Temperamentul

Temperamentul

Ce este temperamentul

Insusirile ce apartin temperamentului pot fi remarcate si in activitatile educative, in capacitatea de efort, in rezistenta la suprasarcini sau la stimuli supraadaugati, in puterea de munca din perioadele suprasolicitante ale sesiunilor de examene, in ritmul vorbirii, al scrierii, in tinuta si miscari, in conduita emotionala, etc.

Exista mai multe descrieri si clasificari ale temperamentelor, insotite de explicarea deosebirilor temperamentale, incepand cu Hyppocrates si ajungand pana in epoca noastra: Kretschmer, Sheldon, Pavlov si descendentii sai, Jung, J. Eysenck, M. Yela.

Cea mai cunoscuta clasificare si descriere a temperamentelor porneste de la Hyppocrates. La aceasta au fost adaugate in timp, noi date, rezultand cele patru portrete temperamentale cunoscute: sangvinic, coleric, flegmatic si melancolic, a caror descriere o prezentam (dupa Radu, 1991).

Temperament sangvinic: hiperreactiv pe plan motor, activism crescut, tempo rapid in activitate, emotii intense dar sentimente superficiale, dispozitie stenica, abundenta expresiei verbale, resimte nevoia de variatie in decor si in activitate, decizie rapida, adaptabilitate ridicata; fire deschisa, comunicativa, angajare usoara in activitate, etalarea rapida a posibilitatilor, capacitate de lucru indelungata, isi mentine rezistenta si echilibrul psihic in situatii dificile, suporta fara criza insuccesele.

Temperament coleric: reactivitate motorie accentuata, energic, neretinut, tendinta spre impulsivitate, nestapanire de sine, agitatie, uneori agresiune, procese afective intense, cu o expresivitate manifesta, explozii emotionale; fire deschisa, alternanta intre activism impetuos si perioade de delasare; placerea de a opune rezistenta, tendinta de dominare in grup; intr-o sarcina isi etaleaza rapid posibilitatile; incapabil sa desfasoare munci de migala; inclinatie spre stari de alarma si exagerare.

Temperament flegmatic: calm, tempoul activitatii lent, echilibru emotional, sentimente durabile, reactivitate emotionala redusa; tablou comportamental sarac in manifestari, lentoare in miscari si limbaj; rabdare, toleranta; inclinatii spre rutina, stereotipuri, pedanterie; refuzul schimbarilor le compenseaza prin capacitate de munca indelungata si tenace, capabil de munca de migala, cugetat in tot ceea ce face.

Temperament melancolic: hipotonie, capacitate de lucru redusa in conditii de suprasolicitare, volum redus al activitatii (nu poate duce suprasarcini); slaba rezistenta neuropsihica, randament progresiv, treptat, dar calitativ comparabil cu al celorlalti, sensibilitate ridicata, puternic afectat de insuccese, neinarmat pentru lupta in imprejurari mai grele ale vietii; dificultatile de adaptare le compenseaza prin inchidere in sine (refugiu in plan imaginar), prudenta exagerata in situatii noi, se "decompenseaza" mai usor in situatii critice; procese afective cu adanci rezonante; sentimente de durata; dependenta in conditii de grup, capabil de munci de finete si actiuni de migala cu pretul epuizarii mai rapide.

Prezenta in aceeasi masura atat a aspectelor pozitive, cat si a celor negative, la fiecare temperament arata ca fiecare poate prezenta atat insusiri avantajoase, cat si caracteristici nefavorabile. Exprimarea in conduita a celor doua aspecte contradictorii la indivizi diferiti sau la acelasi subiect in situatii si in momente de timp diferite, depinde de influentele exercitate asupra temperamentului de sistemul atitudinilor si de abilitatile persoanei, in mod deosebit, de cele intelectuale; de specificul situatiei in care se afla persoana sau de starea sa actuala, se schimbarile intervenite pe parcursul timpului.

Incercarea de a incadra un anumit subiect intr-un tip temperamental este dificila si nu lipsita de erori in rememorarea si interpretarea faptelor. Este importanta colectarea datelor privind comportamentul subiectului in situatii de viata cu grade diferite de dificultate si noutate. Procesul de colectare si interpretare este marcat de schematele cognitive, de uitare, de distorsiunile sau constructiile memoriei, de starile emotionale sau de stereotipuri.

Luarea in considerare a aspectelor dinamico-energetice este absolut necesara in procesul instructiv educativ ca si in orice activitate umana, intrucat, multe cazuri de inadaptare scolara sau profesionala sunt cauzate de necorespondenta, chiar discordanta, dintre particularitatile dinamico-energetice si natura activitatii. Ca atare, in orientarea spre diferite scoli si meserii trebuie sa se tina seama si de dominantele temperamentale. De exemplu, unui sangvinic i s-ar potrivi, mai ales, activitati diversificate, cu multe elemente noi, unui flegmatic, activitati cu caracter stereotip, un melancolic ar functiona mai bine daca i s-ar prescrie reguli, decat in conditii de independenta, un coleric trebuie sa aiba posibilitatea de a-i conduce pe altii, de a risca, de a fi in competitii. In activitatile sociale care necesita contacte cu publicul, se recomanda un tip sangvinic, un melancolic ar face fata mai greu, in schimb va prefera sa lucreze mau mult singur, intr-un mediu linistit.

In perioadele de examene, fiecare tip poate sa-si valorifice aspectele avantajoase, dar poate avea probleme din cauza celor negative.

Sangvinicul este increzator si optimist, are putere de munca, dar se plictiseste prea repede, nu se concentreaza, nu aprofundeaza, nu-si face griji, ia lucrurile prea usor, se pregateste superficial.

Colericul se poate baza pe puterea sa de munca, pe energia sa, pe disponibilitatea de a infrunta sarcini dificile, dar impulsivitatea, reactivitatea prea puternica, tendinta de exagerare sau cautarea conflictelor il fac adesea sa abandoneze, sa provoace mania profesorilor, sa lucreze in salturi sau dezordonat.

Perseverenta, calmul, echilibrul, capacitatea de munca, rabdarea ar fi in avantajul unui flegmatic, dar ritmul lent, adaptabilitatea mai redusa, reactivitatea intarziata, munca dupa sabloane ii sunt nefavorabile.

Un melancolic, poate fi constiincios, se pregateste din timp, pune accent pe calitate, acorda importanta normelor stabilite de profesori (frecventa, bibliografie, lucrari), dar ii este teama de esec, nu are incredere, se pierde in situatii critice, iar rezistenta sa neuropsihica este mai redusa.

Intrebari de verificare

1. Ce activitati ar fi mai potrivite pentru fiecare tip de temperament?

2. Cum se prezinta in situatii de asteptare fiecare tip de temperament?

Modele explicative privind temperamentul

Temperamentul si tipul de sistem nervos

Pe baza experimentelor efectuate initial pe animale, apoi pe oameni, Pavlov si colaboratorii sai au stabilit existenta unei corespondente intre tipurile de activitate nervoasa superioara (ANS) avand la baza cele doua procese nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia si temperamentele clasice.

Asocierea dintre tipurile de ANS si cele patru temperamente clasice este sintetizata in figura 3.4.

Insusirile SNC (sistem nervos central) se exprima in modurile de manifestare externa, in comportament. In aceste conditii, temperamentul reprezinta exteriorizarea in conduita a tipului de ANS. Desigur, corespondenta dintre tipul de SN si temperament nu semnifica identitate intrucat prima este o notiune fiziologica, iar a doua psihologica.

Tipul de SNC fiind determinat ereditar, inseamna ca si temperamentul se afla sub incidenta determinarii genetice, indirect insa, prin tipul de ANS. Procesele si insusirile psihice au la baza programe la nivelul SNC in care se traduce informatia genetica purtata de ADN. Componenta genetica actioneaza mediat asupra psihicului prin intermediul SN. Intre gena si comportament se interpune mediul si istoria individuala.

Cele trei criterii reprezinta de fapt, dimensiuni bipolare, nu simple dihotomii. Deci, in realitate tipul pur, aflat la extreme, la poli are o frecventa rara. Pe aceeasi dimensiune se vor intalni gradatii intermediare.

Figura 3.4. Relatia dintre tipul de ANS si temperament

Biotipologiile

Cu termenul generic de biotipologii sau cu cel de tipologii constitutionale sunt denumite acele teorii care asociaza unui tip de constitutie somatica, un anumit portret psihologic.

Primul care a reusit sa incadreze problema tipologiei constitutionale in coordonatele psihologiei a fost medicul psihiatru E. Kretschimer. El a pornit de la constatarea ca majoritatea schizofrenicilor pe care ii trata aveau o constitutie astenica si majoritatea celor ce sufereau de psihoza circulara (maniaco-depresivii) aveau constitutia picnica. Pe baza acestei corelatii a elaborat o tipologie valabila si la oamenii sanatosi.

Cercetarile ulterioare din domeniul fiziologiei si biochimiei au aratat ca structura corporala este in stransa legatura cu particularitatile individuale ale metabolismului, ale proceselor endocrine, cu intreg chimismul organismului, deci si cel al SN, ceea ce imprima anumite particularitati ANS (exista deci puncte comune intre acest model explicativ si cel elaborat de Pavlov).

In esenta, tipologia lui Kretschmer se poate sintetiza in tabelul 3.2:

Tabelul 3.2. Relatia dintre biotip, structura psihica si boala psihica

Ca aspect fizic, tipul picnic se caracterizeaza printr-o silueta de statura mijlocie, mai degraba scund si indesat, predomina orizontala, exces ponderal, fata plina, maini si picioare mai scurte, abdomenul si toracele bine dezvoltate, gatul scurt. Tipul astenic se caracterizeaza printr-o dezvoltare preponderent verticala, corpul alungit si slab, greutatea inferioara celei normale in raport cu inaltimea sa, maini si picioare lungi si subtiri, sistem osteo-muscular firav. Tipul atletic este bine proportionat fizic, avand toracele si musculatura bine dezvoltate.

Ciclotimul (picnicul) are urmatoarele caracteristici: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate in gesturi si vorbire, capacitate de a stabili usor contacte, dar si o anumita superficialitate in relatiile sociale, inclinatie catre concesii si compromisuri, spirit mai practic.

Schizotimul prezinta trasaturi contrare: inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitatea pentru forma exterioara a relatiilor dintre oameni, meticulozitate dusa uneori pana la pedanterie, un acut simt al onoarei, manifestari de ambitie ce ascund adesea un complex de inferioritate.

Tipul intermediar se defineste prin inclinatia spre activitati ce reclama un mare volum de miscari si un mare consum de energie, echilibru emotional, trairi afective stenice, incredere in sine, autoapreciere realista.

Controlul experimental al tipologiei lui Kretschmer a aratat legatura dintre profilul psihologic si cel somatic este mai evidenta pentru cazurile patologice.

Tipologia constitutionala poate fi utilizata ca punct de plecare, cu o oarecare valoare predictiva in determinarea profilului psihologic. Aspectul corporal tinand de simptomatica stabila, sesizabila direct prin observatie, poate sugera directia cercetarilor in investigatia psihologica.

W. H. Sheldon a elaborat o alta tipologie constitutionala avand drept criteriu relatia dintre cele trei straturi embrionare, caracterul dominant al unuia fata de celelalte. Tipul somatic endomorf este determinat de predominarea endodermului si se caracterizeaza prin dezvoltarea accentuata a viscerilor. Sub aspect psihologic ii corespunde viscerotonul. Tipul mezomorf este determinat de predominarea mezodermului si poate fi caracterizat prin dezvoltarea mai accentuata a sistemului osteomuscular. Lui ii corespunde ca tip de temperament somatonul. Tipul constitutional ectomorf rezulta din predominanta in faza embrionara a ectodermului si se caracterizeaza printr-o constitutie corporala astenica. Corespondentul lui in plan temperamental este cerebrotonul. Principalele trasaturi ale celor trei temperamente se prezinta astfel:

Viscerotonul; caracter relaxat al tinutei si miscarilor, dorinta de confort fizic, placerea de a manca in comun, sociofilie, comunicativ, amabilitate nediscriminatorie, toleranta, somn adanc, la necaz simte nevoia de contact social, orientat spre activitati ce tin de copilarie.

Somatotonul: asertiune in tinuta si miscari, dorinta de aventura fizica, nevoia de efort fizic, manifestari energice, tendinta de a domina, de a avea putere, curaj si combativitate fizica, placerea riscului, competitivitate, agresiune, claustrofobie, voce neretinuta, indiferenta spartana la durere, duritate in maniere, somn nelinistit, la necaz simte nevoia de actiune, orientare spre activitati ce tin de tinerete.

Cerebrotonul: miscari retinute, tendinta de izolare, sociofobie, agorafobie, discretie in domeniul afectiv, incordare mintala, hiperatentie, voce retinuta, evitarea zgomotului, meditatie, introversiune, la necaz simte nevoia de singuratate, orientat spre activitati ce tin de fazele finale ale vietii.

Teoria factoriala a lui H.J. Eysenck

Aplicand metoda analizei factoriale (probe, teste, chestionare, evaluari, prelucrate apoi statistic, corelate intre ele in cele din urma rezulta mai multe categorii de factori cu grade diferite de generalitate), autorul a identificat doua dimensiuni temperamentale fundamentale: dimensiunea extraversiune-introversiune si dimensiunea stabilitate-instabilitate emotionala. Prima este identica cu cea relevata de C.G. Jung, iar a doua aproape echivalenta cu factorul Will evidentiat prin analiza factoriala de Spearman si Webb si reprezentand integrarea, stabilitatea, controlul. La polul negativ al acestei dimensiuni gasim neuroticismul; instabilitatea, dezechilibrul emotiv (W-), iar la cel pozitiv (W+): integrare, stapanirea de sine, autocontrolul, forta eului.

Intrebari de verificare

1. Ce asocieri s-au stabilit intre tipurile de ANS si temperamentele clasice?

2. Ce asemanari exista intre biotipurile de lui Kretschmer si cele ale lui Sheldon?

Identificarea temperamentului

Pentru cunoasterea tipului temperamental se poate utiliza observatia si autoobservarea comportamentului in situatii cu diferite grade de dificultate si noutate. Exista mai multe grile de observatie, prezentate in lucrarile de specialitate. Una dintre ele, ne sugereaza ca putem determina tipul dominant de ANS si corespunzator, tipul temperamental pe baza criteriilor comportamentale prezentate in tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Exprimarea tipului de ANS in comportament (dupa Radu)

Intrebari de verificare

1. Ce caracteristici comportamentale prezinta tipul slab?

2. Prin ce se deosebeste tipul echilibrat de cel neechilibrat?