Structura generala a unei sedinte de consiliere cognitiv-comportamentala

Structura generala a unei sedinte de consiliere cognitiv-comportamentala

      Structurarea explicita a sedintelor de consiliere reflecta natura riguroasa a interventiei cognitiv-comportamentale (Dryden, 1993).

      Consilierul si clientul stabilesc intr-un mod colaborativ scopurile in procesul de consiliere si lucreaza impreuna pentru a le atinge. Unul din rolurile principale ale consilierului este sa-l invete pe client abilitati si deprinderi care faciliteaza atingerea scopurilor interventiei. Spre exemplu, daca un obiectiv al interventiei este optimizarea comunicarii intre doi soti, atunci formarea unor abilitati de comunicare asertiva ar facilita atingerea acestui obiectiv.

      Consilierea presupune ca intre sedinte clientul sa exerseze aceste deprinderi. 

Beneficiile structurarii sedintelor de consiliere:

• se preintampina omiterea unor aspecte revelante pentru procesul de evaluare, conceptualizare si interventie psihologica;
• clientii retin mai bine aspectele abordate in timpul sedintelor (tehnici comportamentale, modalitati noi de abordare a problemelor emotionale, etc.);
• se faciliteaza transferul abilitatilor dobandite in consiliere spre viata de zi cu zi a clientilor;
• studiile arata ca structurarea sedintelor asigura o eficientizare a interventiei, mai ales in cazul clientilor cu probleme dificile (Show si colab., 1999).

Structura generala a unei sedinte de consiliere individuala

1. Educarea clientului in legatura cu structurarea sedintei de consiliere

   Structurarea sedintei de consiliere are mai multe beneficii. Pentru a putea beneficia de ele, clientul trebuie sa stie intai care este aceasta structura. Astfel, consilierul ii poate spune pe scurt la inceputul sedintei care va fi secventa folosita. Se subliniaza caracterul structurat si orientarea pe problema a sedintei de consiliere. 
 

2. TRECEREA IN REVISTA A PERIOADEI DINTRE SEDINTE

Fiecare sedinta incepe printr-o trecere in revista a perioadei dintre sedinte in care sunt discutate urmatoarele aspecte:

• Evenimente importante care au aparut in perioada dintre sedinte;
• Starea emotionala actuala a clientului;
• Verificarea testelor/chestionarelor completate (daca este cazul);
• Schimbari semnificative in starea clientului, in sensul imbunatatirii sau inrautatirii acesteia.

   De obicei aceasta etapa dureaza intre 5 si 10 minute. Daca unul dintre aceste subpuncte necesita o abordare mai in adancime este indicat sa fie pus pe agenda de lucru in cadrul acelei sedinte de consiliere. Separarea dintre trecerea in revista a perioadei dintre sedinte si restul sedintei este importanta, tocmai pentru a se sublinia faptul ca sedinta este centrata pe obiectivele care vor fi stabilite in agenda de lucru.

   De asemenea, aceasta parte poate fi folosita pentru a intari relatia de incredere reciproca dintre client si consilier. 
 

3. STABILIREA AGENDEI DE LUCRU

      Agenda de lucru a sedintei se refera la aspectele care sunt stabilite impreuna de client si consilier pentru a fi parcurse in timpul unei sedinte. Ea poate include o situatie noua sau o problema noua, sau continuarea rezolvarii unei probleme care a fost abordata si in sedintele anterioare.

      Stabilirea agendei de lucru este cea mai importanta componenta a sedintei, care face diferenta intre o sedinta structurata si una nestructurata. La inceputul procesului de consiliere stabilirea agendei este in sarcina consilierului, dar pe masura ce consilierea progreseaza, clientul se implica din ce in ce mai activ in stabilirea ei.

      Stabilirea agendei de lucru poate fi introdusa printr-o intrebare directa: 

"Ce ai dori sa trecem pe agenda de lucru a aceastei sedinte?"

"Care sunt aspectele pe care ai dori sa le abordam astazi?"

      Stabilirea agendei se poate face intr-un mod mai directiv atunci cand consilierul isi propune in mod programatic sa lucreze pe anumite subiecte pe care le considera prioritare. 
 
 
 

   Sugestii pentru stabilirea eficienta a agendei de lucru:

• Lucrati colaborativ.

   Acest aspect poate fi sugerat printr-o invitatie de colaborare la stabilirea agendei: "Haideti sa stabilim ce aspecte vom aborda in sedinta de astazi.".

   De cele mai multe ori, stabilirea agendei implica o negociere a aspectelor importante care vor fi abordate in cadrul sedintei. Se asigura astfel implicarea directa a clientului in acest proces. De exemplu, in cazul unei persoane cu care se lucreaza pe dezvoltarea abilitatilor de comunicare asertiva cu colegii de serviciu, se negociaza daca in cadrul unei anumite sedinte se va lucra numai pe comunicarea verbala sau se va aborda si aspecte legate de comunicarea non-verbala (care ar putea fi amanate pentru o alta sedinta).

• Stabiliti prioritatile de pe agenda de lucru.

   Dupa ce au fost stabilite punctele de pe agenda, este important sa se stabileasca prioritatile, astfel incat aspectele cele mai importante sa beneficieze de suficient timp in cadrul sedintei de consiliere.

• Revizuiti prescriptiile comportamentale stabilite in sedinta anterioara.

Este un excelent punct de pornire, deoarece face legatura dintre sedinta anterioara si sedinta actuala si subliniaza rolul exersarii unor deprinderi in viata de zi cu zi.

• Fiti realisti cu privire la ce poate fi realizat intr-o singura sedinta de consiliere.

Deoarece o sedinta de consiliere dureaza de obicei 50 minute, este necesara o planificare a agendei pentru a ne incadra in acest interval de timp si a atinge obiectivele propuse pe agenda.

• Pastrati in minte scopurile interventiei atunci cand stabiliti agenda.

Acest lucru este important, pentru ca multi clienti doresc sa discute si sa abordeze in sedinta de consiliere anumite teme, care nu sunt legate de scopurile interventiei.  

Factorii care ingreuneaza stabilirea agendei de lucru tin de: 

a) client

      Clientii pot avea dificultati in colaborarea pentru stabilirea agendei de lucru deoarece:

• au fost obisnuiti pana acum cu un stil non-directiv;
• se asteapta ca problema sa fie rezolvata de consilier, fara o implicare prea mare din partea lor;
• au anumite asumptii disfunctionale care ii impiedica sa se confrunte cu problemele.

      De exemplu, un client care are o asumptie de genul "Celorlalti nu le pasa de mine." poate sa nu se implice activ in stabilirea agendei de lucru. O alta asumptie des intalnita este: "Daca imi recunosc problemele voi fi respins sau criticat." sau "Daca imi recunosc problemele sunt un ratat". Astfel de clienti vor evita stabilirea agendei. Pentru a depasi aceste dificultati vom introduce aceste asumptii ca prioritati pe agenda de lucru, deoarece daca sunt ignorate ele vor ingreuna procesul de evaluare, conceptualizare si interventie psihologica. 

b)consilier

Abilitatile reduse de organizare a timpului in cadrul sedintei de consiliere;

      In acest caz se expliciteaza importanta organizarii timpului in sedinta de consiliere si se aplica metode de organizare a timpului.

- Asumptia consilierului ca problemele aduse in discutie in etapa de trecere in revista a saptamanii trecute sunt cele mai importante pentru client.

      Deseori acest lucru face sa se "sara" peste stabilirea agendei.

- Starea de oboseala a consilierului si evitarea abordarii unor probleme care ii pot genera anxietate.

   O sedinta nestructurata il ajuta pe consilier in evitarea anxietatii de performanta in conditiile in care nu se simte confortabil in lucrul cu anumite probleme (ex. un consilier care are dificultati in lucrul cu persoane cu tulburari sexuale) sau se asteapta sa nu faca fata anumitor probleme ale clientului (ex. probleme legate de adictii ale clientului). 
 

4. REVIZUIREA PRESCRIPTIILOR COMPORTAMENTALE DIN SEDINTA ANTERIOARA

      Revizuirea prescriptiilor comportamentale date in sedinta anterioara poate sa dureze intre cateva minute pana la aproape toata sedinta. Acest lucru este necesar pe de o parte pentru a incuraja monitorizarile dintre sedintele de consiliere si pe de alta parte pentru a evidentia rolul aplicarii tehnicilor si a deprinderilor asimilate in sedinta de consiliere in viata de zi cu zi a clientului.

      In acest sens se sugereaza doua strategii:

• Prescriptiile comportamentale sunt revizuite inainte de stabilirea agendei, aceasta tehnica fiind utila mai ales in cazul clientilor care vin cu o problema noua in aproape fiecare sedinta.
• Revizuirea prescriptiilor comportamentale este stabilita ca primul item al agendei, acest lucru permitand colaborarea consilier-client in stabilirea agendei, inainte ca sa fie abordate alte aspecte.

5. PARCURGEREA AGENDEI

      Parcurgerea agendei este componenta care cuprinde cea mai mare parte din sedinta de consiliere. In aceasta parte se urmareste atingerea obiectivelor stabilite la inceputul sedintei, in cadrul agendei de lucru.  
 
 

6. PRESCRIPTIILE COMPORTAMENTALE

      Scopul abordarii cognitiv-comportamentale este de a-i invata pe clienti noi deprinderi pentru ameliorarea unor probleme sau pentru depasirea unor dificultati. Prescriptiile comportamentale faciliteaza practicarea acestor deprinderi in viata de zi cu zi a clientului.

   Prescriptie comportamentala este orice sarcina pe care clientul o primeste de la consilier si care:

• este stabilita prin colaborarea dintre client si consilier;
• are ca scop invatarea de noi deprinderi si aplicarea acestora in diferite contexte;
• este realizata intre sedintele de consiliere.

   Este recomandat ca prescriptiile comportamentale sa respecte urmatoarele principii: 

• Stabiliti prescriptiile comportamentale intr-un mod colaborativ.

      Unul dintre lucrurile cele mai importante pentru a facilita complianta clientilor la realizarea prescriptiilor comportamentale este stabilirea colaborativa a acestora. Daca clientul considera ca prescriptiile comportamentale nu il ajuta, sau nu este de acord cu anumite aspecte ale sarcinilor, el le va realiza fie superficial sau deloc. Este important sa evitam stabilirea unei prescriptii care se refera la ceva ce nu a fost inteles sau aprofundat in timpul sedintei. Clientul poate avea dificultati in intelegerea rolului prescriptiei si deci in aplicarea ei. Pentru a construi prescriptii comportamentale adecvate ne vom baza pe ceea ce am realizat in timpul sedintelor de consiliere. 
 

• Fiti specific si concret.

      Fara un plan concret si specific, prescriptiile comportamentale vor fi confuze, ceea ce poate genera probleme in aplicarea lor. Clientii nu vor sti cum anume sa realizeze sarcinile si nu vor avea certitudinea ca au realizat corect prescriptiile comportamentale. Este indicat sa cereti feed-back de la client pentru a vedea daca toate aspectele legate de prescriptiile comportamentale sunt clare. Chiar daca stabilirea detaliilor pentru prescriptiile comportamentale poate fi repetitiva, este foarte importanta pe termen lung.

      Incercati sa formulati instructiunile pentru fiecare sarcina astfel incat sa raspunda la urmatoarele intrebari: Unde?, Cat timp?, Cu cine?, Ce?, Cu ce?, Inainte de ce?, etc. 

• Anticipati obstacolele care pot aparea in realizarea prescriptiilor comportamentale.

     Anticiparea obstacolelor este importanta deoarece permite elaborarea unui plan pentru depasirea lor. Clientul poate fi implicat in mod direct in identificarea eventualelor obstacole, fiind intrebat despre dificultatile pe care le intrevede in aplicarea prescriptiilor comportamentale:

     "Va puteti gandi la anumite dificultati pe care le-ati putea intampina in realizarea acestei activitati?"

     "Exista vreun obstacol care v-ar impiedica sa puneti in practica exercitiul pe care l-am stabilit?"

      In unele situatii clientii au tendinta sa supraaprecieze capacitatea lor de realizare a unor prescriptii. De aceea, este indicat sa evaluati cat mai realist care este gradul de dificultate al prescriptiilor stabilite de comun acord. Repetarea in imaginar a efectuarii prescriptiei (in situatiile in care acest lucru este posibil) poate fi o metoda de identificare a unor posibile dificultati. 

      Conceptualizarea cazului ne permite sa anticipam obstacole in realizarea prescriptiilor comportamentale. In mod particular, acest lucru se realizeaza prin identificarea convingerilor dezadaptative care pot influenta aplicarea acestor prescriptii (ex. "Vreau sa ma schimb, dar fara sa fac vreun efort."). De asemenea se analizeaza si acele aspecte din lista de probleme care pot interfera cu realizarea prescriptiilor comportamentale.

• De exemplu, daca un client are in general tendinta de a amana indatoririle mai neplacute, aceasta tendinta poate afecta negativ si efectuarea prescriptiilor comportamentale mai dificile.
• In cazul unui client cu un stil pasiv de comunicare, poate aparea situatia in care el nu comunica consilierului dificultatile cu care se confrunta in aplicarea prescriptiilor.

      De asemenea, se poate apela si la efectuarea unor sarcini similare cu prescriptiile comportamentale sau la exersarea lor sub forma jocului de rol (cand este posibil) pentru identificarea unor eventuale dificultati.

      Alte tipuri de obstacole pot sa apara din mediul extern. Daca clientul este solicitat in fiecare seara sa faca de mancare, sa culce copilul, sa termine ce are de facut, nu va avea timp suficient sa realizeze prescriptiile stabilite. 
 

7. SUMARIZAREA SEDINTEI SI FEEDBACK-UL

      De cele mai multe ori, in cadrul unei sedinte de consiliere se transmite o cantitate mare de informatii, care poate fi dificil de asimilat pentru client. Prin sumarizarea aspectelor parcurse, acesta poate fi asistat atat in focalizarea pe lucrurile importante discutate cat si in reamintirea aspectelor esentiale care au fost abordate in acea sedinta.

      O strategie eficienta este de a-i cere clientului sa noteze sumarizarile finale ale fiecarei sedinte si sa le citeasca inaintea sedintei urmatoare.

      De asemenea, se solicita feedback din partea clientului in ceea ce priveste sedinta care tocmai s-a incheiat. Se pot folosi urmatoarele intrebari: 

"Imi puteti da un feedback despre ce am discutat astazi?"

"A fost ceva ce v-a ajutat in mod special in sedinta de astazi?"

"A fost ceva ce nu v-a fost de folos in sedinta de astazi?"

   "Am spus ceva ce nu ati inteles sau sau aveti unele nelamuriri in ceea ce priveste sedinta de astazi"?

        Feedback-ul oferit de client poate oferi noi informatii in ceea ce priveste unele dificultati pe care acesta le-a resimtit pe parcursul consilierii (ex. dificultati de intelegere a unor tehnici, de asimilare a unor informatii noi, de concentrare pe sarcini, etc.). De asemenea, pot fi evidentiate si aspecte pozitive, legate spre exemplu de eficienta perceputa a unor tehnici (ex. un client care considera ca un anumit experiment comportamental a avut un efect foarte mare asupra lui).

Sumar

  Structurarea explicita a sedintelor de consiliere reflecta natura riguroasa a interventiei cognitiv-comportamentale (Dryden, 1993).

 Mai intai se vizeaza educarea clientului in legatura cu structurarea sedintei de consiliere si se face trecerea in revista a perioadei dintre sedinte.

  Se trece apoi la stabilirea agendei de lucru si revizuirea prescriptiilor comportamentale din sedinta anterioara. Urmeaza parcurgerea agendei, care cuprinde cea mai mare parte a sedintei de consiliere. 

 Se prezinta si se discuta prescriptiile comportamentale pe care clientul le va efectua pana la urmatoarea sedinta.

 In final, se realizeaza o sumarizare a obiectivelor atinse in cadrul consilierii si se cere feedback clientului asupra diferitelor aspecte abordate.

Bibliografie selectiva

Baban, A. (2001). Consiliere educationala - Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere. Cluj-Napoca. 

David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, S., Baban, A. (1998). Psihoterapie si hipnoterapiecognitiv-comportame ntala. Editura Risoprint, Cluj-Napoca. 

David, D. (2003). Note de curs - Psihologie clinica. 

David, D. (2003). Castele de nisip. Stiinta si pseudostiinta in psihopatologie. Editura Tritonic. 

Dryden, W. (1993). Key Issues for Counselling in Action. Sage Publications, London. 

Eeels, T. (1997). Handbook of Psychotherapy Case Formulation. Guilford Press, New York. 

Kirk, J. (1999). Cognitive-Behavioural Assesment. in Salkovskis, P., Hawton, K., Kirk, J., Clark, D. Cognitive Behavoir Therapy for Psychiatric Problems - A practical Guide. Oxford University Press. 

Miclea, M. (2003). Note de curs - Modificari cognitiv-comportamentale. 

Miclea, M. (2000). Psihologie cognitiva. Editura Polirom, Iasi. 

Palmer, S., Dryden, W. (1996). Counselling for Stress Problems. Sage Publications, London. 

Persons, J.B. (1989). Cognitive Therapy in Practice. A Case Formulation Approach. New York. Norton. 

Persons, J.B., Davidson, J., Tompkins, M. A. (2001). Essential Components of Cognitive Behavior Therapy for Depression. American Psychological Association. 

Salkovskis, P., Hawton, K., Kirk, J., Clark, D. (1999). Cognitive Behavoir Therapy for Psychiatric Problems - A practical Guide. Oxford University Press.