Studiu privind rolul motivatiei pozitive asupra memoriei

Studiu privind rolul motivatiei pozitive asupra memoriei

Rezumat

Aceasta lucrare doreste sa evidentieze rolul major ocupat de motivatia pozitiva in procesele mnezice. Bazandu-se pe cercetarile ulterioare cu privire la gradul de implicare benefica a motivatiei positive asupra perceptie si asupra comportamentului, s-a urmarit relevarea ipotezei ca motivatia pozitiva imbunatateste procesul memorarii. Experimentul a urmarit urmatorul scenariu: participantilor la cercetare li s-a cerut efectuarea unui test de memorie pentru a se determina capacitatile de memorare ale subiectului. In fapt, rolul experimentului era cel de a urmarii reactiile stimulative asupra memorie determinate de posibilitatea admiterii sau a respingerii subiectului din proaspata infiintata 'Organizatie a psihologilor de maine' in care au fost selectati de a face parte. La o prima grupa de subiecti, li s-a spus ca prin rezolvarea cat mai corect a sarcinii primite vor fi admisi pe locuri ramase vacante din noua organizatie, la a doua grupa de subiecti li s-a precizat ca prin nerezolvarea corecta    a sarcinii vor fi exclusi definitiv din organizatia in care au fost selectati deoarece se doreste eliberarea anumitor locuri, testul fiind necesar . Dupa prezentarea acestei situatii subiectii erau invitati sa rezolve sarcina despre care li s-a vorbit. Ei erau rugati avand la dispozitie 60 de secunde sa memoreze cat mai multe cuvinte cu putinta dintr-o lista ce cuprindea 35 de cuvinte uzuale ce ii era prezentata apoi sa le reproduca indiferent de ordinea intalnita in lista. Concluzia experimentului a fost ca motivarea pozitiva imbunatateste memorarea. Persoanele motivate pozitiv au reusit sa memoreze si sa reproduca mai multe cuvint din lista prezentata (m S =1,9), fata de persoanele care au fost stimulate negativ (m S t calculat=2,87, df=18, p<0.05 p=0.010.

Studiu privind rolul motivatie pozitive asupra memorarii

Oamenii sunt determinati sa faca alegeri si sa urmareasca diferite cai de actiune. Uneori, esecul acestora ii motiveaza pentru a incerca din nou, alteori ii determina sa renunte la orice fel de tentative de a obtine acel lucru. Succesul ii determina sa mearga mai departepe drumul pe care au inceput, alteori, o paradoxala teama de succes le diminueaza forta cu care isi urmaresc obiectivele. Vom vedea mai departe cum acestea se datoreaza si sunt influentate de motivatie.

Aria definirii motivatie este intinsa in literatura de specialitate, definitiile propuse de diversi autori subliniind unul sau altul dintre aspectele considerate esentiale. Am sa punctez cateva dintre ele : 'motivatia se refera la factorii interiori individului, care stimuleaza, mentin si canalizeaza comportamentul in legatura cu un scop'(Huffman, Vernoy, Williams, Vervoy, 1991, p.381) ; 'motivatia se refera la influentele care guverneaza initiera, directionarea, intensitatea si persistenta comportamentului'(Evans, apud Bernstein, Roy, Srull, Wickens, 1998, p.431) si 'motivatia reprezinta masura in care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop'(Johns, 1998, p.150). combinand aceste trei definitii am putea spune ca motivatia energizeaza, canalizeaza si sustine prin persistenta comportamentul in vederea realizarii unui scop. Autorii romani definesc motivatia dupa cum urmeaza : in Dictionarul de psihologie, motivatia este vazuta drept 'o structura de factori indisociabili temporar de activare in conduite a unor caracteristici si cerinte ale personalitatii, care determina manifestarea tensiunii sau a placerii implicate, dar si mesajul latent si de suprafata al acesteia '(Schiopu, 1997, p.464). Motivatia este astfel 'un ansamblu de mobiluri, trebuinte, tendinte, afecte, interese, intentii, idealuri - care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini'(Bogdan-Tucicov, Chelcea, Golu, 1981, p.148).

Paul Popescu-Neveanu vede motivarea drept un 'proces intelectiv cu semnificatie morala prin intermediul caruia persoana se raporteaza la motivele proprii sau ale celorlalti'(1978, p.468). la randul sau, Carlson observa ca motivarea'nu poate fi separata de recompensa/intarire si pedeapsa ; noi suntem motivati sa realizam un comportament pentru obtinerea (sau, eventual, pentru a evita pierderea ) unei recompense sau a ne feri(ori, eventual, a scapa) de o pedeapsa. Unele recompense ori pedepse sunt evidente, cum ar fi mancarea ori durerea ; altele sunt

subtile, cum ar fi zambetul sau incruntarea'(Carlson, 1993). El vizeaza axa pozitiv-negativ despre care ne vom opri atentia.

Motivatia pozitiva (antientropica) consta in relationarea directa si proportionala a rezultatelor obtinute si a comportamentului promovat (raspunsul la apeluri, valoarea solutiilor, nivelul initiativelor) cu satisfactiile personale. Desi accentul se pune pe latura pozitiva a laudei, recunasterii si recompensei-motivarea pozitiva nu poate fi aplicata "tale-quale". Marea diversitate a structurilor psiho- intelectuale umane face ca satisfactia sa fie perceputa diferit de la individ la individ. Satisfactia depinde de felul de a fi, de a gandi, a concepe rostul si valorile vietii de fiecare in parte. Din aceste motive trebuie sa se construiasca o adevarata structura a motivatiei pozitive care sa ofere fiecarui individ in parte tipul de satisfactie la care este sensibil. Georgeta Panisoara (2005, p.147) reliefeaza foarte bine acest aspect printrun exemplu :' daca in urma unei performante o persoana primeste un post ce implica mai multa responsabilitate (in care poate sa-ti manifeste adevaratele talente), acest lucru poate fi o motivare pozitiva intr-un caz, dar pentru alta persoana poate insemna chiar o pedeapsa (daca mai multa responsabilitate este ultimul lucru pe care si-l doreste). '

Mihai Golu denumeste motivele pozitive ca fiind 'acelea a caror satisfacere are intotdeauna un efect reglator asupra echilibrului si functionarii personalitatii, inlaturand sau diminuand oscilatiile si starile perturbatoare. Ele sunt homeostazice si de dezvoltare. Valoarea motivelor se aprecieaza nu numai dupa semnul efectelor satisfacerii lor asupra propriei persoane, ci si prin raportarea acestor efecte la anumite criterii si etaloane socioculturale, mai ales de ordin moral. Din acest punct de vedere, pozitive vor fi apreciate acele motive a caror satisfacere, avand efect antientropic asupra propriei persoane , nu intra in conflict cu exigentele si etaloanele morale care functioneaza la nivel social sau care, prin natura lor, genereaza comportamente si activitati spre atingerea unor scopuri sociale'(2002, p.587-588).

Incercand sa evidentieze rolul motivarii pozitive, Mussen et al. (apud Georgeta Panisoara, I.O. Panisoara, 2005, p.151) pornesc de la idea ca nou-nascutii nu isi iubesc in mod automat mama, dar foarte repede invata sa o asocieze cu satisfacerea nevoilor bazale : hrana, caldura, sprijin. Astfel, mama devine un 'intaritor', iar copilul incepe sa se ataseze de ea. Ulterior, se simte bine cu mama chiar si daca nu ii este foame, frica ori nu are o nevoie stringenta de sprijin. Trebuie retinut faptul ca motivare pozitiva(recompensa/lauda) folosita excesiv il vor

determina p individ sa actioneze numai pentru a primii premiul nu pentru a fi mai bun sau mai eficient.

Motivatia negativa (eutropica) este generata de folosirea unor factori motivationali aversivi. Satisfacerea motivelor negative genereaza efecte perturbatoare, eutropii secundare care acumulandu-se in timp duc la dezechilibru si disfunctii in plan intern. Desi reprezinta un tip

primitiv de motivatie, bazat pe amenintare, pedeapsa, blam, ea trebuie totusi inclusa cu anumite precautiuni in instrumentarul motivational. Pedeapsa ca element de modificare comportameltala este vazuta ca avand o actiune mai rapida in oprirea comportamentului nedorit decat intarirea pozitiva (modelul neo-skinnerian). Nu trebuie uitat ca pedeapsa ii poate produce stari afective negative individului pedepsit. E. L. Deci (apud Carlson, 1993) sugera ca multe persoane pot percepe faptul de a fi controlate si amenintate de catre altii drept un stimul adversativ deoarece acest control nu le face placere.

Un experiment interesant asupra modului in care poate fi motivat comportamentul unei persoane din perspectiva axei pozitiv- negativ este cel aplicat de Holloway si Hornstein (Curelaru, 2004 ; Georgeta Panisoara, I. O. Panisoara, 2005). Participantilor la cercetare li se cerea sa astepte cateva minute intr-o sala 'inaintea inceperii activitatii'. In fapt, cei doi experimentatori urmareau tocmai aceste reactii naturale : un radio instalat in sala transmitea muzica. La o prima grupa de subiecti, muzica era intrerupta de o stire pozitiva : un om fusese salvat datorita unui gest altruist facut de cineva care ii donase un rinichi. La cea de-a doua grupa, intreruperea introducea o stire negativa : o femeie in varsta fusese omorata de catre vecinul ei, un cleric respectabil. Dupa difuzarea acestei stiri, muzica revenea si putin dupa asta, subiectii erau invitati in sala alaturata 'pentru inceperea experimentului'. Aici, ei erau rugati sa-si exprime opiniile cu privire la natura umana utilizand diverse scale. Concluzia experimentului a fost ca persoanele expuse la stiri pozitive au dezvoltat opinii favorabile despre morala, umanitate etc., pe cand o expunere la stiri negative a condus la aparitia unor opinii opuse in aceasta privinta.

Psihologul american E. B. Hurlock a intreprins un experiment il relevarea efectului laudei, dojanei si ignorarii asupra performantei. El a impartit o clasa de elevi in trei grupe care aveau sarcina de a rezolva timp de 5 zile probleme simple de aritmetica. Inainte de inceperea activitatii, primului grup de copii i se aduceau elogii pentru modul de indeplinire a activitatilor din ziua precedenta, celui de al doilea grup i se faceau observatii, iar ultimul grup nu era nici

laudat, nici dojenit. S-a constatat ca cea mai eficace a fost lauda, deoarece s-a asociat cu instalarea unor stari afective pozitive, tonifiante ; utilitatea dojenelilor scade pe masura ce se utilizeaza continuu, dat fiind faptul ca produce stari afective neplacute ; cea mai neeficienta este ignorarea, deoarece in cazul ei lipsesc trairile afective.

Memorarea (encodarea) reprezinta acel proces al memoriei prin care are loc intiparirea, fixarea experientei, engramarea ei.

George Miller in articolul 'Numarul magic sapte plus sau minus doi: unele limite ale capacitatii noastre de tratare a informatiilor" publicat in 1956 (apud M. Zlate, 2004) remarca faptul ca volumul informatiilor retinute in acelasi timp este de 72 unitati informationale, pe care le-a denumit chuck.

Lyon in 1914 (apud M. Golu, 2002) a demonstrat ca faptul ca daca materialul de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de invatare a lui creste in progresie geometrica. Astfel, pentru 50 de cuvinte sunt necesare 2 minute, pentru 100 de cuvinte creste la 9 minute, iar pentru memorarea a 1000 de cuvinte timpul necesar este de 165 minute.

'Pe traiectoria procesului de memorare, apare asa numitul efect al listei. Esenta acesteia rezida in aceea ca, in prezenta seriala a informatiei, cel mai bine se retine inceputul si sfarsitul dar mai putin mijlocul seriei ca rezultat al starii de inhibitie accentuata ce se concentreaza in zoma segmentului mijlociu. Pentru a preveni aparitia efectului de lista trebuie evitata structurarea materialului in serii lungi, de pilda de 50 de unitati, recomandata fiind structurarea de pana la 35 de unitati memorative' (M. Golu, 2002, p.459).

S-a relevant prin rezultatele diferitelor experimente si cercetari, unele dintre ele fiind amintite in aceasta lucrare rolul motivarii pozitive si motivarii negative asupra performantei, a perceptie si a comportamentului insa neexistand cercetari cu privire la impactul motivarii pozitive in comparatie cu cel al motivarii negative asupra proceselor mnezice. Scopul acestui studiu fiind acela de a demonstra rolul ocupat de motivarea prin stimulare pozitiva asupra engramarii uniu material-etalon.

Metode

Participanti

Pentru realizarea experimentului au fost selectati 20 de subiecti, fiind impartiti cate 10 subiecti pentru fiecare din cele doua grupuri de experiment. Esantionarea a fost aleatoare, subiectii fiind extrasi la intamplare indiferent de sex, etnie sau alte variabile independente.

Esantionul final a fost format din 14 fete si 6 baieti, fiecare dintre participanti a fost abordat individual prezentandu-se un scenariu fictiv,un paravan pentru experimentul real, examinatorul prezentandu-se ca facand parte din comitetul de conducere al 'Organizatiei psihologilor de maine'.   

Subiectii nu trebuiau sa stie adevaratul scop al cercetarii pentru a nu compromite experimentul si prelevarea datelor statistice.

Aparatura

In realizarea experimentului s-au utilat liste de cuvinte, fiecare participant primind o lista ce continea 35 de cuvinte uzuale, un cronometru pt masurarea timpului destinat memorarii listei, fisa observatorului in care se vor consemna raspunsurile corecte (cuvintele memorate si reactualizate).

Modelul experimental

Modelul experimental folosit este cel al experimentului de confirmare (sau provocat), variabila este numarul de cuvinte memorate din lista prezentata, iar varianta independenta are doua valori : motivarea pozitiva si motivarea negativa, s-a folosit modalitate de control a variabilelor pentru contracararea efectelor nedorite tainuirea, crearea unei povesti de acoperire (organizatia studentilor si presupusul test de admitere) pentru a deghiza variabila independenta.

Procedura

Fiecare participant a fost abordat individual si i s-a prezentat cat mai veridic posibil infiintarea 'Organizatia psihologilor de maine', examinatorul se prezinta ca facand parte din comitetul de conducere ce este insarcinat cu inscrierea in organizatie studentilor din anul I sectia psihologie, indivizii alesi sa faca parte din grupul subiectilor motivati pozitiv li s-a precizat faptul ca trebuie sa sustina un test de memorare a unor cuvinte simple, uzuale pe baza rezultatului fiind

admisi in noua organizatie deoarece au ramas cateva locuri libere. Indivizilor selectati a face parte din grupul subiectilor motivati negativ li se prezinta situatia in care sunt deja inscrisi in organizatie dar pentru a nu fi exclusi din aceasta datorita locurilor deficitare in raport cu numarul studentilor vor trebui sa sustina acelasi test de memorare prezentat primului grup.

Fiecarui subiect i se inmaneaza o lista de 35 cuvinte si i se precizeaza ca are la dispozitie 60 de secunde pentru a memora cat mai multe cuvinte posibile existente in lista.

Dupa trecerea celor 60 de secunde subiectul este rugat sa reproduca lista de cuvinte memorata indiferent de locul lor in sir. Raspunsurile corecte (cuvintele existente in sir) sunt bifate de catre examinator pe o lista distincta aflata la acesta.

Rezultate

Pentru prelucrarea variabilei independente ( motivatie pozitiva-motivatie negativa) am utilizat o scala nominala,categoriala (dihotomica) cu numere cuprinse intre 1 si 10 pentru a determina numarul de identificare a fiecarui subiect in cadrul experimentului, pentru prelucrarea variabilei dependente, scorul inregistrat de fiecare subiect (numarul de cuvinte memorate)am utilizat o scala de numerica,cantitativa (Tabelul nr.1).

Tabelul nr.1

Prin prelucrarea datelor s-a calculat media primului esantion ca fiind m =32,5 si o abatere standard S =1,9, iar media celui de al doilea esantion s-a calculat a fi m =28,9 si o abatere standard S =3,4 (Tabelul nr.2).

Tabelul nr.2

Testul utilizat in prelucrare datelor statistice si demonstrarea ipotezei cercetarii este testul t pentru esantioane independente deoarece masurare s-a facut pe scala numerica, grupurile de experimentare au fost esantioane independente, volumul esantioanelor mai mic de 30 de subiecti si se cunosteau parametrii esantionului (media si abaterea standard).

Testul Levene Testul t pt. egalitatea dintre medii

Pe prima linie avem rezultatele testului t pentru situatia in care varianta celor doua grupuri comparate este egala. Egalitatea variantelor este testata cu testul Levene. Daca probabilitatea asociata testului Levene este mai mare de p=0.05, atunci inseamna ca variantele sunt egale, iar rezultatul testului t se citeste pe prima linie. In cazul nostru, avem p=0.111, ceea ce inseamna ca acceptam egalitatea variantelor si citim pe aceasta linie rezultatul: t=-2.87, df=18, p=0.010, p<0,05.

Pe a doua linie avem rezultatele testului t pentru situatia in care nu s-ar intruni conditia de omogenitate a variantei celor doua grupuri. Daca semnificatia testului Levene ar fi fost mai mica sau egala cu 0.05, rezultatului testului t s-ar fi citit pe aceasta linie.

tcalculat se compara cu tcritic    2,87>2,10.

Discutii

Rezultatele statistice ale testului t permite acceptarea ipotezei cercetarii, conform careia motivarea pozitiva imbunatateste procesul memorarii. Subiectii motivati pozitiv au avut un randament mai bun (m S =1,9) fata de subiectii motivati negativ (m S =3,4). Astfel, s-a demonstrat ca exista diferente semnificative intre cele doua esantioane deoarece df=18, t(18)=2,87 este mai mare decat tcritic=2,10, p<0,05, limitele de incredere ale diferentei dintre medii au ca limita inferioara=0,96 si limita superioara=6,23.

Prin acest experiment s-a demonstrat faptul ca motivarea pozitiva, indiferent dace este reprezentata de lauda, premiu, nota buna sau doar de un gest binevoitor reuseste sa activeze si sa energizeze individul mult mai eficient in realizarea sarcinilor, ideea recompensei activeaza

in interiorul individului mecanisme ce il incarca energetic facandul capabil sa intreprinda si cele mai dificile activitati. Dupa cum au relevat datele statistice motivatia negativa-pedeapsa inhiba si ingreuneaza eficienta individului, el fiind mai degraba concentrat asupra a ce se va intampla in cazul il care va esua si asupra pedepsei decat a se concentra strict pe indeplinirea

sarcinii, evitarii si indepartarii stimulilor neplacuti pentru acesta. Astfel, motivarea pozitiva ramane cel mai bun si mai eficient mod de stimulare.

Prin acest experiment am reusit tot odata sa demonstram validitatea experimentelor intreprinse anterior de alti cercetatori, ca si in experimentul lui Hurlock motivarea pozitiva este

cea care antreneaza individul in a realiza o sarcina din placere, in vederea atingerii unscop ce-i provoaca satisfactie si echilibru psihologic. De asemenea am verificat si teoria lui E. L. Deci cum ca indivizii reactioneaza adversativ atunci cand sunt amenintati si constransi.

De cele mai multe ori ramanem uimiti de puterea pe care o au unele persoane in a urmari si atinge obiective, alteori vedem oameni ce renunta atat de usor poate chiar nici macar fara a incerca, alteori, vedem in jurul nostru oameni ce depun eforturi extraordinare pentru a face lucruri pe care noi insine le realizam cu usurinta. Totul depinde de un singur lucru, de motivarea cu care intreprindem actiunile, realizam sarcinile, rezolvam problemele si.nu ne lasam batuti niciodata.

Referinte

• Anitei, M.(2000), Introducere in psihologie, Viata Romaneasca, Bucuresti
• Bernstein, D., Roy, E., Srull, Th., Wickens, C. (1991), Psychology, Hougton Mifflin Company, Boston
• Carlson, N.(1993), Psychology. Science of behaveor, Allyn and Bacon, Boston
• Golu, M. (2000)., Fundamentele psihologiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
• Huffman, k., Vernoy, M., Williams, B., Vernoy, J.(1991), Psichology in action, John Wiley ann Sons, New York.
• Panisoara, Georgeta, Panisoara I.O.(2005), Motivarea eficienta, Polirom ,Iasi
• Popescu-Neveanu, P.(1978), Dictionar de psihologie, Editura enciclopedica, Bucuresti
• Schiopu, U.(coord) (1997),Dictionar de psihologie, Babel, Bucurest.
• Zlate, M. (2000), Fundamentele psihologiei, Pro Humanitate, Bucuresti
• Golu, M (2002), Bazele psihologiei generale, Editura Universitara, Bucuresti