitatea sa cotidiana.

Cunoasterea psihologica necesita pregatire academica, imbinarea asimilarii datelor teoretice si metodologice cu formarea abilitatilor de evaluare practica - psihodiagnostic - autorizarea pregatirii si a dreptului de a profesa. Incalcarea codului de deontologie profesionala, dovedita legal, are ca efect anularea dreptului de practica.

In timp ce cunoasterea stiintifica se supune unor exigente atat de riguroase, la nivelul celei comune pe langa absenta oricarui angajament metodologic sau a normativitatii juridice, asistam la influente ale starilor afective sau la influentele experientei de viata (tabelul 1.1). Observam si ne amintim acele lucruri care confirma parerea noastra despre oameni in general sau despre o anumita persoana. Percepem ceea ce ne este mai usor, ceea ce presupune un efort mai mic din partea noastra sau ceea ce este important si frecvent.

Tabelul 1.1. Diferente de perspectiva

Pentru a ilustra modul specific in care lucreaza psihologul in cunoasterea problemelor generale legate de comportament si activitatea mentala sau pentru rezolvarea unei probleme concrete, prezentam in sinteza metodele de baza. Valorificarea metodelor in vederea stabilirii unui diagnostic psihologic ramane in atributia specialistului, dar o informare de ansamblu este utila pentru toti cei ce lucreaza in procesul formarii oamenilor.

Intrebari de verificare

1. Ce reactii poate avea subiectul in timpul examinarii psihologice?

2. Ce deosebiri exista intre cunoasterea psihologica stiintifica si cunoasterea comuna?