TESTUL PSIHOLOGIC CA MIJLOC PRINCIPAL IN EVALUAREA PSIHOLOGICA

1. Definitii ale testului psihologic din diferite perspective.

2. Taxonomii

3. Calitatile generale ale testului si aparatura testului psihologic

Uzul si abuzul de teste

1. Definitii ale testului psihologic din diferite perspective

Etimologic, cuvantul vine din latinescul testum, care semnifica o oala de pamant, capacul acesteia. Cuvantul test este legat de cuvantul cap, testa, Conotatiile de sens: incercare, proba, examen critic, piatra de incercare, marturie.

Primele definitii ale testului includ pe rand trecerea de la proba experimentala la conditia de proba diagnostica, cu sublinierea necesitatii de standardizare a situatiei, capacitatii de masurare obiectiva a unor manifestari psihologice, pana la sublinierea expresa a conditiei moderne: obiectivitate, reprezentativitate, standardizare.

1890, J. Mc. K. Cattell, foloseste denumirea de test mental, in articolul din Mind, 'Mental tests and measurement', considerand ca este important sa se aplice, in examinarile individuale, un numar mare de probe simple, pentru ca doar procesele elementare pot fi masurate obiectiv si precis; iar nivelul intelectual este deductibil din acestea.

1895 A. Binet, V. Henri, 'experiente cu oprire anticipata care permit obtinerea unor rezultate relative la diferentele individuale pentru mai multe procese psihice'. Binet subliniaza insa ca este important sa se determine nu toate diferentele intre facultatile psihice, ci diferentele cele mai importante, care apar sub forma proceselor psihice superioare. Vor elabora in 1905 in acest spirit prima forma a unei scale metrice a inteligentei.

1933, Asociatia Internationala de Psihotehnica, definitie reluata de H. Piron in 'Tratatul de psihologie aplicata, II, 1954': ' Un test este o proba definita care implica o sarcina de rezolvat identica pentru toti subiectii examinati cu o tehnica precisa pentru determinarea succesului sau esecului, sau pentru notarea numerica a reusitei'.

1938, H. Piron: 'Orice experienta psihologica destinata a permite o determinare numerica, masurarea unui proces, a unei functii, care se efectueaza cu scopul de a caracteriza un individ supus unor probe determinate'. Autorul are tendinta de a limita la acel tip de probe care nu comporta instrumente. testarea unei persoane defineste explorarea functiilor generale ale memoriei, atentiei, inteligentei, de tip creion - hartie, sau chiar pe calea intrebarilor si raspunsurilor orale. Utilizarea expresiei de test mental se refera doar la probele care satisfac anumite reguli, probe ce prezinta un caracter psihometric satisfacator.

1944, P. Pichot, reia definitia considerata semnificativa doar pentru testele de inteligenta, abilitati si cunostinte, propunand o definitie largita: 'Testul mental este o situatie experimentala standardizata, ce serveste drept stimul pentru un comportament. Acest comportament este evaluat printr-o comparare statistica cu comportamentul altor indivizi plasati in aceeasi situatie, ceea ce ne permite sa clasam subiectul examinat fie cantitativ, fie tipologic.

1954, A. Anastasi: 'Un test psihologic este in mod esential o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament' (Psychological Testing).

1960, R. Zazzo, 'testul este o proba strict definita in ceea ce priveste conditiile de aplicare si modul de cotare, care permite pozitionarea unui subiect in raport cu o populatie, ea insasi bine definita biologic si social'.

1961, A. Anastasi subliniaza faptul ca: 'Valoarea psihodiagnostica si predictiva a testului psihologic depinde de gradul in care serveste ca indicator al unei arii relativ largi si semnificative a comportamentului'.

1966, L.G.Cronbach considera testul psihologic, sintetic, ca o procedura sistematica de a compara comportamentul a doua sau mai multe persoane.

In construirea si utilizarea testului trebuie respectate anumite principii si criterii: 1. standardizarea: privind conditiile de aplicare, administrarea propriu-zisa, cotarea rezultatelor si interpretarea acestora; 2. obiectivitatea, testul deplin obiectiv este cel in care orice utilizator care ia cunostinta de o performanta la test va ajunge la aceeasi evaluare. In context subliniaza si importanta obiectivitatii de procedura, in inregistrarea rezultatelor si cotarii (Essentials of Psychological Testing)..

2. Taxonomii

Clasificare testelor psihologice are in vedere diferite tipuri de criterii: obiectivele urmarite in evaluarea psihologica, strategia inclusa in structura testului sau bateriei de testare; tipul de material administrat; caracteristicile specifice ale materialului utilizat; forma de administrare a testelor; caracteristicile tipurilor de raspuns; caracteristici referitoare la subiect.

Criteriul conditiilor de examinare delimiteaza intre teste individuale si teste de grup, colective.

In functie de obiectivul urmarit de test sau de bateria din care face parte, testele se pot clasifica in: teste de achizitie de cunostinte, teste de inteligenta; teste de aptitudini specifice; teste de atitudini; teste de interese; teste de masurare a abilitatilor senzorio-motorii; teste de sociabilitate; teste de personalitate; teste de temperament; teste de dezvoltare. Pichot clasifica in doua categorii largi: teste de eficienta (de inteligenta, aptitudini, cunostinte etc.) si teste de personalitate.

In interiorul diferitelor categorii de teste de aptitudini putem decela clasificari speciale: astfel, pentru testele de inteligenta, deosebim intre testele de inteligenta generala, testele de inteligenta tehnica, testele de inteligenta abstracta; testele de inteligenta sociala etc.

Testele de atentie se clasifica in functie de specificul calitatii urmarite: teste de concentrare; de stabilitate; de mobilitate; de distributivitate. Testele de aptitudini se clasifica in : teste de aptitudini tehnice; artistice; verbale; organizatorice; pedagogice etc.

In functie de tipul de activitate implicat, sau natura reactiei subiectului: teste creion - hartie, teste de performanta bazate pe coordonarea psihomotorie si teste verbale (vs. teste nonverbale).

In functie de modul de lucru cu subiectul, Teste individuale si teste colective.

In functie de importanta standardizarii timpului de lucru: teste limitate de timp si teste fara timp impus.

In functie de tipul de raspuns sau de criteriul : teste cu raspuns la alegere, teste cu raspuns creat de subiect (raspuns liber).

In functie de tipul de informatie rezultat: teste sintetice care ofera un rezultat global (de exemplu cele de Q.I.), teste analitice care permit conturarea profilului psihologic al subiectului conform a diferite dimensiuni.

Uneori acelasi material de test, dar folosind un alt mod de cotare si / sau de examinare, poate servi la diagnosticul unor aspecte psihice diferite.

3. Calitatile generale ale testului si aparatura testului psihologic

Pentru a alege un anumit test trebuie sa se decida asupra adecvarii sale in obiectivele examenului psihologic; in ce masura testul este relevant pentru diagnoza sau predictia comportamentului care constituie scopul specific al examenului respectiv.

Alegerea poate fi ghidata de o serie de factori care ii determina valoarea practica: utilitatea, acceptabilitatea, sensibilitatea, caracterul direct, non-reactivitatea si caracterul compatibil.

Utilitatea se refera la masura avantajului practic in utilizarea unui anume instrument (Gottman, Leiblum, 1974). De exemplu, in practica clinica instrumentul care te ajuta sa planifici interventia, sau care iti furnizeaza un feedback adecvat privind eficienta acesteia, are utilitate. Aspecte ale utilitatii includ: scopul testului, lungimea, abilitatea de a scora, usurinta de a realiza interpretari.

Acceptabilitatea include mai multe aspecte. In primul rand cat este de potrivit continutul testului la conditia intelectuala si emotionala a persoanei testate. Multe teste implica un limbaj ceva mai sofisticat, sau un nivel de lectura mai elevat dificil pentru persoane cu o scolarizare mai slaba. Sunt instrumente care implica abilitatea de a discrimina intre diferite stari emotionale, capacitate mai putin formata la copii sau adolescenti si chiar la unele persoane adulte. Al doilea aspect pertinent este faptul ca, daca scorurile nu sunt o reflectare acurata a problemei persoanei, utilizarea instrumentului este practic nesemnificativa.

In plus, persoana trebuie sa perceapa instrumentul ca acceptabil (Haynes, 1983). Daca persoana nu intelege ca masurarea pe care o realizeaza instrumentul are sens, este importanta, nu ii va acorda atentie suficienta, sau va raspunde la intamplare. Daca percepe continutul ca prea intruziv, prea ofensiv pentru intimitatea sa raspunsurile sale vor fi afectate semnificativ. Este necesar ca in selectarea instrumentului acesta sa poata avea sens pentru persoana, sa fie acceptabil pentru subiectul care raspunde.

Sensibilitatea se refera la capacitatea testului de a sesiza schimbarile in timp. In consilierea psihologica, sau in terapie, este nevoie de teste care sa poata detecta schimbarile, progresul persoanei testate de-a lungul timpului intre sedinte.

Caracterul direct se refera la capacitatea testului de a reflecta comportamentul real, gandurile sau sentimentele reale ale persoanei. Masurile directe sunt semne ale problemei, cele indirecte sunt mai ales simboluri ale problemei conducand spre inferente indirecte. de exemplu testele de performanta sunt considerate directe, in timp ce tehnicile si testele proiective sunt prin definitie indirecte. Multe instrumente se situeaza de-a lungul acestor doua extreme, implicand in diferite ponderi caracterul direct. Cand examinarea pune accent pe fidelitatea datelor, practic gradul in care instrumentul are capacitatea de a reflecta direct aspectul psihic devine decisiv.

Non-reactivitatea semnifica calitatea testului de a nu provoca o anumita reactie subiectului astfel ca raspunsul la proba sa fie influentat de aceasta reactie. Desigur, este implica si caracterul nonintruziv al continutului itemilor. Este importanta utilizarea acelor instrumente care nu produc o artificializare a raspunsurilor, schimbari reactive (Bloom, Fischer, Orme, 1994).

Criteriul final este adecvarea generala a instrumentului, sau masura in care este compatibil pentru o evaluare rutiniera; instrumentele care sunt lungi sau complicate in sistemul de scorare, desi pot sa furnizeze informatie utila nu pot fi utilizate in mod curent, frecvent pentru ca cer prea mult timp. Adecvarea se refera de asemeni si la fidelitatea si validitatea informatiei, obiectivitatea datelor pe care se poate intemeia decizia in evaluare.

Manualul testului este obligatoriu sa cuprinda (cf. 'Standardelor pentru testarea psihologica si educationala'):

Informatia generala despre

(a) Titlul, editia, formele;

(b) Autorii;

(c) Data publicarii, manualele la dispozitie, materialele suplimentare;

(d) Timp pentru administrare;

(e) Costul, caiet pentru test (50 de pagini de raspuns).

Descrierea pe scurt a scopului / naturii testului

(a) Tip general de test (individual, de grup, de performanta, baterie de aptitudini, inventar de interese, etc.).

(b) Natura continutului: numeric, verbal, spatial, psiho-motor.

(c) Subteste in cadrul testului, scale, scoruri separate pentru scale.

(d) Tipuri de itemi.

Evaluarea practica

(a) Trasaturi sau aspecte calitative ale materialelor testului, care sunt referitoare la:

- usurinta utilizarii testului,

- atractivitatea testului,

- adecvarea fata de subiectii testati (de exemplu, testul Minnesota a fost modificat cu un sistem mai practic, pe baza de cartonase);

(b) Aspecte privind modul de administrare (facilitati de utilizare a computerului in administrare, prelucrare, etc.);

(c) Proceduri de scorare (descrierea modului de a afla raspunsurile cerute cu grila, tipul de grila);

(d) Calificari care se cer pentru administrarea testului: nivelul de formare cerut pentru interpretare (de exemplu, C.P.I. cere un certificat pentru interpretarea sa), de asemenea testele de personalitate in general).

(e) Validitatea de fatada sau aspectul de fatada (cum se poate prezenta testul subiectilor testati).

Evaluari tehnice

(a) Normele (etaloanele testului): privesc tipurile de norme, percentilele, scorurile standard;

- esantionul de normare: priveste natura, marimea, reprezentativitatea lui, procedurile pentru obtinerea esantionului, criteriile pe baza carora s-au stabilit subiectii;

- grupele de normare: privesc varsta, sexul, educatia, ocupatia, regiunea din care provin subiectii.

(b) Fidelitatea - priveste tipurile, procedurile;

Tipuri de fidelitate:

- fidelitatea prin retestare;

- fidelitatea prin forme paralele;

- fidelitatea prin impartire in doua;

- fidelitatea K-R;

- fidelitatea prin coeficient alpha.

Fidelitatea se refera si la:

- marimea si natura esantioanelor folosite pentru calculul fidelitatii;

- echivalentele diferitelor forme de fidelitate;

- stabilitatea pe termen lung;

- eroarea standard de masurare.

(c) Validitatea, in cadrul careia ne referim la:

- tipuri adecvate de proceduri de validare (de continut, de criteriu, predictiva sau concurenta, de construct);

- proceduri specifice pentru masurarea validitatii si rezultatele lor;

- la marimea si natura esantioanelor folosite.

Comentarii privind revizuirea (directii, studii, date de cercetare)

Evaluarea rezumativa a testului, care priveste:

(a) Prezenta aspectelor pozitive majore sau a slabiciunilor majore ale testului;

(b) Testul ca instrument de diagnoza: este inatacabil in cazul in care se fac cercetari judiciare in legatura cu o diagnoza, desi unii subiecti ataca deciziile in urma testelor (se procedeaza astfel incat sa se ofere credibilitate maxima testului).

4 Cum selectam un test

Ghid decizional: ce tip de instrumente utilizam in testare

1. Cadrul de referinta care poate ghida alegerea unor instrumente de masurare cuprinde urmatorul set de intrebari:
2. Ce tip de evaluari sau decizii trebuiesc realizare?
3. Ce tip de informatie este necesara pentru a realiza evaluari si decizii optime?
4. De ce tip de informatie dispunem deja?
5. Cum si de unde poate fi obtinut restul de informatie?
6. Ce metode si / sau instrumente avem la dispozitie pentru a obtine aceasta informatie?
7. Exista si / sau avem testele respective sau trebuie create?
8. Cum trebuie evaluate testele sau instrumentele respective pentru a fi adecvate cerintelor specifice?
9. Ce criterii trebuie sa utilizam in alegerea lor?

Evaluarea sau revederea testului sau instrumentului psihologic poate fi rezolvata printr-o sistematica lista de cerinte. Dintre criteriile universale atragem atentia asupra: fidelitatii, validitatii, interpretabilitatii si a gradului de predictibilitate al testului. Aceste criterii trebuiesc considerate in functie de caracteristicile concrete ale testarii: specificul scopului testarii, al populatiei, al conditiilor de testare.

Un model posibil pentru un checklist de evaluare poate cuprinde:

• Natura constructului - exista abordari formalizate si standardizate pentru masurarea unor aptitudini psihice, dar si abordari mai putin formalizate sau standardizate pentru anumite categorii de caracteristici ale personalitatii precum forta eului, dinamica energiei psihice, stilul de invatare etc.;
• Numarul de persoane ce trebuie testate? Obtinem acelasi rezultat daca utilizam testul intr-o testare de grup vs. testare individuala Exista diferente in comportamentul care se manifesta in grup vs. individual? Poate fi administrat un test pregatit pentru prezentare orala in testarea de grup, intr-o testare individuala? (si invers);
• Caracteristici ale examinatorului? Cine este calificat pentru a administra testul? Are formarea necesara pentru unele din testele sau tehnicile complexe (ex. tehnicile de tip proiectiv)?;
• Caracteristici ale celui examinat? Pot anumite caracteristici sa afecteze performanta la test (de exemplu anumite caracteristici emotionale sau sociale)?

Constrangeri practice? Exista unele constrangeri de ordin practic precum timpul dedicat testarii, costul testarii, problema unor facilitati necesare pentru testare?

Criterii finale pentru selectarea testului

• Este testul destinat sa masoare comportamentul avut in vedere? Manualul sau descrie scopurile testului; descrie adecvat comportamentele pe care le masoara?
• Itemii testului para masura trasaturile, obiectivele sau comportamentele ce trebuiesc evaluate?
• Exista disponibila informatia privind diferitele aspecte referitoare la validitatea testului? Trebuie sa determinam daca testul este valid pentru scopul specific avut in vedere in prezent. In masura in care testul cuprinde un numar limitat de itemi care sa reprezinte direct obiectivele sau comportamentele de masurat este important sa stabilim ca acestia sunt intr-un inalt grad reprezentativi pentru conditia reala a celui testat. In aceeasi masura trebuie sa verificam, pornind de la faptul ca testele folosesc constructe ipotetice care au fost definite operational de autorii testelor, daca exista dovezi privind validitatea de construct a testului. In ce masura rezultatele testului pot descrie competente intr-o anumita aptitudine sau intr-un anume domeniu de continut.
• Este testul demn de incredere - fidel? Stabilitatea sau consistenta testului in timp, a itemilor sai; cat de precise pot fi interpretate rezultatele sale. Daca testele trebuie interpretate in raport cu persoane, este necesara si utila informatia privind erorile standard de masurare (un test cu ESM mare nu este adecvat pentru diagnoza individuala, si nici in decizii privind plasamentul sau predictii.
• Sunt furnizate informatii suficiente pentru psiholog pentru a putea interpreta rezultatele? Etaloanele la dispozitie sunt adecvate, persoana testata face parte din grupul de referinta al etalonului disponibil? Exista informatie despre grupul de normare? Sunt specificate tehnici pentru a interpreta testul si intelesul diferitelor scale?
• Furnizeaza testul un feedback de interpretare pentru cel examinat? Putem furniza informatii celui / celor testati legate de felul cum au performat la test? Poate fi inteleasa informatia?
• Este adecvat testul pentru cel examinat? Se iau in considerare nivelul de informatie si chiar de citire propriu-zisa pentru itemii testului. Daca este prea dificil, persoana examinata poate avea dificultati de intelegere a vocabularului, expresiilor sau exemplelor pe baza carora raspunde. Intervin si probleme mai concrete legate de marimea literei, forma de prezentare si maniera dea raspunde la test. Este testul adecvat varstei sau conditiei psihologice a celui testat?
• Este testul neinfluentat de influenta unor factori precum prejudecatile sau deprinderile? Scopul este sa avem itemi care sunt relevanti si pot fi intelesi in sensul lor ad literam )nu figurat).
• Este testul din perspectiva aspectelor practic util? Costuri, materiale suplimentare, timp de administrare si de interpretare etc., sunt probleme practice care uneori pot fi decisive in selectia unei probe pentru un program de testare.

5. Uzul si abuzul de teste

Aplicabilitate si utilitatea testelor se delimiteaza in functie de scopul testarii. In acest sens, cand alegem o proba in functie de tipul de examen (consiliere, selectie, clinic, expertiza etc.) ne punem urmatorul gen de probleme privind relatia dintre test si obiectivele investigatiei psihologice:

In ce limbaj sau modalitati de comunicare poate fi administrat? Este corespunzator nivelul de vocabular utilizat in instructaj?

Care sunt modurile de a raspunde la itemii testului? Ce adaptari se pot face in ceea ce priveste modul de prezentare si de raspuns la test?

Este independent instrumentul de unele variabile moderatoare precum influentele culturale, etnice, legate de apartenenta la sex, de dezirabilitatea sociala etc.?

Este potrivit pentru administrare individuala, de grup sau pentru ambele tipuri? Caracteristicile psihometrice ale instrumentului sunt indeplinite?

Administrarea si cotarea sunt standardizate; instructiunile pentru administrare sunt complete si clar formulate; procedurile de cotare sunt complete?

Scalele si normele existente: prezinta claritate; apar in forme corespunzatoare; populatiile sunt descrise clar; exista si alte forme disponibile; sunt recomandate norme locale? Etc.

Domeniile de utilizarea a testelor psihologice acopera, virtual, intreaga gama de arii aplicative ale psihologiei si ramurilor inrudite precum psihoterapia, psihopedagogie, psihosociologia etc. (v. capitolul privitor la functiile psihodiagnozei). Utilizarea testelor implica delimitarea aspectelor care se cer cunoscute, pentru ca fiecare test se adreseaza unor aspecte specifice, fie ca este vorba despre o anumita abilitate, de un profil de trasaturi, de dinamica pulsionala sau de structura personalitatii. Avand clar in minte delimitat continutul psihologic, testele pot fi utile in cunoasterea acestor variabile, in formarea unei imagini mai detaliate, mai nuantate si diferentiale, oferind puncte de referinta mai obiective decat impresia sau experienta personala. Desigur, in determinarea utilitatii specifice, fiecare test trebuie evaluat in functie de calitatile psihometrice si de calitatile generale ale sale ( precum sensibilitatea, adecvarea etc.).

Un prim grup de probleme privind uzul si abuzul de instrumente psihologice sunt circumscrise pregatirii persoanelor care utilizeaza teste psihologice. O parte dintre aspecte le-am avut in vedere la capitolul despre deontologie. Trebuie subliniat insa, ca in unele domenii aplicative si in unele tari, licenta in psihologie nu este considerata suficienta pentru activitatea de psihodiagnostician in consilierea scolara, in clinica, in psihoterapie. Se cer studii aprofundate atat pentru largirea nivelului de competenta, cat si pentru capacitatea de a utiliza anumite tehnici precum probele proiective, sau chestionarea de personalitate complexe precum C. P. I. sau M. M. P. I.

Henri Wallon se exprima inca de la jumatatea secolului trecut ca 'in folosirea testelor se observa toate gradele de inteligenta si toate gradele de neghiobie'. In masura in care testele sunt utilizate de persoane neformate ca psiholog si fara sa fi aprofudat problematica avuta in vedere de proba respectiva si din cadrul examenului pot prejudicia atat in aplicarea, cat si interpretarea si luarea deciziilor.

Una dintre prejudecatile curente pentru astfel de persoane este pozitionarea pe una dintre extremele increderii in teste: fie au incredere absoluta, considerand rezultatele ca infailibile, fie denigreaza credibilitatea obiectiva a examenului. In general astfel de persoane au tendinta sa lucreze simplist in interpretare, sa exprime rezultatele exclusiv cantitativ. In general, simplitatea aparenta a materialului unor probe psihologice, caracterul standardizat, operarea cu notiuni care au intrat in vocabularul curent conduc spre situatia ca testele sunt utilizate la nivele foarte variate si diferite in ceea ce priveste intelegerea rezultatelor, a proceselor care influenteaza continuturile examinate si desfasurarea examenului.

In unele tari abuzul de teste a condus la focalizarea opiniei publice largi impotriva avalanse de situatii in care mijlocul preferat si omologat este testul. Cu atat mai importanta este recunoasterea limitelor testelor si a conditia de psihodiagnostician, si utilizarea lor alaturi de alte metode si in situatiile cand nu se pot obtine un anumit tip de informatii pe alte cai.

Abuzul in folosirea testelor poate conduce la consecinte defavorabile, pe termen lung, chiar caracterului stiintific al profesiei de psiholog. Astfel, divulgarea continutului si caracteristicilor itemilor le poate face ineficiente pe cele existente, chiar inainte dea reusi construirea unora noi. Asociatia Internationala de Psihologie Aplicata din dorinta 'de a proteja publicul de daunele psihologice si sociale care pot rezulta din folosirea abuziva a procedeelor de psihodiagnostic' si 'de a preveni deprecierea unor instrumente social indispensabile a caror punere la punct este dificila si costisitoare', face recomandari privind crearea, distributia si utilizarea testelor psihologice, infiintarea unor comisii de verificare a metodologiei si a calitatii testelor puse in circulatie in cadrul fiecarei Asociatii nationale in conformitate cu codul deontologic aplicat local, politica de distributie privilegiata a firmelor care editeaza astfel de materiale.

In general, Asociatia Psihologilor din Romania adera la astfel de prevederi recomandand serviciilor de psihologie aplicata sa se aprofundeze metodele de validare empirica cu cercetarea structurii functionale implicate in rezolvarea itemilor probelor; imbinarea testelor psihometrice cu metoda clinica si un mai mare discernamant in utilizarea chestionarelor si a testelor de personalitate; stabilirea unor criterii formative pentru diferite nivele de evaluare psihologica (industrie, scoala, clinica).

Un alt grup de probleme deriva din consecintele sociale pe care le implica utilizarea testelor. In consecinta, s-au dezvoltat un set de norme de etica profesionala. Se pune accent de exemplu, pe limitele dreptului psihologului de a comunica rezultatele examenului subiectului pentru a nu-i manipula voit sau nu imaginea de sine (cu accent asupra consecintelor traumatice, dar si beneficiarului examenului, altul decat subiectul, in sensul protejarii intimitatii si a confidentialitatii.