STRESUL

STRESUL

Stres sau stress reprezinta sindromul de adaptare pe care individual il reprezinta in urma agresiunilor mediului; ansamblul care contine incordare nervoasa, tensiune, constrangere, presiune, apasare, efort, solicitare.

Termenul de stress, in limba romana a fost preluat initial cu ortofrafia din limba engleza - stress- , pentru ca mai apoi otografia sa fie adaptata, cu un singur "s" atunci cand au aparut derivatele adjectivale - stresant -, substantivele -stresor- , si verbele -a stresa

In Anglia, in secolul al XVII-lea , stress inseamna starea de depresie in raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile ,

oboseala si, intr-un sens mai general, adversivitatea vieti.

In secolul XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive - stress- pot antrena suferinte fizice sau mentale - (strain ).

In anul 1872, DARWIN publica " teoria evolutiei". In opinia sa , frica , o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a imobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc in fata unie situatii de urgenta : " fuga sau lupta ".

WILLIAM JAMES o alta figura marcanta a acestui secol, care in anul 1884 pune intrebarea " Ce este emotia ? ", iar in anul 1890 isi publica " tratatul de psihologie " si sustine ca procesul psihic este secundar procesului fizic.

W JAMES acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata in psihologia cognitive.

In anul 1914, WALTER BRADFORD CANNON, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, in lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste temenul de stres mai intai in sens fiziologic. In anul 1928, el da acastui termen si un sens psihologic, atunci atunci cand mentioneaza rolul factorului imotional in evolutia bolilor. W B CANNON subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta in fata unui pericol neasteptat , completand astfel teoria lui DARWIN.

In anul 1934, PAUL-MARIE REILLY, fiziolog francez., descrie un sindrom general de reactie la orice agresiune, in raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si anume sindromul de iradiere.

Pornind de la conceptual de stres cel care lanseaza in limbajul medical acest termen , inca din 1936, apartine fiziologului Canadian HANS HUGO BRUNO SELYE. Inca din vremea cand era student la medicina la Universitatea din Praga , HANS SELYE a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descries de pacientii afectati de boli infectioase, prezentand toti aceleasi simptome,insa fara vreun sindrom specific.

Conceptual de stres este intreodus proriu-zis in 1950 , concept ce ocupa un loc important mai intai in medicina, apoi in psihiatrie.

Aceasta este si perioada cand pune bazele teoretice si practice pentru argumentarea sindromul general de adaptare, ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului cauzate de actiunea de lunga dutata la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului suprarenal.

Stresul ce apare brusc si cu o mare intensitate el este provocat de frica ; este o provocare directa a instinctului de supravietuire si declanseaza reactii fizice si chimice . De foarte multe ori cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica numita panica. Aceasta este rezultatul unei puternice secretii de adrenalila - hormon produs de glandele suprarenale. Aceste glande sunt controlate de sistemul nervos.

Adrenalina este eliberata direct in sange si are un efect imediat asupra organismului, pregatindu-l fie sa lupte, fie sa-o i-a la fuga. Un val de adrenalina in sistemul sangvin este un raspuns la o senzatie de frica sau la un stress emotional sau fizic; pregatind o serie de tesuturi si organe diferite ale corpului pentru o reactie in forta la o criza iminenta.

Aceste substante chimice declanseaza o serie de raspunsuri ale organismului care cresc nivelul energetic: nivelul glicemiei este mai ridicat, pulsul devine mai rapid si tensiunea arteriala creste, iar procesul de digestie. incetineste. Muschii se incordeaza pentru actiune. Rezerva de sange este redirectionata catre extremitati pentru a ajuta organismul sa se adapteze situatiei date. Stresul ne insoteste permanent. El deriva din activitatea emotionala, cat si din activitatea fizica.

Este unic si adaptat fiecarei persoane.

Este atat de particular fiecaruia dintre noi, incat ceea ce unii considera relaxant, altii considera stresant.

Este forta care le perminte oamenilor sa actioneze cat mai bine in situatii de criza si sa actioneze peste puterile lor obisnuite pentru a evita efectele nedorite.

HANS SELYE defineste stresul la inceput ca fiind o agrsiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezendand un stressor.

DEFINIREA STRESULUI

J.B STORA a mentionat:

Stresul, in sensul sau active, este o forta care produce o tensiune: un stimul, fie fizic ( zgomot, caldura, frig), fie psifologic ( necaz, tristete)

Stresul este inteles ca rezultatul actiunii exercitate de un stressor, agent fizic si /sau psihologic, si sau social, asupra sanatatii unei persoane (consecintele biologice, mentale si psihice ale actiunii acestui agent asupra sanataytii persoanei

Stresul este concomitant agentul stressor si rezultatul acestei actiuni, in diversele sale dimensiuni particulare;

Stresul nu mai este luat in considerare ca reprezentand consecintele somatice, ci ca aparare a functionarii psihicului fata de stimularile senzoriale si motrice;

JONAS si CROCQ propun urmatoarea definitie :

Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarma, de mobilizare si de aparare a organismului ( a individului, a persoanei ) fata de o agresiune, o amenintare sau chiar de o situatie traita neobisnuita

PH. JAMMET defineste :

Notiunea de stress,in acceptiunea ei cea mai larga, cuprinde orice agresiune asupra organismului,de origine externa sau interna, care intrerupe echilibrul hemeostatic. Aceasta actiune poate fi fizica, sub forma stimulilor nociceptivi(temperature , zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiosi sau toxici.. Ea poateviza nivelurile cele mai inalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atingand in acest caz sistemulde relatie al subiectului cu mediul sau.

PAUL POPESCU NEVEANU in Dictionar de Psihologie, atribuie termenul de stress doua acceptiuni:

a.     situatie, stimul, ce pune organismul intr-o stare de tensiune ;

b.     insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta isi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice

In cazul in care accentual este pus pe starea organismului, pe reactiile acestuia la agentii stresori, se iau in vedere raspunsurile emotionale in exces. Aceste raspunsuri emotionale sunt exprimate vizibil in comportamentul individului, in limbaj, activitatea motorie, precum si in devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

H SELYE in faza de inceput a cercetarilor sale , a definit stresul ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocat de modul de functiunare sau de leziuni. Preluand ideile lui Hipocrate care considera ca boala nu este numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea normala, H SELYE descopera mecanismele de adaptare a organismului la actiunea agentilor stresori identificand astfel reactiile de aparare ale organismului, si anume sindromul general de adaptare.

STADII CLINICE

Sindromul general de adaptare ( SGA ) este caracterizat prin trei stadii:

reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare a organismului.Acest prim stadiu cuprinde doua faze:

faza de soc caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa etc., cu afectarea sistemica -generala- brusca, urmata de

faza de contrasoc, in care apar fenomenele de aparare, hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico-limfatic etc. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilarie cand rezistenta biologica este scazuta.

Stadiul de rezistenta in care sunt activate mecanismele de autoreglare; cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelunjita la stimuli fata de care organismul a elaborate mijloace de aparare.In plan ontogenetic, acest stadium corespunde maturitatii, cand individual are o rezistente buna, fiind posibila adaptarea la orice tip de stres din mediu.

Stadiul de epuizare (apartina batranetii) este foarte asemanator reactiei de alarma,cand datorita prelunjirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza, din cauza scaderii reactiilor de tip vegetative

Prin urmare stresul reprezinta starea de conjunctie rezultata din actiunea agentului stresor si capacitatea de adaptare a organismului. Cu cat o persoana se afla mai frecvent in stare de alarma sau de rezistenta, cu atat este mai mare riscul instalarii epuizarii cu toate consecintele sale negative.

Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii in natura si societate. Atat in cazul omului cat si in cazul animalului reactiile adaptative sunt in mare parte invatate, dobandite.

BOLI ASOCIATE STRESULUI

Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii,

aspect de care omul nu poate scapa.Un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate

induce consecinte pe termen lung.
Stresul intens si prelungit poate altera starea de sanatate a unui individ cat si bunastarea acestuia, provocand reactii functionale si organice.
Reactiile organice pot merge pana la boli grave ca:

boli endocrine (diabet zaharat, disfunctii tiroidiene),

boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, infarct miocardic),

boli digestive (ulcer duodenal sau gastric cauzat de excesul de suc gastric sau de o bacterie numita helicobacter pylori; si boli inflamatori ale colonului )

boli de piele

boli ale sistemului imunitar,

boli psihice etc

Reactiile functionale ca: migrene, tulburari digestive diverse, manifestari cutanate, pot afecta calitatea vietii individului.
Practic, stresul afecteaza intregul organism. Si, in afara de

simptomele functionale sau organice, stresul si consecintele sale - iritabilitate, anxietate, depresie - provoaca adesea probleme relationale, in familie sau la serviciu

Stresul poate genera chiar conflicte importante care, la randul lor, agraveaza situatia: stresul genereaza stres

Unele studii ale cercetatorilor americani au asociat stresul cu diferite forme de cancer. Cancerul de san mai frecvent la femei care se confrunta cu un grad mai ridicat de stress in viata de zi cu zi. Stresul intens afecteaza sistemul imunitar atat de mult incat sa permita cresterea si multiplicarea celulelor canseroase.

FACTORI DE STRES Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire pana la decesul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului, cat si de factori precum tipul de stresori si, intensitatea si durata acestora.

Controlul factorilor de stres este, partial, in puterea omului, si poate contribui la cresterea calitatii vietii.

J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta in urmatoarele conditii:

a) solicitarile sunt atat de numeroase incat impiedica prelucrarea adecvata a informatiei, supraincarcarea traducandu-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelor;

b) situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv pentru care subiectul se simte amenintat;

c) in cazul in care subiectul este izolat, acesta resimtind restrangerea libertatii;

d) cand subiectul este impiedicat sa-si desfatoare activitatea si are sentimentul de frustrare;

e) cand presiunea grupului se exercita de asa natura incat trezeste teama de esec, de dezaprobare.

La toate acestea se pot adauga si situatiile caracterizate prin actiuni cronice ale agentilor fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte imprejurari care slabesc rezistenta organismului (boala, lipsa de somn). Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica. Multitudinea acestor factori provocatori de stres a impus clasificarea lor in functie de anumite criterii, astfel

a) In functie de numarul agentilor stresori in actiune, acestia pot fi:

stresori unici, precum un zgomot puternic cu tendinta de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit brusc in plina noapte

stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu caldura si cu noxele.

b) Dupa numarul persoanelor afectate, pot fi identificati :

• ' stresori cu semnificatie strict individuala. Acestia sunt regasiti in insatisfactia prelungita a unor trebuinte fiziologice, cum ar fi: setea intensa si lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn.
• ' stresori cu semnificatie colectiva, 'de grup' familial sau profesional. Sunt evenimente precum: nereusita unui copil la examen, decesul parintilor, divortul, perspectiva somajului intr-o organizatie etc. Acesti stresori forteaza intr-o mare masura capacitatea de adaptare a persoanei.
• ' stresori cu semnificatie generala care afecteaza orice individ. In aceasta categorie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situatii de calamitate naturala, si anume: inundatie, cutremure, razboi, etc.. Ca exemplu ne putem referi la cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte multe decese, raniri, distrugeri materiale. Astfel de evenimente intrerup viata unei persoane facand-o sa se simta neputincioasa, inutila. Deoarece cataclismele afecteaza populatii intregi in acelasi timp, astazi in lume tind sa se formeze adevarate retele de lucru ce isi propun pregatirea populatiei in fata acestui gen de stres.

c) Dupa natura lor, agentii stresori pot fi clasificati in:

• ' stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic fortand organismele sa se adapteze. Zgomotele, vibratiile, radiatiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminosi, boala, durerile de cap cronice, temperaturile extreme, cat si umiditatea, sunt doar cateva exemple. Acestia cat si alti stresori fizici pot deteriora performantele si productivitatea persoanei cat si sanatatea si bunastarea acesteia.
• ' stresori chimici. Acestia sunt noxele chimice ce au actiune toxica asupra organismului si care pot induce si un stres psihic atunci cand sunt percepute ca un pericol iminent pentru sanatatea persoanei.
• ' stresori biologici. Din aceasta categorie fac parte virusii, bacteriile, parazitii prin care se instaleaza diferite boli, stresori ce sunt constientizati ca surse de pericol pentru functionarea organismului.
• ' stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificatie nociva, interpretati subiectiv de psihicul uman la nivelul operatiilor gandirii.

d) In functie de conexiunea cu problemele vietii, putem vorbi de:

• ' stresori periferici, ce sunt materializati in dificultati trecatoare, cum ar fi: vremea urata, aglomeratia, blocajele rutiere, etc.
• ' stresori centrali. Acestia sunt cei regasiti in problemele importante ce pot provoca perturbari in viata unei persoane.

Mentionam si studiul de identificare si clasificare a agentilor stresori centrali, efectuat in 1968 de T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington. Cei doi pun in evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati, cu ajutorul unei scale in care punctajul maxim il constituie moartea partenerului de viata (sot, sotie) cotat cu 100 de puncte.
Cercetarile desfasurate de-a lungul vremii au evidentiat existenta unei lungi liste a cauzelor generatoare de stres, care grupate dupa natura lor, apar sub forma conflictelor ce pot fi:

a) conflicte familiale:

• ' conflictul copilului cu autoritatea parintilor, din care poate rezulta fie frustrarea ca urmare a excesului de autoritate exercitata de parinti, fie depresia ca urmare a dezinteresului parintilor fata de copil;
• ' conflictul copilului cu ceilalti frati datorita concurentei afective existente intre ei, a intereselor divergente etc.;
• ' conflictul conjugal generat de exercitarea autoritatii unuia dintre soti, diverse probleme maritale, educatia si ingrijirea copiilor etc.;
• ' conflictul paraconjugal cu socrii, parintii sau rudele apropiate;
• ' pierderi sau prejudicii concretizate in boli ale membrilor familiei, decese, divorturi;

b) conflicte profesionale ce sunt generate de activitatile profesionale excesive; lipsa relaxarii; odihna insuficienta; diferiti factori perturbatori ai activitatii, cum ar fi cei sonori sau termici; raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii sau colegii; responsabilitati profesionale care depasesc posibilitatile; insuccese; nerespectarea termenelor limita;

c) conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuinta, criza de timp, poluarea sonora, accidentele, somajul, unele programe TV si chiar terorismul, care poate produce stres psihic social; d) conflicte din sfera vietii intime: complexe de inferioritate, dificultati de integrare socio-familiala, insatisfactia legata de unele trebuinte biologice, tristete datorita subsolicitarilor sau monotoniei din viata personala.

Clasificarea stresului Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica in timp ca rezultat al familiarizarii sau dimpotriva al sensibilizarii cu unii agenti stresori.
Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia. O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita in acelasi mod de o persoana sau alta.

Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou diversificat al formelor de stres.

Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze mai eficient. Un stresor ii capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le poate structura viata intr-un mod foarte interesant. De exemplu, multi indivizi invata si studiaza mai bine in conditii de stres ale unui examen viitor. Infaptuirea casatoriei sau pierderea locului de munca, desi destul de stresante, pot conduce la reimprospatarea relatiilor si la o mai mare emulatie.

Alte persoane nu se adapteaza tot atat de bine si acest fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o productivitate scazuta, ci si imbolnavirea, dereglarea homeostaziei. Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati, nu numai ca-si realizeaza sarcinile intr-un mod inadecvat, dar se pot chiar imbolnavi. Sau, o persoana incapabila sa suporte decesul sotului, poate cadea in depresie, isi va neglija munca si va face lucruri ce ii pot periclita sanatatea, poate chiar viata.

Asadar, stresul poate avea efecte atat pozitive, cat si negative

Stresul pozitiv (eustres) este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutand persoana sa abordeze situatiile ca pe niste provocari, intr-un mod mult mai eficient.

Stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala, individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si musculatura incordata. Cu alte cuvinte aceasta forma de stres se dovedeste a fi o greutate asupra mentalului si a organismului.
Cu toate acestea, din cercetarile efectuate pana in prezent s-a constatat faptul ca ambele forme de stres pot fi daunatoare daca sunt mentinute

timp indelungat.

In functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre:

stres acut (episodic), care inceteaza odata cu disparitia agentului stressor;

stres cronic (persistent), caz in care agentul stresor se mentine o perioada indelungata de timp afectand starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita regularitate.

stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la aparitia situatiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanta, negocierea contractului de munca sau a salariului).

Tipul de stres prelungit indus de catre stresorii cronici se dovedeste a fi nociv intr-un mod special. Adesea, stresul cronic erodeaza capacitatea persoanei de a se adapta si poate conduce la probleme serioase de sanatate. Chiar daca stresul cronic se dovedeste a fi greu de controlat, totusi efectele sale pot fi diminuate intr-o oarecare masura daca persoana agresata primeste un puternic suport social provenit din partea grupului ce il inconjoara. Studiile indica faptul ca, aceste grupuri pot imbunatati statusul mental dezechilibrat, de genul depresiei si starilor asociate unui risc accentuat de imbolnavire, cum ar fi: presiunea sanguina ridicata si un nivel de colesterol accentuat.

In functie de natura agentilor stresori :

a) Stresul psihic in care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de agenti stresori. O stare tipica de stres psihic o reprezinta cea de examen in care se regaseste combinata actiunea urmatorilor stresori: teama de esec; evaluarea consecintelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start premergatoare examenului; solicitarea intensa din timpul examenului.

b) Stresul profesional este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile).

c) Stresul preoperator si postoperator are la baza caracterele stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si postoperator.

d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activitati profesionale. Cresterea ponderii activitatilor de supraveghere si control, a dialogului cu panoul de comanda sau calculatorul in defavoarea cooperarii in echipa conduc la diminuarea comunicarii, monotonie excesiva, izolare. De asemenea, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone carora subiectul nu le gaseste nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit si cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent in randul managerilor, mai ales a celor de nivel superior si mediu. Studiile efectuate in acest sens13 au evidentiat faptul ca, de regula, managerii acorda o pondere ridicata din timp problemelor profesionale si reduc progresiv timpul destinat familiei si relaxarii. Desi stresul generat de suprasolicitare se manifesta cu intensitati diferite, ca de altfel toate tipurile de stres in functie de particularitatile individuale, datele studiului indica faptul ca depasirea mediei de 65 de ore pe saptamana afecteaza majoritatea managerilor.

f) Stresul situational este cauzat de schimbari recente in modul de viata al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural, deoarece schimbarile pot viza factori de perenitate din viata si educatia indivizilor. Societatea si cultura din care provine individul poate intra in conflict puternic cu situatiile generate de schimbarea locului de munca (cazul emigrarii), a domiciliului (cazul casatoriei cu o persoana de alta nationalitate), divortului (atunci cand traditia culturala, religia, normele sociale dezaproba acest act

In trecut medicina considera stresul o "creatie" a pacientului :

Se considera ca este fie rezultatul autosugestiei , fie este psihosomatic - cauzat de frica si anxietate.

In zilele noastre medici au constientizat ca stresul este o problema medicala importanta , desi in multe cazuri ei pot oferi un tratament medicamentos. Din pacate medicamentele care combat stresul pot crea dependenta, din acest motiv este mult mai bine daca oamenii reusesc sa identifice cauzele ce provoaca stresul din viata lor si sa ia masuri preventive inainte ca acesta sa devina o problema. Din acest motiv, primul pas catre tratarea cu succes a stresului este intelegerea lui.