ASPECTE PSIHOLOGICE ALE TERORISMULUI

Terorismul reprezinta in momentul actual cea mai agresiva forma de manifestare a unor grupuri sociale care doresc , practic , nu sa negocieze , ci sa-si impuna punctul de vedere . Daca in trecut terorismul a cunoscut forme de manifestare indeosebi cu implicare armata directa , in prezent tendinta se deplaseaza mai ales spre factorul psihologic , adica "amenintarea" sau presiunea .

Terorismul poate fi asimilat cu provocarea , intretinerea , raspandirea unei stari de tensiune , de asteptare a unui eveniment neplacut sau terifiant sub amenintarea unei iminente agresiuni cu atentate la valorile unanim acceptate (morale , materiale etc.) ale unei societati .

Terorismul poate fi considerat un produs al evolutiei sociale . Grupuri sociale sau natiuni oprimate , care nu au avut resurse materiale sau umane pentru a riposta sau a se apara , au incercat sa-si impuna punctul de vedere in fata unei majoritati "dominante" .

Se considera ca nu numai potentialul material al unei societati determina riposta unei grupari teroriste , dar si conflictele interetnice intre minoritatile care convietuiesc in acelasi spatiu geografic national .

Terorismul se executa prin grupuri sau grupari teroriste care se pot manifesta atat militar , cat si economic sau psihologic .

Forma militara imbraca aspectul conflictului armat intre parti , de obicei prin actiuni episodice sau de gherila deoarece grupurile teroriste nu dispun de resursele necesare sustinerii unui razboi . Limitarea materiala conduce la atacarea unor obiective izolate si apreciate ca avand importanta strategica fie din punct de vedere militar (cazarmi, depozite de armament , unitatile militare) fie institutii civile reprezentative (radio , televiziune , sedii ale unor institutii) . Este posibil ca gruparea terorista sa activeze pe teritoriul altui stat neimplicat in conflict, dar care adaposteste pe teritoriul sau institutii ale statului cu care teroristii sunt in conflict . In acest caz se porneste de la premisa vulnerabilitatii obiectivului si a persoanelor care lucreaza aici .

Accentul fenomenelor si formelor de manifestare ale terorismului se deplaseaza din sfera conflictului armat (costisitor , atat material cat si uman) in sfera razboiului psihologic si economic .

Din acest punct de vedere , observam restrictionarea accesului la tehnologiile de varf impusa unor state , sub masca protectiei potentialului autohton (desi calitatea produselor potentialilor concurenti nu ar justifica aceasta masura) sau de teama , adeseori nefondata , ca aceste tehnologii ar putea fi utilizate in scop militar .

Amenintarea este poate cea mai redutabila arma a terorismului . Nu este obligatoriu ca ea sa fie pusa in practica , adesea este suficient sa existe . Este cu atat mai infricosatoare cu cat potentialele victime se asteapta mai putin sau nici macar nu o concep.

In general cu cat societatea este mai evoluata si potentialul economic este mai mare , cu atat este mai vulnerabila la atacuri teroriste in care predomina aspectul psihologic . Populatia este vulnerabila prin credinta in "invincibilitatea" unui sistem "perfect" controlat , fiind ferm convinsa de imposibilitatea practica a unor asemenea perspective .

In fata acestei situatii , factorul psihologic amplifica exponential experimentele minore sau , in orice caz extrem de limitate ca amplasare . Un simplu zvon poate declansa o reactie in lant . Pana la verificarea informatiei , la nivelul populatiei pot sa apara reactii de masa .

Luand exemplul atentatelor din SUA reactia populatiei a fost conform asteptarilor gruparii teroriste care le-a initiat . Principalul scop al teroristilor a fost destramarea mitului invincibilitatii ; asa se explica si interventia acestora pe teritoriul american , considerat tabu pana in acel moment , un obiectiv de neatins .

Terorismul psihologic se centreaza pe tehnici speciale de psihologie si mai ales de parapsihologie . Se cunoaste ca , in timpul "razboiului rece" , atat Statele Unite , cat si Uniunea Sovietica au incercat diferite metode si tehnici prin cooptarea unor persoane cu capacitati extrasenzoriale in scopuri miliare . Proiectul american este cunoscut sub numele de MK-ULTRA (mind control) si a constat din mai multe experimente : de la utilizarea unor substante cu potentiala actiune psihofarmacologica (ex. LSD) pana la tehnici speciale , cum sunt hipnoza , telepatia , actiunea campurilor magnetice cu fregventa variabila , a ultrasunetelor etc. , asupra comportamentului uman .

In prezent , o data cu evolutia fireasca a tehnologiei ei , razboiul psihologic are ca teatru de manifestare mass-media si domeniul informatic , incluzand lansarea de informatii false , zvonuri , informatii "aranjate" privind desfasurarea fortelor militare , infectarea sistemelor de navigare pe internet cu virusuri selective , care pot crea erori calculate in reteaua informatica a unor institutii cheie din tara aflata in conflict .

Putem considera ca cel mai ieftin mijloc la indemana unor grupuri teroriste , este zvonul , preluat si propagat abil , cu concursul mijloacelor media .

Extrapoland la nivel social , putem exemplifica eficienta acestei veritabile "arme psihologice" care este zvonul prin remarcarea fricii de cutremur si a reactiilor declansate de potentiala amenintare a acestuia . Ne putem aminti de "profesorul" Virgil Hancu cu asa-zisele experimente si metode de evidentiere a riscului seismic , cu predictia unui cutremur de mare intensitate in Romania . Dar , acest cutremur nu s-a produs la datele comunicate , ulterior termenele au fost recalculate si amanate din nou etc.

Este evident ca in acest caz vorbim de o tulburare psihica a unei persoane care a fost indusa altora .

Atunci cand , prin intermediul mass-media , aflam de acte teroriste , mai totdeauna cei care le savarsesc sunt prezentati ca fiind instabili psihic , cu un comportament care iese din limitele firesti . Marea majoritate a teroristilor nu sunt nici pe departe instabili psihic , psihopati sau cu un comportament violent . Astfel de oameni ar reprezenta un pericol pentru insasi organizatia care i-ar accepta ca membrii .

Ratiunile pentru care anumite persoane se alatura grupurilor teroriste sunt importante pentru felul in care acestea actioneaza ulterior . Numai cativa sunt implicati in plasarea bombelor si luarea de ostateci . Marea majoritate sunt angajati in crearea retelei in masura sa puna la cale atentatele teroriste . Ei sunt aceia care ofera sau strang , prin fundatii , sume importante de bani , simpatizantii care isi pun la dispozitie casele , observatorii atenti care furnizeaza informatii , specialistii care fac bombele sau chiar politicieni implicati direct in actiunile teroriste sau care se transforma in purtatori de cuvant . Desi motivatiile pentru care fiecare din aceste organizatii teroriste sunt diferite , ele sunt in masura , impreuna , sa puna la punct o retea eficienta , functionala , capabila sa-si indeplineasca , prin mijloacele specifice, obiectivele .

Unii sunt nemultumiti de ceea ce societatea le ofera sau sunt convinsi ca sunt mult mai capabili decat ii considera cei din jurul lor . Unul dintre aspectele importante ale motivatiei umane este nevoia de afiliere , necesitatea de relationare , de obtinere a unor aprecieri pozitive de la cei din jur . In lipsa acestora , se nasc frustrarile , iar necesitatea de a gasi un vinovat , responsabil de toate neajunsurile personale , determina afilierea la un grup care identifica un acelasi "tap ispasitor" .

Decizia de a utiliza violenta nu este asa usor de luat . Dar pentru un individ care a devenit dependent din punct de vedere emotional de un grup nu mai este atat de dificil sa aleaga intre a utiliza metodele pe care grupul le preconizeaza si a-l parasi . O puternica nevoie de apartenenta la grup si persistenta retiunilor care i-au indrumat pasii spre acesta il pot determina , in cele din urma sa accepte violenta si crima .

Un prim pas este eliberarea completa de ideea ca oameni nevinovati pot sa-si piarda viata ca urmare a actiunilor in care teroristul este implicat . Cum scopul organizatiei este mai important , iar la indeplinirea acestuia poate contribui si el , chiar in mod decisiv , sentimentul utilitatii si impresia ca este o persoana a carei autoritate trebuie respectata isi fac cu usurinta loc . In plus , liderii grupului terorist dezumanizeaza viitoarele victime , acuzandu-le de crime si alte faradelegi , mai mult sau mai putin imaginare , iar unele tinte sunt identificate doar ca structuri si organizatii , abstractii depopulate de fiinte umane care isi au propria existenta .

Se accepta , in general , ca factorii emotionali devin semnificativi dupa ce indivizii obtin statutul de membrii ai grupului terorist . Acesta le ofera noilor sositi o contracultura centrata in jurul propriilor norme si valori menite sa contribuie la indoctrinare . El tinde sa-i izoleze pe membri de societate (informatiile sunt filtrate sau contracarate) , sa controleze cu restrictie pe fiecare in parte asigurand coeziunea necesara, informatizarea si deplina obedienta fata de centru . Grupul se intemeiaza pe o anumita omogenitate din perspectiva ideilor politice si/sau religioase impaprtasite , a valorilor si obiectivelor stabilite , ceea ce ii determina pe membrii sai sa-si perceapa propriul viitor numai in cadrul acestuia , teama de a fi abandonati , din diferite motive , fiind una din spaimele lor majore .

Atunci cand se discuta despre psihologia teroristului trebuie subliniate doua aspecte esentiale care fac din grupurile teroriste redute greu de combatut si distins :

- primul este acela ca teroristul in general , are o foarte puternica motivatie si forta acestei motivatii este principalul instrument care ii ingaduie sa ucida si sa se sinucida in actiuni kamikaze ;

- al doilea este ca teroristii actioneaza in mod obisnuit in grupuri bine inchegate , care intaresc motivatiile si incurajeaza tendintele agresive ale membrilor , inlaturand sentimentele de vinovatie pe care unii le-ar putea incerca pebntru consecintele actiunilor intreprinse .

Una din caracteristicile esentiale ale terorismului si implicit a teroristilor consta in obsesia acestora de a convinge opinia publica vizata , grupul social tinta sa porneasca lumea asa cum o privesc ei , potrivit propriului standard de legitimitate politico-sociala .

La baza emergentei oricarui act terorist sta , in consecinta , sistemul de convingeri format din imagini , simboluri si mituri dominante , de perceptii si interpretari eronate , care determina trecerea de la nemultumire si frustrare , la actiuni violente si sperante de schimbare a statutului real dar neconform al societatii atacate .

Sistemul de convingeri ale subiectilor actului terorist poate proveni din numeroase surse cum ar fi : cadrul politic si social in care se formeaza si traiesc acestia . O asemenea matrice cuprinde factori culturali variabili cum ar fi : istoria , traditiile , cultura , religia care sunt transmisi membrilor grupali prin anumite tipare de socializare specifice . In paralel cu acesti factori , ideologiile oficiale sunt imprumutate de multe ori inconstient . Orice eroare de definire matriciala , de perceptie sau de interpretare poate da nastere la alienare , la o derapare spre violenta vindicativa .

O data intrati in conflict deschis cu societatea , teroristii accepta clandestinitatea , marginalizarea si autoizolarea plina de tensiune si nesiguranta , fapt care potenteaza adoptarea unui set si mai rigid de convingeri neconforme cu realitatea sociala data . Ripostele societatii sau statului amenintat inhiba flexibilitatea si deschiderea mentala a teroristilor fata de posibilitatea compromisului sau schimbarii opiniilor .

Incapacitatea de a sustine un dialog , de a accepta argumente sau justificari fac ca imaginile despre lume a teroristilor sa devina stereotipe , incadrandu-se in categorii preconcepute si rigide care simplifica realitatea . De asemenea , dezumanizarea "dusmanului" devine dominanta gandirii oricarui actor in cadrul unui scenariu de emergenta a terorismului . "Dusmanul" este , cel mai ades , perceput in mod abstract si depersonalizat ca fiind "capitalismul burghez" , "pericolul comunist" , "imperialismul" sau "sionismul" ca fiind deci monolitic si impersonal .

Cea mai mare parte a teroristilor se considera victime si nu agresori , autopercepandu-se ca fiind reprezentanti ai celor oprimati : muncitori , tarani , minoritari etc. , in general grupuri considerate incapabile sa se apere singure . Ei sunt cei luminati din randul mesei de ignoranti , cei "alesi" care recunosc pericolele pe care masele nu le sesizeaza . Pentru orice actor al unui context terorist, lupta este o obligatie si o datorie , nu o chestiune de optiune voluntara . Cel mai adesea teroristii au constiinta superioritatii lor morale , considerandu-se mai sensibili si mai mobili , in fapt niste idealisti pe care societatea nu ii merita .

Conform propriei lor definitii , insusi termenul de "terorist" a devenit o eticheta subiectiva si dusmanoasa aplicata de "dusman" si in conditiile specifice momentului sau locului , aceasta eticheta ar trebui inlocuita in constiinta oamenilor cu imaginea "luptatorului pentru libertate" a "justitiarului" social , etnic sau economic . Atentatul terorist devine o etapa a "luptei de eliberare" , un mijloc superior de legitimizare . Asfel , multi teroristi isi definesc rolul ca fiind acela de victima , de sacrificati pe altarul unor idealuri si cauze nobile ; indiferent daca aceasta imagine este sau nu conforma cu realitatea , notiunea de a fi gata sa mori pentru o cauza este determinanta in relatie cu modul de autopercepere a terorismului . Toti actorii implicati in lupta cu statul sau cu societatea vad deseori "inamicul" ca fiind mult mai puternic decat ei, cu multe posibilitati si alternative actionale la dispozitie . Din acest motiv teroristii se considera "condamnati la terorism" ca singura modalitate de infruntare a represiunii si oprimarii exercitate de stat sau guvernanti , terorismul nefiind o alegere libera facuta de ei.

Aceasta tendinta organica a terorismului spre pseudo-legitimizare este oglindita de folosirea curenta a termenilor juridici extrem de elaborati pentru a imbraca atentatul intr-o aura justificativa si legalista . Din aceasta cauza teroristii nu considera atentatul drept crima sau asasinat - ci "executii dupa judecare" . Victimele lor sunt numite "tradatori" sau "vanzatori" de tara , popor sau neam . Cei rapiti de teroristi sunt inchisi in "inchisori ale poporului" .

La fel , teroristii isi proiecteaza imaginea actelor lor cu ajutorul simbolisticii militare , incercand sa acrediteze ideea unui razboi conventional intre doua tabere recunoscute - ei si restul lumii . Pentru teroristi victimele atentatelor - chiar si cele intamplatoare , nu sunt privite ca persoane individuale ci ca reprezentanti ai "dusmanului" . Chiar si in cazurile rare in care teroristii admit existenta unor victime nevinovate - mai ales in cazul atentatelor "oarbe" - raspunzator este guvernul care a refuzat sa le satisfaca cererile sau le-a ignorat amenintarile . Refuzarea responsabilitatii pentru actele de violenta este la fel de caracteristica terorismului ca si tendinta de a considera orice actiune cu "succes" . Motivatia acestei particularitati definitorii a terorismului o constituie ideea ca toate actele de violenta contribuie la realizarea , in plan strategic , a schimburilor dorite , iar in plan tactic , la instaurarea terorii - element premergator schimbarii scontate .

Sinoptica pentru toti actorii implicati in terorism , este tendinta de respingere sau neutralizare a oricarui sentiment de vinovatie . Individul care devine terorist are , un sentiment de culpa fata de faptele sale , motiv pentru care apare o necesitate fenomenul de autoconvingere privitor la vinovatia celorlalti , actiunile sale avand darul de a transcende standardele normale de comportament social si moral .

O data insituite , aceste sisteme de convingeri sunt greu de schimbat , deoarece acest lucru ar presupune acceptarea vinovatiei . Datorita acestui fapt , teroristii sunt foarte selectivi in perceperea de informatii , in acceptarea faptelor , avand tendinta de a avea incredere numai in canalele de informatii proprii .

Capacitatea de adaptare a teroristilor la starea de pace este , din pacate, extrem de limitata iar fortarea acestora de a accepta falsitatea convingerilor lor sau refuzarea oricarei solutii de iesire dintr-o situatie , practic fara iesire , duce la un soc emotional ce poate reedita o astfel de tragedie .

ESENTA ACTIONALA A TERORISMULUI

Orice actiune violenta , premeditata are relevanta numai in contextul existentei unui scop , a unei finalitati , altfel ea devenind numai expresia unei patologii destructive . In cazul terorismului , aceasta functioneaza , deci capata releanta in conditiile in care "tinta" vizata actioneaza conform previziunilor teroriste , adica fie pierzand sprijinul politic al publicului , fie pierzandu-si capacitatea politica pentru care a fost atacata . Daca , reusita actului terorist depinde de modul de reactie , de actiune a "tintei" atunci cheia intelegerii acestui fenomen ar trebui cautat prin analizarea comportamentelor tintei si nu a actorilor (teroristilor) .

Tintele vizate pot avea reactii care sa le slabeasca autoritatea politica , potentand involuntar terorismul . In general este vorba de raspunsuri exagerate de reprimare a moderatilor banuiti de simpatii proteroriste , intimidarea generala a publicului - care este initial si el o tinta primara . Aceste comportamente scontate de terorism se pot explica prin anumite variabile cheie : autoperceptia tintei , perceptia teroristilor si posibilitatile de manifestare , libertatea de actiune a actorilor implicati (teroristi si tinta) .

Reactia violenta a tintei , datorata fie regimului politic , fie indulgentei dovedite fata de terorism , este un comportament obisnuit , devenind unul din potentialele de germinare si emergenta a terorismului . Riposta violenta poate presupune pierderea sprijinului politic si a legimitatii morale care sunt primordiale in "contractul social" dintre putere si populatie .

Daca tinta doreste sa evite aceasta situatie , poate opta in directia luarii de masuri de protectie ostentative , in vederea eliminarii posibilitatii producerii unor crize teroriste de natura a presupune represalii masive . In acest caz, statutul politic si amenintarea reprezentata de teroristi risca sa se amplifice proportional cu efortul de prevenire depus de autoritati .

Pe de alta parte , o tinta care este incapabilia sa raspunda la teroare , este amenintata sa-si piarda credibilitatea si o data cu aceasta capacitatea si increderea in sine pentru a lupta contra terorismului . Acelasi rezultat se obtine atunci cand teroristii pot alege momentul si victimele actiunii lor , cand primesc sume de bani pentru rascumparare, isi transmit platformele si revendicarile prin intermediul mass-mediei , distrug simbolurile autoritatii de stat , deoarece menirea autoritatilor este aceea de a-si asuma rolul de protector al cetatenilor iar neachitarea de aceste atributii duce automat la pierderea legitimitatii lor . Putem afirma deci ca terorismul poate subzista numai in situatiile in care optiunile puterii implica intotdeauna costuri mai mari decat beneficiile .

Terorismul nu poate rezista in fata unei puteri ce se dovedeste flexibila , deschisa spre reforme care-i favorizeaza pe moderati si care usureaza situatia celor oprimati sau defavorizati de sistem . Reformele nu constituie un panaceu daca nu sunt dublate de flexibilitate politica , intelegerea raporturilor de forte , a perceptiei publice sau a masurii . De exemplu , atunci cand premiul Pierre Elliot Trudeau a adus reforme radicale in numele canadienilor de origine franceza in privinta limbii si numirilor in functii politice , un numar mare de canadieni anglofoni au considerat aceste actiuni nimic altceva dacat a satisfacere a revendicarilor "Frontului de Eliberare a Quebecului"(FLQ) . Concesiile au fost percepute ca reprezentand o forma de recompensa pentru plasarea bombelor si pentru uciderea canadienilor nevinovati . Spre deosebire de canadieni , atunci cand extremistii din Jura au inceput sa arunce in aer podurile de legatura ale tarii cu departamentul secesionist , autoritatile elvetiene , in special Serviciul de Securitate elvetian - mandatat cu lupta antiterorista , securitatea nationala si protectia institutiilor si demnitarilor de stat - au ridiculizat actiunile teroriste declarand ca Elvetia are suficiente poduri . In paralel , autoritatile au contactat liderii de opinie din Jura , determinandu-i sa-i izoleze pe teroristi si radicali , de marea masa a populatiei care nu accepta riscurile implicate de dezordine si violenta , mai ales atunci cand urma sa le suporte fara sa aiba vreo cauza evidenta .

In concluzie , radiografia acestui fenomen complex , capabil sa influenteze serios prestatia tuturor institutiilor statale , chiar dezvoltarea societatii contemporane , denota faptul ca terorismul nu poate fi oglindit conceptual intr-o ssurta definitie , aria sa conceptuala ramanand obiect de studiu interdisciplinar .