Adolescenta de-a lungul istoriei

Adolescenta de-a lungul istoriei

P. Aries in lucrarea sa dedicata istoriei sociale a copilariei considera ca prima mentiune a adolescentei poate fi identificata in traducerile latinesti ale scrierilor vechiului Bizant din secolul al XIII-lea in timp ce adevaratele "radacini" ale perioadei adolescentei apar in secolul al XVI-lea odata cu infiintarea primelor scoli pentru fii de nobili, in Franta.

Pana in secolul XX nu exista notiunea de adolescenta in intelesul ei contemporan; trecerea de la varsta copilariei la varsta adulta avand loc, in mod direct, fara nici o perioada de tranzitie intre ele.

Abia in secolul XX caracteristicile acestei varste sunt clar definite, insotite de constatarea ca avem de-a face cu o realitate antropologica ale carei particularitati sunt inca ignorate.

In 1914 apare, la Neuchatel, una dintre primele lucrari despre adolescenta, care ne lamureste asupra modului in care era inteleasa aceasta "problema" la inceputul secolului XX; este vorba de lucrarea Marqueritei Evard, intitulata "Adolescentul".

Daca dorim sa impingem si mai inapoi momentul aparitiei preocuparilor pentru studiul adolescentei, il vom gasi pe S. Hall, care a publicat in 1904 doua volume despre adolescenta (Radu 1995, pag. 11-14).

Realizarea lui S. Hall a depasit cu mult in importanta cercetarile pe tema adolescentei din primele decade ale secolului trecut; de aceea nu trebuie sa ne mire ca de numele sau se leaga descoperirea acestei varste in intelesul ei modern.

Si totusi nu secolul al XX - lea a descoperit adolescenta asa cum nici epoca industriala nu a aparut odata cu anul 1900.

Cu mai bine de un secol inainte, J.J. Rousseau, in lucrarea sa "Emil sau despre educatie" se ocupa chiar de aceasta varsta si inca in sensul cel mai psihologic cu putinta.

Adolescenta la Rousseau (Radu 1995, pag. 15) se intinde pe o perioada de 3 ani (12-15 ani) si este considerata de el ca "o varsta a ratiunii"; este perioada unica in viata in care copilul are forte mai mari decat ii sunt necesare, este epoca "muncilor, a invataturilor si a studiilor".

Exista, asadar, cel putin patru momente in istorie care au cunoscut adolescenta, fiecare descoperind-o pe cont propriu: epoca primitiva (sub forma ritualurilor de trecere" sau "initiere"), epoca sclavagista (ca o perioada de crestere rapida), epoca inceputului dezvoltarii industriale (Franta lui J.J. Rousseau) si cea a dezvoltarii rapide a industriei (America lui S. Hall).

Epoca noastra nu s-a lasat nici ea mai prejos ajungand la concluzia ca cei mai importanti factori care au contribuit la geneza adolescentei ca etapa de varsta distincta au fost:

schimbarile cu caracter economic;

disolutia legaturilor traditionale existente in familie;

modificare relatiilor intre generatie;

prelungirea perioadei de scolarizare pana la varste considerate altadata apartinand maturitatii;

existenta unor institutii specializate pentru crestere si educatia copiilor.

Viitorul adolescentei este schitat de Toffer (Radu 1995, pag.152), acesta anticipeaza, in general, o copilarie si o adolescenta "mai scurte", dar "mai responsabile si mai reproductive".

"Purgatoriul" adolescentei prelungite in scoli, specifice vremii noastre, va inceta, astfel maturizarea va fi probabil mai rapida va creste rolul educativ al familiei, generatiile se vor amesteca, iar invatamantul va fi impletit cu munca.

Dar ceea ce se remarca prin majoritatea cercetarilor intreprinse pe aceasta tema este caracterul esential contradictoriu al conduitei adolescentine, devierile caracteriale, oscilatia lor la granita dintre normal si "patologic", tendintele conflictuale adeseori deviante, care marcheaza ruptura fata de perioada copilariei.

In adolescenta problema centrala a adolescentului devine "Cine sunt eu?", iar intrebarea centrala este "Sunt un copil sau un adult?"

In timp ce adolescentul pastreaza multe atitudini specifice copilariei, el este acum din punct de vedere fizic si sexual destul de matur pentru a juca roluri adulte.

Principala trasatura in adolescenta este cautarea reinnoita a identitatii de sine.

Imaginea de sine, a adolescentului depinde de ceilalti, el cauta popularitatea si se teme de ostracizare, rareori sfideaza obiceiurile varstei.

Adolescenta este perioada vietii omului cuprinsa intre copilarie si tinerete (12-13 ani si 17-18 ani) este perioada care pune familiei problema tratarii diferentiate a baietilor si a fetelor pe baza a ceea ce natura insasi i-a diferentiat.

Am amintit aici numai cateva atribute ale adolescentei, atribute valorificate diferit de catre oranduiri sociale diferite.

Nimic nu pare mai firesc decat sa acceptam ideea ca societatea viitoare va modifica profund continutul varstelor, justificand pe deplin ipoteza unei alte adolescenti; ipoteza deja formulata de Toffer.

In fond, viata spirituala a omului nu ramane constanta decat pe scurte perioade de timp. Asa cum adolescenta medievala difera de cea a epocii moderne, nu exista nici un motiv sa credem ca lucrurile vor sta altfel in viitor.