TULBURARI ALE IMPULSULUI

Epidemiologie

nu exista date epidemiologice clare, insa se apreciaza ca este o tulburare destul de rara;

episoadele de comportament violent sunt mai frecvente la barbati decat la femei.

Evolutia si prognosticul tulburarii

tulburarea poate debuta din adolescenta tarzie pana spre 30 de ani;

debutul poate fi abrupt, fara o faza prodromala.

Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

A.    prezenta catorva episoade distincte de agresivitate incontrolabila, care se soldeaza cu atacarea unor persoane sau distrugerea proprietatii acestora;

B.     agresivitatea exprimata in timpul episoadelor este mult disproportionata in raport cu stresorii psiho-sociali care ar fi putut-o declansa;

C.     simptomele nu se datoreaza consumului de substante sau unei conditii medicale generale.

Diagnostic diferential

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential

Indici de diferentiere

Delirium, dementa, abuzul de substante, modificare de personalitate datorata unei conditii medicale generale.

Criteriul principal de diferentiere se refera la asocierea etiologica a simptomatologiei cu prezenta unei conditii medicale generale, afectiuni neurologice sau abuzul de substante.

Comportament intentionat si simulare

Se distinge prin prezenta motivatiei si beneficiului obtinut prin comiterea actelor agresive.

Epidemiologie

Este o afectiune rara, care apare la mai putin de 5% dintre hotii din magazine;

Se apreciaza ca este mult mai frecventa la femei.

Evolutia si prognosticul tulburarii

Au fost descrise trei patternuri tipice ale tulburarii:

Curs sporadic, cu episoade scurte de prezenta a simptomatologiei si perioade lungi de remisie;

Curs episodic, cu perioade lungi de prezenta a simptomelor si perioade de remisie;

Curs cronic, cu unele fluctuatii.

Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

A.    esecuri recurente in a-si controla impulsul de a fura obiecte de care individul nu are nevoie pentru uzul personal sau valoarea lor monetara;

B.     exacerbarea tensiunii imediat anterior comiterii furtului;

C.     comiterea actului este urmata de detensionare, senzatie de placere, gratificare;

D.    furtul nu este comis in scopul razbunarii, din furie sau ca si consecinta a delirului sau halucinatiilor.

Diagnostic diferential

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential

Indici de diferentiere

Furt intentionat, planificat sau spontan

Acte deliberate si motivatie extrinseca (furt intentionat) versus furt motivat de nevoia detensionarii si a obtinerii gratificarii (cleptomanie).

Simulare

Criteriul de diferentiere consta in urmarirea unui beneficiu extern sau evitarea unei pedepse (simulare)

Tulburare de personalitate antisociala, tulburare de conduita

Pattern general de comportament antisocial (tulburarea de personalitate si de conduita) versus actele incriminate sunt reduse la furtul unor obiecte fara valoare personala sau monetara (cleptomanie).

Episoade maniacale, schizofrenie, dementa.

Furturile care apar exclusiv in cadrul episoadelor maniacale, ca si consecinta a delirului si halucinatiilor sau pe fond de dementa nu se diagnosticheaza ca si cleptomanie.

Epidemiologie

Pentru aceasta tulburare, datele epidemiologice sunt insuficiente; totusi, se considera ca tulburarea este relativ rara;

Se inregistreaza mai frecvent la barbati decat la femei, mai ales la cei cu abilitati sociale deficitare si tulburari de invatare.

Evolutia si prognosticul tulburarii

Cursul longitudinal al tulburarii este necunoscut;

Incidentele de incendiere intentionata sunt periodice si pot fluctua in frecventa.

Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

A.    actiuni de incendiere intentionata, manifestate in mai multe ocazii;

B.     actul incendierii este precedat de o escaladare a tensiunii si arousal-ului;

C.     fascinatie, interes si curiozitate fata de foc si contextul situational al acestuia (consecinte, utilizare etc.);

D.    actul incendierii sau postura de martor sau participant la consecintele acestuia genereaza placere sau detensionare;

E.     actul incendierii nu are ca si motivatie castigul banesc, mascarea unei infractiuni, exprimarea furiei, razbunare, exprimarea ideologiei socio-politice, imbunatatirea conditiilor de viata, delir, halucinatii sau alte tulburari mentale severe).

Diagnostic diferential

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential

Indici de diferentiere

Castigul banesc, mascarea unei infractiuni, exprimarea furiei, razbunare, exprimarea ideologiei socio-politice, imbunatatirea conditiilor de viata, delir, halucinatii sau alte tulburari mentale severe, tentativele experimentale ale copiilor sau tentativele unor persoane cu tulburari mentale de a comunica dorinte sau nevoi.

Criteriul de diferentiere consta in scopul urmarit: placerea actului in sine, fara nici un beneficiu extern (piromanie).

Epidemiologie

In populatia generala, prevalenta este de 1%-3%;

Aproximativ 1/3 din persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt femei, insa doar o mica parte dintre acestea sunt cuprinse in programele de terapie datorita reactiilor sociale mai negative in cazul lor, comparativ cu barbatii;

Aproximativ 20% dintre persoanele cuprinse in tratament pentru joc patologic de noroc au avut cel putin o tentativa de suicid.

Evolutia si prognosticul tulburarii

Tulburarea debuteaza, de regula, in adolescenta timpurie in cazul barbatilor si putin mai tarziu in cazul femeilor;

Debutul este, in majoritatea cazurilor, insidios, tulburarea fiind precipitata de aparitia unui stresor;

Simptomatologia se poate manifesta in mod regulat sau episodic, cursul bolii fiind cronic;

Tendinta de a juca se accentueaza in perioadele de stres puternic sau depresie.

Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

A.    angajarea persistenta si recurenta in jocuri de noroc, indicata prin cinci sau mai multe din urmatoarele manifestari:

preocupare accentuata pentru jocurile de noroc;

nevoia de a pune in joc sume din ce in ce mai mari de bani pentru a obtine senzatia dorita;

tentative nereusite repetate de a-si controla, diminua sau stopa comportamentul de joc;

iritabilitate si agitatie ca urmare a incercarilor de    a-si diminua sau stopa comportamentul de joc;

jocul constituie o metoda de a scapa de probleme sau de o dispozitie disforica (ex., sentimente de neajutorare, vinovatie, anxietate, depresie);

dupa pierderea unei sume de bani intr-un joc, se reintoarce pentru a-si lua revansa;

prezinta distorsionat situatia fata de familie, terapeut sau alte persoane, pentru a ascunde magnitudinea implicarii sale in jocurile de noroc;

a comis acte ilegale ca frauda, falsul, furtul sau delapidarea pentru a obtine banii necesari implicarii in jocurile de noroc;

a pierdut sau si-a primejduit o relatie interpersonala, sansa in cariera sau slujba din cauza jocurilor de noroc;

se bazeaza pe alte persoane pentru a-i oferi banii necesari platii unor datorii facute la jocurile de noroc.

B.     comportamentul persoanei nu se explica prin prezenta unui episod maniacal.

Diagnostic diferential

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential

Indici de diferentiere

Jocul de noroc profesional

riscuri limitate si disciplina stricta (jocul de noroc profesional) versus riscuri nelimitate si lipsa disciplinei (jocul de noroc patologic).

Jocul de noroc social

durata limitata a jocului si cuantumul pierderilor acceptate prestabilit (jocul de noroc social) versus durata nelimitata a jocului si cuantumului pierderilor (jocul patologic de noroc).

Episoade maniacale

comportamentul de joc compulsiv apare doar pe perioada episodului maniacal (episoade maniacale) versus comportamentul de joc compulsiv apare si lipsa altor simptome specifice episoadelor maniacale (jocul patologic de noroc).

Epidemiologie

nu exista date epidemiologice sistematice pentru aceasta tulburare;

studii recente arata ca aproximativ 1%-2% dintre studenti au in istoricul personal episoade de tricotilomanie;

apare mai frecvent la femei decat la barbati (proportia este aproximativ aceeasi la copiii de ambele sexe).

Evolutia si prognosticul tulburarii

debutul este situat frecvent in copilarie, cu accentuari a simptomatologiei intre 5-8 ani si in jurul varstei de 13 ani;

la varste mici poate apare smulgerea parului ca si "obicei prost", nonpatologic;

unele persoane prezinta simptomatologie continua timp de zeci de ani; alteori, cursul bolii este marcat de remisii si recurente;

zonele corpului din care este smuls parul pot varia in timp.

Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

A.    smulgerea incontrolabila, recurenta a parului, ceea ce duce la pierderi masive a parului din cap si de pe corp;

B.     accentuarea tensiunii imediat inainte de comiterea actului compulsiv sau cand acesta este blocat,

C.     comiterea actului impulsiv duce la placere, deternsionare;

D.    simptomatologia nu se datoreaza altei boli psihice sau unei conditii medicale generale

E.     tulburarea determina distres si dizabilitate sociala, ocupationala sau in alte domenii ale vietii.

Diagnostic diferential

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential

Indici de diferentiere

Cauze biologice ale alopeciei sau alopecie ca si consecinta a delirului si halucinatiilor

criteriul principal de diferentiere consta in absenta comportamentului de smulgere a parului (cauze biologice ale alopeciei), respectiv prezenta unei boli psihice si manifestarea comportamentului compulsiv ca si consecinta a delirului sau halucinatiilor.

Tulburare obsesiv-compulsiva

comportamentul repetitiv se manifesta ca raspuns la o obsesie sau conform unor reguli strict aplicate (OCD) versus comportamentul compulsiv se manifesta in scopul detensionarii, fara respectarea unor reguli prestabilite (tricotilomanie).

Stereotipii

comportamentul compulsiv este limitat la smulgerea parului (tricotilomanie) versus comportamentul compulsiv se manifesta si altfel (stereotipii).

Tulburari factice

criteriul de diferentiere vizeaza scopul comportamentului: asumarea rolului de bolnav (tulburari factice) versus deternsionare si obtinerea placerii (tricotilomanie).