Tehnici de control a stersului si emotiilor negative

Interventia de consiliere se bazeaza pe asumptia ca problemele emotionale sunt rezultatul unui stil de gandire deficitar referitor la unele evenimente si nu al evenimentelor in sine (vezi modelul ABC). Acest stil de gandire poate fi schimbat, modificarea lui soldandu-se cu schimbari la nivelul emotiilor si comportamentelor persoanei.

Conceptul de "autoreglare emotionala" se refera la procesul prin care indivizii isi autoregleaza si controleaza atat reactiile interne la emotii, cat si expresia comportamentala a emotiilor (Landy, 2002).

Exemple de autoreglare emotionala sunt:

abilitatea de a nu te supara prea tare pe tine insuti atunci cand faci greseli, sau cand nu obtii rezultate atat de bune pe cat ti-ai fi dorit;

abilitatea de a nu te simti furios daca nu intelegi ceva anume;

abilitatea de a nu te simti complexat atunci cand colegii obtin rezultate mai bune la scoala,

abilitatea de a nu te ingrijora excesiv inaintea examinarilor;

abilitatea de a nu te supara prea tare cand colegii se poarta urat cu tine etc.

Capacitatea de autoreglare emotionala se dezvolta prin incercarea de a modifica (1) situatia negativa, adica A-ul din modelul ABC (ex. Invatand mai mult si mai eficient pentru urmatorul examen), (2) trairea emotionala si comportamentele, modificand gandurile - adica B-ul din modelul ABC (ex. Trecerea de la evaluarea in termeni de catastrofa a unui esec scolar, la evaluarea in termeni de eveniment negativ, dar nu groaznic), (3) atat evenimentele externe, cat si cele interne amintite mai sus - A-ul si B-ul din modelul ABC.

Intre evenimentul activator si consecintele comportamentale sau subiective se interpun interpretarile pe care persoana le face evenimentului vizat, precum si evaluarea acestuia in raport cu scopurile proprii (convingerile persoanei).

Interpretarile persoanei pot fi in concordanta cu realitatea, sau dimpotriva hazardate. Ele constituie un factor cauzal distal al emotiilor. Altfel spus, pentru ca sa apara o emotie este necesar insa nu suficient ca persoana sa interpreteze situatia intr-un anumit fel. Modalitatea cea mai eficienta de schimbare a interpretarilor este testarea acestora in raport cu realitatea. Spre exemplu, o posibila interpretare a unei situatii ar fi "Prietenul meu s-a suparat pe mine", interpretare care poate fi verificata intreband prietenul daca intr-adevar asa stau lucrurile.

Credintele/evaluarile persoanei constituie factori cauzali proximali ai emotiilor. Altfel spus, pentru ca sa apara o emotie este intotdeauna nevoie ca persoana sa evalueze cumva situatia, in raport cu propriile scopuri.

Credintele absolutiste sunt acele convingeri rigide, dogmatice, care blocheaza atingerea scopurilor individului si duc la emotii disfunctionale si comportamente dezadaptative.     Schimbarea acestora in credinte preferentiale se face punand sub semnul intrebarii:

logica acelei credinte (ex. "Pot eu sa pretind celorlalti oameni sa faca intotdeauna ce vreau eu?" sau "Pot eu sa spun ca daca am gresit o data inseamna ca sunt un incapabil care greseste intotdeauna?");

concordanta cu realitatea (ex. "Intotdeauna cand am pretins ca viata sa imi fie usoara s-a intamplat astfel?");

utilitatea mentinerii acelei credinte (ex."Daca eu continui sa imi spun acele ganduri care ma fac deprimat, unde voi ajunge?").

De asemenea, se pot utiliza exemple din romane, filme, texte religioase etc. ca argumente pentru a infirma credintele rigide.

Obs. A nu se uita ca, ulterior disputarii credintei absolutiste, este necesar ca aceasta sa fie inlocuita cu una preferentiala, pe care persoana sa si-o spuna in situatiile respective; in caz contrar, interventia nu va avea loc, credinta veche revenind in mintea persoanei.

Modalitati de restructurare a credintelor irationale

1. Largirea perspectivei (pentru catastrofare)

Perceperea dificultatii sau a nocivitatii unei situatii depinde foarte mult de importanta pe care persoana i-o aloca in economia vietii sale. De multe ori, traind un eveniment, ni se pare ca acesta este cel mai important din viata noastra, pentru a constata in timp ca urmeaza sa trecem prin situatii si mai relevante pentru noi. Cel mai important sau dificil lucru la un moment dat, nu este si cel mai important sau dificil lucru din viata noastra.

Sugestii:

Ajutati studenti sa identifice in experienta proprie evenimente care la momentul in care s-au produs au parut extrem de importante, pentru ca in timp relevanta lor pentru persoana sa scada, o data cu aparitia altor situatii si mai importante (ex. Cum sunt percepute din punct de vedere al dificultatii exemele anului I de catre un un student de anul III care acum se pregateste pt examenul de licenta?

2. Evaluarea nuantata a persoanei si situatiei (pentru evaluare globala negativa)

Deseori, atunci cand intr-un interval scurt de timp ni se intampla mai multe lucruri negative sau auzim de la altii mai multe pareri proaste despre noi tindem sa generalizam. Consecinta acestui fenomen este ca ne consideram "prosti", "incapabili" sau "incompetenti" si/sau consideram situatia ca fiind "groaznica" ori "fara iesire".

Sugestii:

Ajutati elevii sa ia in considerare atat succesele, cat si esecurile, atat evenimentele pozitive cat si pe cele negative, atat trasaturile pozitive cat si pe cele negative atunci cand se evalueaza pe sine, alte persoane sau o situatie din viata lor.

3. Evaluarea capacitatii de a tolera o situatie (pentru intoleranta la frustrare)

Unele evenimente negative ni se par de nesuportat, iar in momentul in care le traim avem impresia ca nu le vom putea face fata. Cu toate acestea, daca ne gandim bine, deseori am mai trecut prin evenimente cel putin la fel de nesuferite. Si chiar daca nu am trecut niciodata printr-o situatie atat de respingatoare, aproape sigur ca aceasta nu este insuportabila. Daca o situatie este insuportabila aceasta inseamna ca nici noi si nici alti oameni ca noi nu i-am putea face fata.

Sugestii:

Ajutati studentii sa identifice situatii asemanatoare celei pe care o considera "insuportabila" si sa se gandeasca in ce mod ar putea fi aceasta traversata cu bine (utilizati brainstorming-ul pentru a facilita identificarea de solutii care sa sugereze ca situatia poate fi tolerata cel putin temporar).

4. Dorinte, pretentii, reguli (pentru cerinta ca dorintele noastre sa se indeplineasca intotdeauna)

Uneori avem tendinta sa consideram ca daca dorim extrem de mult ceva acea dorinta trebuie cu necesitate sa se indeplineasca. Exista situatii in care, in ciuda eforturilor noastre, planurile pe care le-am facut dau gres. Desigur ca nimeni nu ar vrea ca acest lucru sa i se intample lui (mai ales daca este vorba si de ceva important pentru el). Insa a accepta ca nu toate dorintele pe care le ai se pot indeplini inseamna a accepta realitatea asa cum este ea.

Sugestii:

Ajutati studentii sa faca distinctia intre situatiile care trebuie cu necesitate sa existe pentru a supravietui (ex. apa, alimente, caldura etc.) si situatiile care ar fi de dorit sa se intample (ex. aprecierea celorlalti, note bune)

O conditie esentiala pentru ca acesta restructurrae cognitiva sa se produca o repereyinta acceptara neconditionata a propriei persoane si a celorlalti.

Acceptarea neconditionata a propriei persoane, a celor din jur si a conditiilor de viata

Capacitatea de a-ti controla emotiile disfunctionale tine in principal de adoptarea unei filosofii de viata de tip preferential - o filosofie a acceptarii neconditionate a oamenilor si a implicarii active si depline in construirea propriului destin.

"Acceptarea de sine" inseamna acceptare neconditionata - admiterea si asumarea responsabilitatii pentru insusirile, calitatile si comportamentele proprii, atat cele bune, cat si cele rele, fara a se cataloga pe sine drept bun sau rau. "Acceptarea celuilalt" nu inseamna ca ne place si aprobam tot ceea ce face o anumita persoana, ci ca realizam o distinctie intre faptul ca ne place / displace o trasatura sau un comportament al acelei persoane respectiv faptul ca ne place / displace intreaga persoana (Waters, 2003).

Acceptare neconditionata a celorlalti oameni se refera la constientizarea si acceptarea faptului ca facem parte dintr-o structura sociala in cadrul careia trebuie sa manifestam grija si intelegere pentru cei din jur; acest lucru presupune acceptarea celorlalti ca fiinte umane valoroase, indiferent daca acestia se comporta moral, competent sau corect. Desi persoana ca atare nu poate fi just catalogata ca fiind buna sau rea, comportamentele, gandurile sau emotiile acesteia pot fi evaluate; altfel spus, putem sa ii acceptam pe cei din jur, fara insa a le accepta comportamentele sau gandurile negative sau gresite.

Pe langa acceptarea neconditionata a celorlalti, trebuie sa invatam sa ne acceptam pe noi insine; dobandirea acceptarii neconditionate a propriei persoane se face invatand sa nu dai niciodata "note" sufletului sau esentei tale, adica persoanei care esti si care are valoare intrinseca prin simplul fapt ca exista. Vei supune evaluarii doar comportamentele, afectele sau gandurile tale. Acceptarea propriei persoane presupune si asumarea propriei imperfectiuni, constientizand ca nimeni nu este perfect iar omul e supus greselii.

Opusul acceptarii neconditionate a celuilalt/propriei persoane este evaluarea globala a acesteia. Celalalt/propria persoana va fi catalogata sau etichetata ca fiind buna/rea, competenta/incompetenta, admirabila/respingatoare etc. in functie de performanta intr-o situatie data (ex. esec la un examen) sau o caracteristica particulara (ex. nasul prea mare).

Oamenii sunt inclinati sa caute mereu gratificarea imediata si implinirea rapida a dorintelor lor. Acceptarea neconditionata a conditiilor de viata se refera la constientizarea utilitatii de a invata sa iti urmaresti cu realism scopurile, fara a intretine asteptari iluzorii referitor la conditiile de viata. Capacitatea de a tolera frustrarea, amanand gratificarea imediata pentru a-si atinge scopurile pe termen lung, acceptand ceea ce nu poate fi schimbat si schimband ceea ce este posibil si dezirabil este unul dintre semnele clare ale maturizarii afective. Opusul acestei atitudini se refera la emiterea unor pretentii dogmatice, rigide de a avea conditii optime de viata, care sa iti asigure confortul personal; daca aceste solicitari nu sunt satisfacute - in trecut, prezent, sau viitor - persoana sufera, angajandu-se intr-o gandire catastrofica si dezvoltand o toleranta scazuta la frustrare.

III Inteligenta emotionala si peformanta academica. Profilaxia tulburarilor emotionale si comportamentale

Scop: Intelegerea rolului pe care inteligenta emotionala il are in profilaxia tulburarilor emotionale si comportamentale.

Obiective operationale:

La finele studierii temei cursantii vor fi capabili:

Sa operationalizeze conceptul de inteligenta emotionala si relatia ei cu inteligenta educationala

Sa utilizeze strategii de dezvoltare a inteligentei emotionale

Inteligenta emotionala

Inteligenta emotionala, inteleasa ca o capacitate de control si autocontrol al stresului si emotiilor negative, este unul dintre cele mai studiate si mai implementate concepte in practica educationala.

Complexitatea mereu crescanda a societatii contemporane face ca inteligenta probata in context educational sa fie insuficienta pentru multi dintre noi pentru rezolvarea problemelor cotidiene. Sunt bine cunoscute cazurile a numerosi studenti geniali a caror performanta pe durata scolarizarii depaseste sensibil reusitele colegilor lor, dar care nu reusesc mai apoi sa isi valorifice potentialul, esuand, uneori lamentabil, in plan profesional; prestatiile lor la locul de munca le tradeaza lipsa deprinderilor practice si a celor sociale. Pe de alta parte, nu putine sunt persoanele care, desi modest dotate intelectual, dovedesc o buna adaptare sociala la o mare varietate de contexte, fiind considerati oameni de succes. Desigur, nu trebuie omis faptul ca in cele doua medii, educational si social, problemele cu care ne confruntam sunt calitativ diferite. Mediul educational ne supune rezolvarii, prioritar, probleme bine definite, adica probleme pentru care, de regula, exista un singur raspuns corect; prin contrast, problemele vietii cotidiene sunt slab definite, ceea ce permite abordarea lor din mai multe perspective, iar pentru ele nu exista niciodata o solutie perfecta. Din dorinta de a depasi acest aparent pradox, cercetatorii au introdus o serie de termeni noi. Intalnim, astfel, tot mai frecvent, sintagme precum inteligenta sociala, inteligenta practica, inteligenta emotionala etc. Toate acestea se refera la abilitati cognitive ce sunt necesare pentru a solutiona problemele cu care ne confruntam in viata de zi cu zi: rezolvarea conflictelor de munca, dificultatile muncii in echipa, adaptarea la un nou context cultural, social sau la un nou loc de munca etc.

Exista, desigur, mai multe definitii pentru "inteligenta emotionala", sintagma foarte vehiculata in ultimii zece ani. Intr-o prima acceptiune (Salovey & Mayer, 1990), termenul se refera la abilitatile in baza carora un individ poate discrimina si monitoriza emotiile proprii si ale celorlati, precum si la capacitatea acestuia de a utiliza informatiile detinute pentru a-si ghida propria gandire si actiune. Doua lucruri esentiale sunt accentuate in aceasta definitie. Mai intai, se face referire la procesele cognitive ce permit monitorizarea si discriminarea emotiilor pe care cei doi autori le separa de procesele comportamentale la care oamenii apeleaza atunci cand, utilizand diverse surse / resurse informationale, isi ghideaza propria gandire si actiune. In al doilea rand, definitia distinge procesele prin care sunt monitorizate emotiile proprii de cele implicate in monitorizarea emotiilor celorlalti. Aceasta ultima subliniere ne trimite la o distinctie pe care a propus-o in anii 1980 Howard Gardner, autorul teoriei inteligentelor multiple. Gardner facea diferenta intre inteligenta intrapersonala, referindu-se la abilitatea de a recunoaste si a eticheta propriile emotii si, respectiv, inteligenta interpersonala, cu referire la competenta de a intelege emotiile si intentiile celorlalti.

O definitie ceva mai recenta propusa de Daniel Goleman (1995), prin continutul si accentele sale, se dovedeste a fi mai apropiata de preocuparile noastre. Conform acestuia, inteligenta emotionala desemneaza o capacitate de control si autocontrol al stresului si emotiilor negative; o meta-abilitate, care determina si influenteaza modul si eficienta cu care ne putem folosi celelalte capacitati si abilitati pe care le posedam, inclusiv inteligenta educationala. Realitatea ne demonstreaza ca persoanele care isi cunosc si isi stapinesc bine emotiile si care decripteaza si abordeaza eficient emotiile celorlalti sunt in avantaj in orice domeniu al vietii, fie ca e vorba de relatii sentimentale, fie de respectarea regulilor nescrise ce determina reusita in diverse arii de activitate. Altfel spus, cei ce poseda capacitati emotionale bine dezvoltate au mai multe sanse de a fi eficienti si multumiti in viata, deoarece isi pot controla abilitatile mintale ce le sustin productivitatea. In schimb, cei cu putine resurse de control emotional sunt expusi la nenumarate conflicte interne, ajungand astfel sa-si submineze propriul potential.

Inteligenta educationala vs inteligenta emotionala

O problema delicata ramane totusi cea legata de distinctia dintre inteligenta educationala si inteligenta emotionala. Intr-o acceptiune larg acceptata, conceptul de inteligenta poate fi descris ca o abilitate generala, in mare masura mostenita, de a transforma informatiile preexistente in noi concepte si deprinderi. In majoritatea lor, teoreticienii inteligentei emotionale considera ca inteligenta educationala si cea emotionala sunt doua forme distincte de inteligenta. Ele au, desigur, si lucruri in comun. Ambele forme de inteligenta opereaza cu cunostinte declarative si factuale si ambele aplica aceste cunostinte intr-o maniera flexibila. Cunostintele declarative vizeaza intelegerea naturii unor situatii particulare, pe cand cele procedurale se refera la ceea ce trebuie realmente facut in situatii specifice. A fi flexibil in aplicarea cunostintelor declarative si procedurale insemna sa intelegi ce se intampla intr-o situatie noua si necunoscuta si, respectiv, sa stii ce trebuie facut in asemenea situatii. Ceea ce diferentieaza insa explicit cele doua forme de inteligenta este dat de contextele si modalitatile in care ele fac apel si aplica cunostintele. Astfel, inteligenta educationala, asa cum am mai mentionat, este implicata in mod uzual in rezolvarea problemelor bine definite, adica cele pentru care se pot specifica complet starea initiala, starea finala, precum si pasii ce trebuie urmati pentru a trece de la starea initiala la cea finala. Pentru aceste probleme, totdeauna exista o solutie care poate fi considerata cea mai buna. Prin contrast, inteligenta emotionala este implicata in rezolvarea problemelor slab definite, adica acelea ce pot fi interpretate in diferite moduri si pentru care nu exista o solutie optima obiectiva; cu toate acestea, diferitele abordari pot conduce la rezultatul dezirabil. Cele mai multe dintre problemele cu care ne confruntam sunt de natura sociala si este unanim accceptat faptul ca inteligenta emotionala are o mult mai puternica valoare predictiva pentru succesul social decat cea conferita de inteligenta educationala. O serie de cercetari au dovedit ca tinerilor ce manifesta tulburari de comportament social (agresivitate, devianta criminala) le lipsesc deprinderile de monitorizare si interpretare a emotiilor celorlalti. Ei nu sunt capabili, de exemplu, sa ofere o interpretare corecta a expresiilor faciale ale partenerilor sociali, ceea ce probeaza absenta inteligentei emotionale. De asemenea, s-a demonstrat ca aprecierile asupra competentei sociale (un indicator fidel al inteligentei emotionale) care provin de la prieteni, parinti, educatori si profesori sunt mult mai buni predictori ai succesului social decat scorurile inteligentei educationale. In baza unor atari descoperiri se presupune ca inteligenta emotionala ar fi in masura sa prezica variabilitatea succesului social mult mai exact decat trasaturile de personalitate. In fapt, e demn de retinut ca, desi inteligenta emotionala este un construct circumscris de cadrul mai larg al inteligentei, datele experimentale probeaza o legatura mult mai stransa intre inteligenta emotionala si dimensiunile personalitatii decat intre inteligenta emotionala si cea educationala. Astfel, studii corelationale au relevat relatii semnificative intre inteligenta emotionala si 4 dintre cei 5 factori ai modelului Big Five (extraversiune, agreabilitate, stabilitate emotionala si autonomie) (Karen & Schakel, 2002).

Educabilitatea inteligentei emotionale

O alta problema de mentionat, cel putin la fel de controversata precum cea precedenta, o reprezinta educabilitatea inteligentei. In ceea ce priveste inteligenta educationala, nu putine sunt vocile ce sustin puternica determinare genetica a acesteia si impactul relativ redus al invatarii asupra dezvoltarii ei. Nu la fel stau, insa, lucrurile atunci cand ne referim la inteligenta emotionala. Majoritatea celor ce au investigat aceasta abilitate sustin posibilitatea initierii si dezvoltarii deprinderilor emotionale atat la copii, cat si la adulti. Cele mai cunoscute si, deopotriva, mai eficiente strategii de alfabetizare emotionala sunt reprezentate de programele de educatie rational - emotiva si comportamentala (EREC). Un astfel de program ne este oferit de catre Dr. Ann Vernon prin lucrarea de fata: "Consilierea in scoala: dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational-emotiva si comportamentala". Autoarea a organizat materialul in functie de continutul tematic si, respectiv, nivelul dezvoltarii mentale a elevilor destinatari, rezultand astfel trei volume ce corespund celor trei cicluri ale invatamantului preuniversitar: primar, gimnazial si liceal. Particularitatile definitorii ale programului, precum si modul efectiv de utilizare a activitatilor formative, sunt descrise de autoare in introducerea fiecarui volum. Din acest motiv, in cele ce urmeaza, noi ne vom limita la o descriere, mai degraba generica, a programelor de educatie rational - emotiva si comportamentala.

Educatia rational - emotiva si comportamentala reprezinta un program psihoeducational de interventie preventiva adresat elevilor (Knaus, 2004). Programul este fundamentat de principiile teoretice ale Terapiei Rational-Emotive si Comportamentale (REBT). Asumptiile centrale precum si modalitatile de implementare in context educational ale REBT sunt expuse in capitolul introductiv al acestui volum. Un sistem EREC se caracterizeaza printr-o flexibilitate remarcabila, ceea ce permite sa fie relativ usor de adaptat si utilizat in consilierea populatiilor de o larga diversitate. Astfel, programul si-a dovedit eficienta in consilierea adolescentilor, studentilor, a tinerilor in general, dar si a colectivelor de elevi supradotati sau a celor cu nevoi speciale (deficienta intelectuala, orfani, delicventa juvenila etc.). Un program EREC este format din secvente modulare de educatie psihologica care urmaresc dezvoltarea la elevi a unor abilitati cognitive si comportamentale care sa-i faca mai productivi si, in acelasi timp, mai fericiti. La origini, a fost proiectat ca un program de optimizare a sanatatii mentale prin consiliere in grup; cu toate acestea, el poate fi la fel de eficient atunci cand, dupa o prealabila adaptare, este utilizat in terapia individuala a copiilor, adolescentilor sau chiar a adultilor. Analizand diversitatea si gravitatea problemelor cu care se confrunta elevii in scoli, trebuie sa fim de acord ca implementarea unor asemenea pograme a devenit astazi, mai necesara decat oricand.

Cutremuratoare sunt rezultatele unui sondaj efectuat asupra unui numar mare de parinti si profesori din diverse tari (Goleman, 1995) care a relevat o tendinta mondiala a generatiei actuale de copii de a avea mult mai multe probleme emotionale decat in trecut. Acestia sunt mai singuri si mai deprimati, mai furiosi si mai nestapaniti, mai emotivi si mai inclinati sa devina anxiosi din orice, mai impulsivi si mai agresivi. Solutia depinde de felul in care noi consideram potrivita pregatirea tinerilor pentru viata. E tot mai evident faptul ca scoala lasa la intamplare educatia emotionala a elevilor, supralicitand unilateral pregatirea scolara. Prin urmare, se impune o noua viziune in privinta a ceea ce scolile pot face pentru a asigura o formare completa a elevilor care sa le permita o mai buna adaptare la realitatile cotidiene.

Daca agentii educativi sunt sensibilizati de aceasta stringenta si intentioneaza introducerea unui program EREC in scoala, atunci ei vor trebui sa acorde o atentie deosebita posibilitatilor de integrare a acestuia in programa scolara. Cadrul didactic poate utiliza curriculumul scolar pentru a potenta impactul secventelor EREC si, reciproc, EREC este utilizata ca o strategie de eficientizare a prestatiei intelectuale a elevilor in parcurgerea curriculumului scolar. Acest lucru este cu putinta, deoarece EREC este compatibila cu metodele stiintifice. De altfel, intr-o anumita masura, programele EREC implica aplicarea pincipiilor stiintifice la viata de zi cu zi. Mai mult chiar, pornind de la activitatile EREC ce se focalizeaza asupra unor asumptii, opinii sau fapte, elevii pot experimenta diverse modalitati de a converti ideile extrase din curriculumul scolar in ipoteze testabile. Spre exemplu, datorita introducerii manualelor alternative, elevii se confrunta cu diverse opinii asupra aceluiasi subiect. Dincolo de neajunsurile lor, aceste alternative de interpretare deschid elevilor oportunitati de a-si optimiza deprinderile de gandire critica. Acest lucru este realizabil daca elevii pornesc de la premisa ca diferitele opinii ale diversilor autori nu sunt altceva decat un set de ipoteze ce trebuie verificate, iar apoi recurg la cautarea dovezilor ce pot sustine sau infirma aceste asumptii. Aceasta strategie, aplicata, intr-o prima etapa, in evaluarea opiniilor celorlalti, devine treptat un instrument deosebit de util prin care elevii isi pot testa propriile opinii sau credinte. Iata, asadar, cum putem eficientiza tandemul curriculum scolar - educatie rational-emotiva si comportamentala.

Toate aceste aptitudini pot fi insuflate elevilor din primii ani de scoala, ba chiar inca de la gradinita. Initierea si dezvoltarea lor pe durata scolaritatii le va acorda, la maturitate, elevilor implicati o sansa mai mare de a se adapta la cerintele, mereu crescande ale societatii, independent de potentialul intelectual ereditar al fiecaruia. Esentiale in acest sens sunt marturiile unor investigatii neurobiologice care au demonstrat ca exista o adevarata "fereastra de oportunitati" pentru formarea obiceiurilor emotionale ale elevilor (Goleman, 1995). Mostenirea genetica il inzestreaza pe fiecare dintre noi cu o serie de emotii fundamentale care se vor regasi in structurile temperamentale. Circuitele cerebrale, sustine Goleman, poseda insa o maleabilitate extraordinara, ceea ce ne determina sa reconsideram teza conform careia temperamentul este un destin. Lectiile emotionale pe care le invatam in copilarie, acasa si la scoala ne modeleaza circuitele emotionale, sporindu-ne sau diminuandu-ne adaptabilitatea emotionala. Prin urmare, copilaria si adolescenta sunt perioade optime pentru a ne forma acele obiceiuri emotionale esentiale care isi vor pune amprenta mai apoi pe intreaga existenta.

In acest sens, consideram ca este oportun sa mentionam aici concluziile unui reputat psihiatru, Dr. David Hamburg, presedintele corporatiei Carnegie, care a evaluat programele de pionierat in domeniul educatiei rationale si comportamentale. Referindu-se la perioada invatamantului primar, Dr Hamburg afirma: "scoala este o experienta cruciala si definitorie care va influenta masiv adolescenta copiilor si mai apoi perioada adulta. Simtul valorii de sine la copii depinde substantial de capacitatea acestora de a se descurca la scoala. Un copil care nu reuseste la scoala se va considera infrant si reactioneaza ca atare, ceea ce repre-zinta o perspectiva sumbra pentru intreaga sa viata." (Hamburg, 1992).

Dincolo de utilitatea programelor EREC in eficientizarea prestatiei scolare si extrascolare, Goleman (1995) ne mai atrage atentia asupra unei presiuni morale a societatii contemporane. Traim o perioada in care egoismul, violenta si saracia spiritului au ajuns a fi trasaturile definitorii ale unei societati decadente. Subscriem si noi acestei observatii si atentionam ca elevului de astazi, indeosebi adolescentului aflat la varsta implinirii caracterului, i se vorbeste tot mai putin despre suflet, despre constiinta morala, despre valori, despre ideal sau despre eroism. In curriculumul sau supraincarcat de tematica stiintifica, a carei importanta nu o contestam, educatiei morale i se rezerva un spatiu mult prea mic sau chiar inexistent. Intrezarim, din fericire, o sansa de a remedia acest handicap, cel putin in parte, prin continutul tematic al programelor de educatie emotionala. Exista tot mai multe dovezi ca dimensiunile axiologice ale inividului isi au originea in capacitatile emotionale ale acestuia. Iata asadar un argument esential pentu importanta inteligentei emotionale in stabilirea conexiunilor dintre sentimente si caracter. Cei care sunt sclavii impulsurilor au mult de suferit din punct de vedere moral, deoarece tocmai capacitatea de a controla impulsurile este ceea ce sustine cladirea caracterului. Similar, radacinile altruismului se regasesc in abilitatea de a descifra corect si de a raspunde adecvat la emotiile celorlalti; a fi indiferent la nevoile sau disperarea celuilalt echivaleaza cu lipsa de afectiune. Or, sustine Goleman, doua sunt atitudinile morale pe care timpurile noastre le reclama cu stringenta: autoinfranarea si compasiunea.

Pe scurt, programele de educatie rational - emotiva si comportamentala isi propun sa ajute elevii in incercarile lor de a-si spori productivitatea si, deopotriva, starea de bine, independent de statutul lor economic sau de talentele particulare ce le detin. Altfel spus, prin programele EREC, elevii au sansa de a-si imbunatati abilitatile de gandire critica si, implicit, de a-si optimiza sentimentul de autoeficacitate gratie caruia insusi traseul lor vocational si stabilitatea acestuia se limpezesc. La toate acestea se adauga utilitatea profilactic-curativa pe care educatia emotionala o are intr-o societate ce necesita renastere morala.

Impactul inteligentei emotionale asupra comportamentului si al performantei

Emotiile negative sunt intotdeauna (1) rezultatul discrepantei dintre asteptarile persoanei si evenimentele de viata, sau (2) rezultatul discrepantei dintre diferitele valori si convingeri pe care persoana le are. In mod firesc, prezenta emotiilor negative nu este dorita astfel ca individul, care nu este o "bila inerta" va incerca sa faca fata acestor trairi si sa le modifice pe cat posibil.

Aflat intr-o situatie de viata negativa - care contravine scopurilor si dorintelor sale - individul poate actiona in mai multe moduri pentru a reduce discrepanta si a rezolva problema aparuta. Astfel, acesta poate alege sa modifice situatia negativa pentru a o aduce in concordanta cu dorintele sale. O reusita in acest sens se finalizeaza cu eliminarea emotiilor negative. Spre exemplu, un elev nemultumit de nota mica pe care a obtinut-o pe un proiect poate ruga profesorul sa ii permita sa refaca proiectul. Daca va lua nota dorita, atunci nemultumirea sa va disparea. De multe ori insa fie situatiile concrete nu pot fi modificate cu usurinta (ex. esecul la un examen de admitere), fie modificarea situatiei practice reclama lipsa emotiilor si a comportamentelor dezadaptative (ex. rezolvarea neintelegerilor dintre colegi presupune lipsa furie si a agresivitatii, efortul de a invata pentru a corecta o nota presupune lipsa dezgustului pentru materia respectiva). Inteligenta emotionala desemneaza tocmai capacitatea de a-ti gestiona emotiile astfel incat acestea sa nu interfereze cu deciziile luate si comportamentele adoptate. Esecul in incercarea de control a emotiilor negative disfunctionale se soldeaza frecvent cu dificultati adaptative: comportamente agresive, dificultati de concentrare a atentiei, reactii fiziologice invalidante, tendinta de a evita activitatile care presupun efort fizic sau intelectual etc.

Rezumat

Inteligenta emotionala, inteleasa ca o capacitate de control si autocontrol al stresului si emotiilor negative, este unul dintre cele mai studiate si mai implementate concepte in practica educationala. Discrepanta dintre situatiile negative de viata si asteptarile noastre duce frecvent la emotii negative pe care este bine sa invatam sa le gestionam eficient. Esecul in incercarea de control a emotiilor negative disfunctionale se soldeaza frecvent cu dificultati adaptative: comportamente agresive, dificultati de concentrare a atentiei, reactii fiziologice invalidante, tendinta de a evita activitatile care presupun efort fizic sau intelectual etc. Interventiile cognitiv-comportamentale prin educatie rational-emotiva si comportamnetala sunt cele mai eficiente interventii de dezvoltare a inteligentei emotionale. Programe de educatie rational-emotiva si comportamentala sunt cuprinse pe scara larga in curricula educationala in tari precum Australia si SUA datorita sustinerii stiintifice a eficientei acestor programe. Inca de la inceputurile sale (anii '60), REBT a avut un caracter psihoeducational, fiind la fel de eficienta pentru tratamentul ca si pentru preventia problemelor emotionale. Incepand cu anii '80, principiile "gandirii rationale" au facut obiectul unor programe educationale de depasire a problemelor developmentale (Vernon, 1998 a,b,c), precum si de imbunatatire a performantelor scolare (Bernard, 2004).

Intrebari, exercitii recapitulative

Intrebari generale de autoevaluare.

Care sunt asemanarile si deosebirile dintre emotiile negative functionale si emotiile negative disfunctionale?

2. Care este diferenta dintre o credinta rationala si una irationala?
3. Dati cate doua exemple de comportamente agresive, asertive si pasive din experienta dvs. scolara.
4. Identificati in continutul povestilor si fabulelor din programa scolara exemple de credinte rationale si irationale, precum si exemple de emotii adaptative si dezadaptative.
5. Impartiti emotiile pe care le-ati trait in cursul ultimei saptamani in patru categorii: emotii negative functionale, emotii negative disfunctionale, emotii pozitive functionale si emotii pozitive disfunctionale.
6. Utilizand informatiile referitoare la controlul emotiilor negative, elaborati o strategie prin care puteti convinge un baietel de 7 ani ca nu ii este util sa il loveasca pe colegul sau de banca atunci cand acesta face ceva ce nu ii place.
7. Cum ati putea folosi o activitate de grup (ex. elaborarea unui poster despre "Viata dinozaurilor", construirea    machetei stadionului local etc.) pentru a-i invata pe elevi conceptul de "acceptare neconditionata"? Ghidati-va demersul avand in vedere faptul ca ne acceptam mai usor daca intelegem ca:

Ne caracterizam prin nenumarate aspecte, unele mai bune, altele mai rele

Caracteristicile noastre se modifica in timp

Diversitatea este utila

A gresi este ceva normal

Etichetarile sunt inutile si duc la neplaceri

8. Identificati credinte si comportamente adaptative si dezadaptative in desenele animate pe care le urmaresc copiii. Oferiti copiilor posibilitatea de a "rescrie" intriga povestii animate inlocuind credintele si comportamentele identificate cu credinte si comportamente adaptative.

Autoevaluarea unor concepte centrale in EREC:

Acceptarea neconditionata presupune:

(a)    acceptarea elevului ca persoana, fara a aproba toate comportamentele acestuia;

(b)   acceptarea tuturor comportamentelor persoanei;

(c)    acceptarea unor comportamente, dar nu si a persoanei in general.

Emotiile disfunctionale se refera la:

(a)      toate emotiile negative traite;

(b)     toate emotiile pozitive si negative care afecteaza negativ viata persoanei;

(c)      toate emotiile pozitive si negative la care persoana nu mai face fata.

Credintele irationale se refera la:

(a)      ganduri rigide si ilogice despre viata si oameni;

(b)     ganduri nefolositoare si nerealiste despre viata si oameni;

(c)      etichetari negative ale propriei persoane si ale celor din jur.

Ingrijorarea inaintea unui examen important este:

(a)      o emotie negativa si nefolositoare;

(b)     o emotie disfunctionala;

(c)      o emotie negativa si functionala.

Glosar (termeni/sintagme de specialitate, neologisme)

• Cognititii rationale - cu referire la cognitii evaluative ("hot cognitions" - cognitii calde): au sustinere emprica, logica si/sau pragmatica; se mai utilizeaza si termenii de functionale/adaptative/sanatoase dar cu referire la cognitii evaluative se prefera termenul de rationale. Sunt implicate in aparitia si apoi evaluarea cognitiilor reci ("cold cognition") (vezi mai jos).
• Cognitie - forma de prelucrare informationala (semantica, imagistica). Ea poate sa fie constienta sau inconstienta; se mai utilizeaza si termenii de convingeri/credinte/ganduri dar este preferat, fara a fi exclusiv, cel de cognitie deoarece reflecta mai bine caracteristica prelucrarii informationale de a fi constienta sau inconstienta.
• Cognitii disfunctionale - cu referire la cognitii descriptive si inferentiale ("cold cognitions" - cognitii reci): nu au sustinere empirica, logica si/sau pragmatica; se mai utilizeaza si termenii de irationale/dezadaptative/nesanatoase dar cu referire la cognitii descriptive si inferentiale se prefera termenul de disfunctionale.
• Cognitii functionale - cu referire la cognitii descriptive si inferentiale ("cold cognitions" - cognitii reci): au sustinere empirica, logica si/sau pragmatica; se mai utilizeaza si termenii de rationale/adaptative/sanatoase dar cu referire la cognitii descriptive si inferentiale se prefera termenul de functionale.
• Cognitii irationale - cu referire la cognitii evaluative ("hot cognitions" - cognitii calde): nu au sustinere empirica, logica si/sau pragmatica; se mai utilizeaza si termenii de disfunctionale/dezadaptative/nesanatoase dar cu referire la cognitii evaluative se prefera termenul de irationale. Sunt implicate in aparitia si apoi evaluarea cognitiilor reci ("cold cognitons") (vezi mai jos).
• Cognitii negative - cognitii cu valenta negativa; ele pot sa fie functionale sau rationale, respectiv disfunctionale sau irationale.
• Cognitii pozitive - cognitii cu valenta pozitiva; ele pot sa fie functionale sau rationale, respectiv disfunctionale sau irationale. Ele sunt promovate de psihologia si terapia pozitiva; a se observa insa ca uneori ele pot sa fie disfunctionale sau irationale (ex. iluzii pozitive exagerate, optimism nerealist, sanatate mentala iluzorie), generand probleme psiho-comportamentale si emotionale.
• Comportament - orice reactie/raspuns observabil si masurabil al organismului ca intreg.
• Comportament exteriorizat - orice reactie/raspuns al organismului ca intreg observabila si masurabila, direct sau cu aparatura specifica, independent de cel care il produce.
• Comportament interiorizat - orice reactie/raspuns al organismului ca intreg observabila si masurabila indirect, dependent de cel care il produce.
• Comportament operant - un comportament exteriorizat, experientiat ca voluntar, care adesea implica musculatura striata si care opereaza asupra mediului.
• Comportament respondent - un comportament exteriorizat, inascut, experientiat ca involuntar/automat; daca este determinat de un stimul neconditionat se numeste si raspuns neconditionat; daca este generat de un stimul conditionat se numeste si raspuns conditionat.
• Comportamente adaptative - comportamente asociate cu cognitii functionale si rationale; se mai utilizeaza si termenii de rationale/functionale/sanatoase/adecvate dar, cu referie la comportament, se prefera cel de adaptative.
• Comportamente dezadaptative - comportamente asociate cu cognitii disfunctionale si irationale; se mai utilizeaza si termenii de irationale/disfunctionale/nesanatoase/neadecvate dar cu referire la comportament se prefera cel de dezadaptative.
• Consecinta comportamentala - orice consecinta a comportamentului care influenteaza apoi ocurenta acestuia. Ca urmare a evolutiei speciei doua tipuri de consecinte (primare) ale comportamentului operant sunt fundamentele in influentarea acestuia: (1) intarirea (reinforcer sau positive reinforcer) (ex. hrana, sex) si (2) pedeapsa (punisher sau negative reinforcer) (ex. frig, arsura, lipsa hranei). Stimuli care devin asociati cu intaririle primare devin intariri secundare (ex. obiecte, expresii verbale etc.).
• Emotii disfunctionale - emotii asociate cu cognitii disfunctionale si irationale; se mai folosesc termenii de irationale/dezadaptative/disfunctionale/nesanatoase/neadecvate dar cu referire la emotii si stari afective se prefera termenul de disfunctionale.
• Emotii functionale - emotii asociate cu cognititii functionale si rationale; se mai folosesc termenii de rationale/adaptative/functionale/sanatoase/adecvate dar cu referire la emotii si stari afective se prefera termenul de functionale.
• Intarire - orice consecinta a unui comportament care creste ocurenta acestuia.
• Mecanisme de coping - cu referire la (a) mecanisme de aparare/defensive (angajate automat si inconstient) si la (b) cele de adaptare (angajate voluntar si constient) prin care modulam trairea afectiva; ele pot fi adaptative (ex. reduc distresul) sau dezadaptative (ex. cresc distresul); alti termeni utilizati sunt rationale/functionale/sanatoase/utile, respectiv irationale/disfunctionale/nesanatoase/inutile; cu referire la mecanisme de coping se prefera insa termenii de adaptative respectiv dezadaptative.

• Proceduri de accelerare comportamentala - tehnici de achizitie a unui comportament operant pe baza manipularii antecendentelor si consecintelor sale.
• Proceduri de Antrenament asertiv si de Abilitati sociale - modificare a problemei practice prin modificarea comportamentului de interactiunea sociala (ex. prin tehnici de comunicare si negociere, tehnici de autocontrol emotional si comportamental etc.).
• Proceduri de control al respiratiei - influentarea balantei vegetative prin controlul respiratiei (ex. tehnicia expunerii interoceptive, tehncia activarii fiziologice etc.).
• Proceduri de decelerare comportamentala - tehnici de eliminare a unui comportament operant pe baza manipularii antecedentelor si consecintelor sale.
• Proceduri de Inoculare a stresului - invatarea de mecanisme de coping adaptative care inlocuiesc mecanismele de coping dezadaptative (ex. prin tehnica de autodialog etc.).
• Proceduri de relaxare - echilibrarea balantei vegetative (reducerea starii de activare fiziologica, adesea cu dominata parasimpatica, prin raspunsul de relaxare) prin tehnici psihologice (ex. tehnica antrenamentului autogen, tehnica de relaxare progresiva Jacobson, tehnica de biofeedback etc.).
• Proceduri de Restructurare cognitiva - modificarea cognitiilor prin inlocuirea celor disfunctionale si irationale cu cele functionale si rationale (ex. prin tehnici empirice, logice, pragmatice, filosofice, metaforice, spirituale, umoristice si ironice etc.).
• Proceduri de Rezolvare de probleme - modificare a problemei practice prin influentarea situatiilor din mediu (ex. prin tehnici de luare a deciziilor, prin experimente comportamentale etc.).

• Procesul de intarire negativa (negative reinforcement) - procesul prin care o pedeapsa (punisher/negative reinforcer) creste ocurenta comportamentului care o elimina; daca prin comportament se previne aparitia unei pedepse atunci procesul se numeste procesul de evitare (avoidance).
• Procesul de intarire pozitiva (positive reinforcement) - procesul prin care o intarire (positive reinforcer) creste ocurenta (ex., frecventa, durata, intensitatea etc.) comportamentului care o produce
• Procesul de pedepsire (punishment) - procesul prin care o pedeapsa (punisher/negative reinforcer) reduce ocurenta comportamentului care o produce..
• Stimul - orice care influenteaza, constient sau inconstient, activitatea unui analizator; trei categorii sunt fundamentale: din afara organismului care actioneaza asupra exteroceptorilor; din interiorul organismului care actioneaza asupra interoceptorilor si proprioceptorilor.

• Tehnica de desensibilizare - remiterea unui raspuns conditionat patologic (ex. frica) prin mecanismul inhibitiei conditionate (ex. inhibitie reciproca).
• Tehnica de expunere (flooding) - remiterea unui raspuns conditionat patologic (ex. frica) prin mecanismul inhibitiei conditionate (de stingere).
• Tehnica de modelare - asimilarea unui patern comportamental prin "copierea" unui model care il executa.