OBIECTUL SI PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI ECONOMICE

Instituirea Psihologiei ca stiinta experimentala, dezvoltarea industriei si a comertului, au condus firesc la studiul factorului uman in productia, distributia si consumul de bunuri economice.

Inca in perioada interbelica, Dimitrie Todoran, reprezentant marcant al Scolii psihologice de la Cluj, definea patru grupe de probleme majore ale utilizarii stiintifice rationale a factorului uman in productia economica :

Adaptarea omului la munca ce o presteaza ; stabilirea unui acord deplin intre particularitatile psihice individuale si cerintele activitatii profesionale.Orientarea si selectia profesionala sunt posibile tocmai datorita definirii prin mijloace psihotehnice atat a dimensiunilor aptitudinale disponibile fiecarei persoane cat si a celor cerute de un anume loc de munca.Scopul scientizarii raportului dintre om si sarcinile profesionale este orientarea spre folosirea efectiva si creatoare a "vocatiei" (chemarii), dincolo de orice privilegii.

Pregatirea prin invatare si exercitiu dupa ce persoana si-a ales specializarea dupa ce a fost ghidata si selectata.

Organizarea stiintifica a muncii : stabilirea de miscari, ritmuri, intervale de timp si mediul tehnic de lucru (spatiu, raporturi sociale, regimul de efort ).

Organizarea stiintifica a intreprinderii, cu accent pe definirea colectivelor de munca si a raporturilor rationale dintre sefi si subalterni.

In privinta distributiei bunurilor economice, problemele vizeaza :

salarizarea si cointeresarea lucratorilor

circulatia bunurilor (aspect al distributiei) prin schimb sau comert ; factorii psihologici implicati in comportamentul vanzatorului, cumparatorului, in reclama si in situatiile de perturbare a echilibrului dintre productie-distributie si consum.

Daca in 1935, D.Todoran aborda Psihologia economica prin Psihologia reclamei, peste patru decenii, in 1976, Tiberiu Pruna, de la Universitatea din Iasi, elaboreaza un tratat chiar cu titlul "Psihologie economica" ; recent, in 2005 D.Petre si D.Iliescu acopera domeniul cu titlul "Psihologia reclamei si a consumatorului", iar Al Ries publica concomitent in S.U.A. si in Romania, "Focus, un lucru de care depinde viitorul afacerii tale".

Momente semnificative in devenirea Psihologiei economice

Cum s-a exprimat Ebbinghaus despre Psihologie in primul deceniu al sec. XX ca are un lung trecut si o scurta istorie, asa se poate spune si despre gandirea sistematica in aria comportamentului economic.

Tiberiu Pruna plaseaza inceputurile Psihologiei economice in ultimul patrar al sec. al XIX - lea, odata cu "Scoala psihologica austriaca" ; Karl Menger (1840 - 1921), Bohm Bowerk (1851 - 1929), F. von Wieser (1851 - 1926).Fondul conceptual al respectivei asa - zisei "Scoli marginale" este definit de autor cu trimitere la o remarcabila carte a francezului P.L.Reinaud (1869), "La psychologie economique", Paris, P.U.F. Doua conditii sociale ar fi determinat aparitia acestui domeniu stiintific : promovarea productiei industriale de mare serie si standardizarea produselor (pe baza definirii echivalentei sau izofunctionalitatii).

Comportamentul economic devine tot mai complex prin personalizare, reprezentari, opinii, motivatii, sugestii, manipulari.

Elanul interpretativ in cautarea unor legi generale, axat pe metoda introspectiei, a dus la un psihocentrism categoric : sufletul uman ar fi sursa principala a profitului economic;sistemul trebuintelor determina ordinea utilitatii bunurilor economice ; pe masura consumarii bunurilor, satisfactia scade pana la o doza de utilitate marginala."Scoala economica austriaca", zisa si "marginala", face eroarea simplificarii umanului la modelul "homo economicus", cu rationalitate fixa si o mecanica a trebuintelor.In realitate, dupa cum au confirmat si numeroase cercetari ulterioare, insesi trebuintele umane se dezvolta in functie de dezvoltarea obiectelor de consum : atat in plan individual, cat si in cel institutional, satisfacerea unei trebuinte nu duce la stingerea, ci la amplificarea ei, ceea ce si constituie o dinamica a dezvoltarii personalitatii, serviciilor institutiilor.

Problema raportului dintre trebuinta si consum a incitat noi cautari.Biroul statistic din Saxonia, condus de Ernest Engel,a finalizat investigatiile intr-o serie de curbe de contingenta a ponderilor : cu cresterea veniturilor unei familii, ponderea cheltuielilor pentru hrana scade, pentru imbracaminte si locuinta raman constante ; intr-o relatie functionala directa cu cresterea veniturilor, raman numai cheltuielie pentru invatamant si sanatate.

Daca aparatul statistic poate sesiza economistilor tendinta in dinamica trebuintelor si cumpararii, in 1902, psihologul G.Tarde ("Psychologie economique", Paris) pusese problema unor legitati generale in sistemul psihic, cu incidenta in comportamentul economic : adaptarea, imitatia, actiunea contradictorie a unor forte interne si externe, interactiunea sociala.

In literatura de specialitate se fac trimiteri la economistul A.Marshall (1842 - 1924) si la discipolul sau J.M.Keynes (1883 - 1946).Primul a formulat o lege a echilibrului dintre consum si satisfactie, resurse si efortul de munca ; al doilea, in tratatul "Teoria generala a folosirii bratelor de munca, a dobanzii si a banilor" (1936), formuleaza o relatie importanta : folosirea bratelor de munca si marimea venitului national depind de cererea reala, exprimata prin consumul total si investitiile efective ; "combustia" acestei legaturi functionale este inclinatia omului spre consum.Variabilele psihologice sunt evidente : expectanta profitului, perceperea ratei dobanzii, disponibilul de lichiditati pe piata.

Principalele critici la acest gen de psihologism au venit din partea economistilor marxisti, ce pun in prim plan realitatea sociala, politica, ideologica.

Tendinta de psihologizare excesiva a comportamentului economic a fost temperata de dezvoltarea psihologiei sociale, cea a personalitatii si teoria sistemelor, mai cuprinzatoare si nespeculativa.

O linie de progres a fost asigurata de instrumentarea noului domeniu al Psihologiei economice cu metode specifice si definirea comportamentului economic real, cu modulele sale, cognitiv, dinamic si volitiv. "Dorinta" a inceput sa fie definita totodata in termeni de strategii (incepand cu psihologul austriac Ernest Dichter, care a publicat o carte cu acest titlu in anii '40). Psihologul american G.Katona publica in 1951 "Psychological analysis of economic behavior".Complementar, Psihologia reclamei, nascuta pe teren behaviorist si al problematicii "public relations" (primul oficiu cu acest titlu a fost infiintat in 1916 de catre Ivy Lee) provoaca un mare interes la comercianti.Dupa 1920, in universitatile americane incep sa se tina cursuri de "relatii publice".

Ancheta sociala devine un instrument al actorilor economici.Incepe sa fie practicata pe scara mare de institute specializate, ca o extindere a studiilor de statistica; in diferite tari functioneaza institute de investigare a pietii, publicitatii, turismului, conjuncturii, comertului, alimentatiei ; in universitati au inceput sa se predea dupa 1950 cursuri de Psihologie economica.In tarile socialiste accentul se punea pe determinismul social si ideologic ; in cele capitaliste se superdimensionau factorii psihologici.

Psihologia economica in Romania ;

repere editoriale si institutionale

Memorabila ramane aparitia in 1935 a cartii "Psihologia reclamei" de D.Todoran.In anul urmator, 1936, se traduce din franceza lucrarea "Tehnica moderna a vanzarii", de L.Ange, in editura "Universul".

Dupa instaurarea regimului comunist, problematica ariei comportamentului economic a fost dominata de determinismul materialist, cu estomparea elementului personologic.Au intrat totusi in studiu astfel de teme ca : "nevoile populatiei"(M.C.Demetrescu),"marketing-ul", "viata economica" (T.Herseni), vanzatorul (C.Zahirnic), etica comerciala (L.Plugaru, E.Alecu). In 1971 a luat fiinta in tara noastra Asociatia Romana de Marketing si o revista a acesteia ; Romania s-a afiliat la Asociatia Europeana de Marketing si a participat la viata stiintifica initiata de aceasta.Academia de Stiinte Economice a infiintat Laboratorul de Marketing, iar Institutul de Cercetari Comerciale edita revista lunara "Comertul modern".

S-au declansat si realizat studii remarcabile asupra reclamei (T.Pavel), publicitatii (T.Schatteelles si I.Rocevic), consumului (G.Teodorascu).