LOCUL SI ROLUL PSIHOLOGIEI IN REALIZAREA UNOR PERFORMANTE IN JANDARMERIA ROMANA

LOCUL SI ROLUL PSIHOLOGIEI IN REALIZAREA UNOR PERFORMANTE IN JANDARMERIA ROMANA

PROBLEME:

1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI SI IMPORTANTA EI IN INDEPLINIREA ACTIVITATILOR SI MISIUNILOR SPECIFICE JANDARMERIEI ROMANE.

2. ORGANIZAREA PSIHICULUI UMAN SI ROLUL ACESTUIA IN COMPORTAMENTUL JANDARMULUI.

3. INDICATORI AI CALITATII ORGANIZARII PSIHICE.

1. Obiectul psihologiei si importanta ei in indeplinirea activitatilor si misiunilor specifice Jandarmeriei Romane.

Psihologia cerceteaza comportamentul omenesc, ceea ce o face semnificativa si necesara in toate domeniile de activitate umana. Psihologia face parte din viata noastra de fiecare zi, cu toate fatetele si aspectele ei. Desigur, fiecare om este, mai mult sau mai putin, un psiholog. Nevoia de a ne cunoaste semenul si nu in ultimul rand pe noi insine, ne determina sa fim permanent atenti la gesturile si vorbele noastre si ale celorlalti. Fiecare dintre noi facem observatii si interpretam atitudini si comportamente in efortul de a ne gasi un loc si de a ne adapta la societate in care traim. Insa, acest demers cotidian, este tributar propriilor noastre subiectivitati, cu precadere prejudecatilor si, de ce nu, intereselor noastre individualiste ori slabiciunilor pe care uneori ne este greu sa ni le recunoastem..

Prezenta factorului uman in activitatea pe care o desfasoara jandarmul presupune cunoasterea de factura psihologica. Aceasta cunoastere se realizeaza de catre stiinta Psihologie.

Ca orice stiinta, psihologia se constituie si devine utila prin precizarea domeniului de cunoastere si a obiectului ei de studiu. Din acest punct de vedere, psihologia are rolul de a cunoaste fenomene psihice care sunt specifice omului, fenomene prezente si valorificate in definirea activitati umane. Prin urmare, psihologia studiaza omul, precum si relatiile care apar si se manifesta intre oameni in cadrul diverselor interactiuni sociale.

Psihologia militara pune la dispozitia personalului din Jandarmeria Romana si nu numai un instrument util pentru a patrunde in universul uman, pentru a intelege relatia dintre oameni si necesitatea formarii continue de insusiri, deprinderi, obisnuinte in activitatea profesionala.

Definita drept stiinta care incearca sa explice comportamentul omenesc in procesul de invatare sociala, de asimilare a normelor si regulilor sociale, psihopedagogia militara raspunde la o cerinta de mare actualitate in Jandarmeria Romana: formarea de profesionisti la nivelul tuturor comandamentelor de jandarmi, crearea unui climat psihomoral (de munca) adecvat pentru fiecare cadru si unei imagini/prestigiu in ochii opiniei publice."Criza de autoritate" despre care se tot vorbeste are valente psihologice, este reglata de mecanismul psihopedagogiei si reflecta, in ultima instanta, acceptarea de catre un grup, ca deciziile si actiunile sale sa fie ghidate de un for exterior (comenzile de la toate esaloanele de conducere).

Psihologia militara permite jandarmilor, cei care lucreaza cu oamenii, sa inteleaga mai bine cum se desfasoara procesul de invatare sociala, care sunt problemele cu care se confrunta individul in cadrul acestui proces si cum se poate imbunatati calitatea umana a indivizilor ce actioneaza intr-un colectiv (unitate/subunitate de jandarmi).

Privita in complexitatea ei, cunoasterea activitatilor desfasurate de jandarmi implica si perspectiva psihologica.

Ca stiinta care explica si descrie personalitatea umana, psihologia urmareste, prin modalitatile specifice, sa puna la indemana jandarmului posibilitatea cunoasterii propriilor capacitati psihice si comportamentale cat si a celorlalti indivizi umani - participanti ai vietii sociale: cetatenii obisnuiti, infractorii, contravenientii - cu care se afla in permanenta interactiune.

Iata de ce cunostintele de psihologie sunt necesare, pentru ca pe baza lor jandarmul sa aiba posibilitatea sa sesizeze aparitia si manifestarea unor trairi psihice, sa isi poata explica sursa lor, sa le poata interpreta si ulterior chiar modifica potrivit scopurilor sale. De asemenea, aceste cunostinte pot fi verificate in situatia cand este necesar sa se actioneze asupra comportamentelor unor indivizi, asupra intentiilor si sentimentelor, cat si in aprecierea unei informatii privind aspectele judiciare. Pe baza lor, jandarmul poate sa-si adapteze conduita la natura situatiilor, pentru a gasi solutiile favorabile de interventie.

Asadar, psihologia aplicata in domeniul muncii de jandarm vizeaza interpretarea si valorificarea diverselor fenomene psihice si psihosociale ce se manifesta in activitatea jandarmului.

Avand in vedere gradul inalt de complexitate a activitatii pe care o desfasoara jandarmul - asigurarea, mentinerea dar mai ales restabilirea ordinii publice - psihologia aplicata acestui domeniu, isi dovedeste eficienta numai prin relatia stransa cu alte discipline care sunt implicate direct in desfasurarea optima a acestui domeniu profesional.

Astfel, intre Psihologie si Criminalistica, legatura este evidenta, deoarece desfasurarea multor actiuni cu specific criminalistic, impune cunoasterea comportamentului uman pe baza caruia se poate organiza munca de urmarire si cercetare la fata locului.

Raporturile cu disciplinele juridice sunt reflectate de informatii de natura psihologica ce pot explica actiuni si atitudini umane solutionate de lege. Din punct de vedere al cercetarii penale psihologia ofera, de asemenea, posibilitatea interpretarii corecte a diverselor conduite umane aflate in etape diferite ale procesului penal. Pornind de la cunoasterea faptului ca infractionalitatea reprezinta un fenomen de natura psihosociala, este important pentru jandarm sa cunoasca manifestarile conduitei infractionale, precum si conditia si cauzele care favorizeaza acest fenomen. Privind raporturile cu disciplinele de specialitate, psihologia contribuie efectiv la sporirea nivelului de operativitate a activitatii intreprinse de jandarm.

In raportul cu disciplina Relatia Jandarm - Comunitate se porneste de la valoarea statutului de drept privind rolul pozitiei , constructiv si reglator, promovat de jandarm in cadrul relatiilor profesionale. In acest scop, jandarmul trebuie sa cunoasca modul de a fi, de a se manifesta in diverse ipoteze ale actului jandarmului.

Plecand de la necesitatea cunoasterii efectelor de natura psihologica in activitatea jandarmului, elementele de psihologie militara cuprind trei domenii:

- psihologia generala - care vizeaza aspectele generale ale psihicului uman si modul in care se manifesta fenomenele psihice in activitatea jandarmului (senzatii, perceptii, reprezentari, gandire, limbaj, memorie, imaginatie, procese energetice si reglatorii, insusiri ale personalitatii etc.);

- psihologie sociala - care vizeaza modul in care individul uman este influentat de factori sociali si efectele acestor influente in plan comportamental la nivelul individual sau colectiv (grupul militar, socializarea, factorii socializarii);

- psihologia judiciara - care incearca sa explice structurile psihice ale individului legate de criminalitate (psihologia infractorului, a victimei si a martorului).

2. Organizarea psihicului uman si rolul acestuia in comportamentul jandarmului.

In sens larg, psihologia este preocupata de psihic , avand drept obiect de cunoastere omul si comportamentul sau in diverse situatii. In functie de acest obiectiv, psihologia poate fi definita ca stiinta care isi propune sa descrie si sa explice fenomene psihice si comportamente umane, sa descopere structuri si particularitatile individului uman luat ca personalitate.

Deoarece psihologia are ca obiect de studiu psihicul uman, este firesc ca in continuare sa analizam acest aspect.

Fiinta umana, omul concret reprezinta unitatea componenta bio-psiho-sociala.

Componenta biologica - vizeaza structura organica si functionalitatea biologica in care rolul esential il are sistemul nervos central (activitatea creierului) cu predispozitiile sale native.

Componenta psihologica - este elementul central al fiintei umane si se prezinta sub forma unor calitati si capacitati de natura psihica, cum ar fi: perceptia, gandirea, motivatia, afectivitatea, inteligenta, vointa etc.

Componenta sociala - se refera la influentele de ordin social, de fapt, la intregul sistem de relatii sociale si culturale la care individul uman participa pe parcursul vietii si activitatii.

Intre cele trei componente exista interactiunea, astfel ca orice modificare la nivel biologic (afectarea unui organ vital, de pilda) conduce la aparitia unor tulburari de natura psihica, dar si in planul adaptarii sociale. In mod similar, afectarea integritatii unei functii psihice (memoria , de exemplu) determina perturbari in plan biologic si mai ales social. La randul ei, componenta sociala, atunci cand este afectata (prezenta unor carente grave de natura moral - caracteriala, spre exemplu), modifica componenta psihicului si, implicit, influenteaza negativ chiar evolutia biologica .

Data fiind importanta componentelor psihologice in ceea ce priveste sistemul psihic uman ne vom opri pentru cateva precizari asupra naturii si structurii acestuia.

a)      Natura psihicului uman

Psihicul desemneaza un ansamblu de stari, insusiri, fenomene si procese psihice ce mijlocesc adaptarea omului la realitate.

Procesul adaptarii realizat prin mijloace psihice, presupune ca individul uman sa receptioneze, sa pastreze si sa prelucreze informatii, pe baza unor mecanisme specializate de informare si operare care sunt de fapt procesele psihice.

Pentru a lamuri aceste aspecte este necesar sa stabilim principalele caracteristici ale psihicului uman:

- Psihicul reprezinta o traire subiectiva.

Din acest punct de vedere, psihicul se prezinta ca un sistem informational, componentele sale neavand proprietati materiale. Intr-adevar, posibilitatile omului de a simti, a gandi, a intelege, a aprecia, trairile sale de bucurie sau tristete, etc. apar ca procese si obiective psihice ce se manifesta pe plan mintal subiectiv si sunt determinate de faptele reale ale contextului de viata si activitate, de realitate in general.

Ce face psihicul ca aceasta realitate sa fie transpusa in plan mintal: datoreaza procesul de reflectare psihica? Reflectarea psihica actioneaza selectiv, permitand evoluari si transformari la nivelul informatiilor, in functie de capacitatile, experienta si insusirile de personalitate ale individului uman.

Iata de ce, in fata aceluiasi eveniment, oamenii reactioneaza diferit, unii mai profund, altii superficial, unii cu interes, altii fara interes, unii il percep si evalueaza corect, altii nu-i surprind esenta si-l denatureaza. Fiecare individ va reflecta evenimentul in mod personal, desi realitatea este aceeasi pentru toti. Calitatea de reflectarea permite psihicului sa indeplineasca functii de informare, intelegere, orientare, avertizare, comparare a diverselor informatii si de evaluare a reactiilor de raspuns.

- Psihicul este o modalitate superioara a vietii de relatie.

Prin functia de care dispune psihicul uman permite adaptarea de tip superior.

Prin intermediul mecanismelor psihice omul se relationeaza cu lumea, dar si cu propria fiinta, deoarece psihicul prelucreaza nu numai informatii provenite din exterior dar si pe cele datorate actiunilor unor factori interni. Ne referim la acea categorie de stimuli care actioneaza din interior sub forma motivelor , scopurilor, convingerilor, dorintelor si intentiilor individului.

- Psihicul este mijlocit de activitatea creierului

Desi are un continut subiectiv (spiritual), psihicul presupune relatia nemijlocita cu mecanismele cerebrale. Creierul nu trebuie confundat cu psihicul, desi intre cele doua structuri exista relatii extrem de stranse. Se cunoaste, de altfel, ca orice disfunctionalitate la nivel central determina perturbari psihice, ceea ce evidentiaza faptul ca activitatea psihicului este mediata de creier.

- Psihicul are o natura evolutiva si este conditionat social.

Omul nu poseda de la nastere un psihic gata construit, deplin functional si performant. Asa cum functia biologica ajunge la maturitate odata cu varsta adulta tot asa functiile psihice se maturizeaza prin achizitii si acumulari de noi informatii.

Caracteristica evolutiva a psihicului uman consta in aceea ca, pe masura ce functioneaza, el isi construieste noi capacitati de asimilare si prelucrare a informatiilor, incat procesul si activitatile psihice se specializeaza in functie de natura activitatii pe care o desfasoara individul.

Psihicul este conditionat social, in sensul ca este determinat de factori sociali de eficienta socializarii, cat si de orientarea integrarii sociale.

De altfel, individul integrat intr-un grup social sau profesional isi insuseste un comportament specific, determinat de scopurile grupului, de normele si valorile existente, de rolul pe care-l are in cadrul colectivitatii. (Colectivitatea poate reprezenta postul de jandarmi, subunitatea, unitatea operativa etc. ). Toate acestea influenteaza permanent personalitatea fiecarui individ uman.

b) Structura psihicului uman

Psihicul uman functioneaza pe baza a trei categorii de componente: procese psihologice active psihice si insusiri psihice.

Iata cum se prezinta structura psihicului uman:

- senzatii

senzoriale - - perceptii

- cognitive - - reprezentari

- gandire

logice - - memorie

- imaginatie

- emotii

- afective - - sentimente

- Procese psihice - pasiuni

- volitive (vointa)

- comunicare

- joc

- Activitati psihice - munca

- invatare

SISTEMUL    - creatie

PSIHIC

UMAN

- motivatia

Conditii care stimuleaza - deprinderile

procesul si activitati psihice - atentia

- temperament

- Insusiri psihice - aptitudini

- caracter

Procesele psihice reprezinta componente psihice specializate in functie de natura informatiei pe care o prelucreaza. Ele dispun de operatii specifice si se exteriorizeaza in comportamentul individului uman.

De exemplu: perceptia semnalizeaza informatii cu privire la insusirile obiectelor si fenomenelor, operatiile sale fiind cele de detectie, discriminare, identificare si interpretare a informatiilor. Ea se exprima in plan comportamental prin imagini obiectuale (ale obiectelor in totalitatea insusirilor). In mod similar, memoria evoca informatii anterioare prin operatii de actualizare (amintiri). La randul ei, emotia se refera la trairea subiectiva a unei situatii reale sau imaginare, sub forma starilor emotionale pozitive sau negative (bucurie sau frica de exemplu).

Activitatile psihice sunt modalitati prin care omul se adapteaza la realitatea externa si interna. Ele sunt intotdeauna motivate si sustinute energetic, efectiv si voluntar, in vederea realizarii scopurilor propuse. Orice activitate se realizeaza printr-un sir de actiuni care, la randul lor, sunt finalizate prin operatii si miscari (acte).

De exemplu, activitatea de legitimare, pe care o realizeaza jandarmul, presupune:

actiuni: - identificarea persoanelor suspecte;

executarea actiunilor propriu-zise;

operatii: - atentionarea persoanei;

oprirea;

controlul actelor de identitate;

supravegherea permanenta a persoanei.

miscari: - mentinerea distantei;

- controlul gesticii si mimicii;

- toate actele notorii efective.

Activitatea este motivata prin misiunea pe care o are jandarmul, fiind sustinuta de starile afective (incredere in reusita) si vointa (calm, stapanire de sine, perseverenta, etc.).

Insusirile psihice: sunt acele trairi constante si stabile ce se manifesta in conduita umana, prin caracteristici de temperament, aptitudini si trasaturi caracteristice.

Comportamentele psihicului uman, in mod firesc, se regasesc si in activitati specifice domeniului Jandarmeriei Romane, ele au fost descrise in primul punct al lectiei.

3. Indicatori ai calitatii organizarii psihice

Capacitatea functionala si calitatea psihicului uman sunt relevante de cativa indicatori ai performantelor adaptative si ai valorii sale instrumental-pragmatice in reglarea comportamentului jandarmului. Cei mai importanti, sunt: capacitatea de receptie a informatiilor utile despre mediul intern si extern; capacitatile de selectie a informatiilor necesare deciziei; rezistenta si stabilitate la perturbatii; capacitate de refacere functionala; polivalenta operationala; functiile psihice.

Capacitatea de receptie a informatiilor este un indicator al calitatii psihicului tocmai prin natura sa informationala, cu valoare de instrument menit sa extraga, sa interpreteze, sa stocheze si sa utilizeze informatii necesare unei decizii cu care incepe orice comanda si control al interactiunii cu mediul.

Existenta in fiecare moment a unui evantai de alternative, generate de mediul intern sau extern, diversitatea situatiei de necesitate valorifica capacitatea psihicului de a compara, evalua si selecta pe cele mai adecvate si convenabile si de a decide asupra unui raspuns (comportament in conformitate cu alegerea facuta).

Rezistenta si stabilitate la perturbatii este un indicator al eficientei superioare a psihicului datorita capacitatii acestuia de a suporta variatii foarte mari de influente externe, fie si imprevizibile.

Orice sistem informational manifesta o capacitate de atenuare a zgomotelor, de rezistenta la perturbatii, capacitatea sa de performanta fiind cu atat mai mare cu cat reuseste sa functioneze fara erori semnificative la zgomote mai puternice si timp cat mai indelungat.

Capacitatea de refacere functionala exprima potenta fiziologica a retelelor neurocorticale de a-si reface energia necesara functionarii optime. Sursa o reprezinta disponibilitatile innascute, completate cu habitudini si posibilitati, de refacere oferite de ambianta (odihna, hrana, confort, antrenament etc.)

Polivalenta operationala este indicatorul care exprima posibilitatea de utilizare a aceleasi structuri in efectuarea mai multor categorii de sarcini. Cu cat o structura are un grad mai mare de generalitate si esentialitate, ea este mai disponibila pentru a acoperi o mai mare diversitate de scopuri. Potential, polivalenta operationala este implicata in nota specifica a psihicului uman - creativitatea.

Functiile psihice nu sunt capacitati izolate, localizate in anumite sectoare ale creierului, ci produse ale interactiunii multiple dintre structuri diferite care au ca element comun natura lor informationala. Impulsurile nervoase sunt o modalitate de a transmite informatii intr-un anumit cod, cu o anumita semnificatie. Ele depind de fenomene materiale energetice, dar ca informatii nu se reduc la acestea. Informatia este continutul semantic al semnalului (purtatorul material) care are o existenta de sine statatoare. Nu exista o echivalenta intre energia unui semnal si valoarea sa informationala; semnalul poate avea o valoare energetica infima, dar o mare semnificatie informationala si invers. Un zgomot puternic, o lumina stralucitoare pot avea o slaba valoare informationala, daca sunt familiare; dimpotriva, un zgomot slab sau o usoara atingere pot furniza organismului o informatie vitala pentru existenta sa in conditii de maxima nedeterminare .

Psihicul este tocmai ansamblul acelor continuturi informationale care face posibila viata de relatie dintre organism si mediul in care traieste. Organizarea nu parcurge gradual diferite stadii, iar finalitatea sa o reprezinta informarea, comanda si controlul coechilibrarii optime cu lumea si cu sine.

La influentele externe, organismul uman reactioneaza printr-un comportament mai mult sau mai putin adecvat, in functie de mai multe variabile; gradul de informare, capacitatea de selectie a informatiilor utile, capacitatea de decizie si sustinere energetica a acestuia, starea functionala a psihicului, experienta anterioara (conditii interne) pe de o parte; pe de alta parte natura, intensitatea, durata, frecventa, volumul, numarul, combinatia specifica a solicitarilor si influentelor externe.