Alcoolismul si familia - strategii de coping in alcoolism

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

STRATEGII DE COPING IN ALCOOLISM

CUPRINS

Introducere

Alcoolismul

Ce este alcoolismul

Scurt istoric

Teorii, modele in alcoolism

Formarea dependentei

Personalitatea alcoolicului

Familia

Definirea si functiile familiei

Alcoolul si familia

Mecanismele de coping

Studiu experimental

Formularea problemei

Ipotezele lucrarii

Subiectii

Materiale

Procedura

Concluzii

Discutii

Critici

Aplicatii

5.10 Implicatii

INTRODUCERE

Nimeni nu poate fi liber,

Daca e robul placerilor.

Pitagora

Atat specialistii, cat si oamenii obisnuiti sunt de parere ca alcoolul este produsul narcotic cel mai frecvent utilizat in zilele noastre, iar consumul sau a atins cote ingrijoratoare in randul tuturor categoriilor sociale.

Pe strazile oraselor putem observa frecvent persoane in stare de ebrietate, rezemati de pereti, sau perturband linistea publica, fiind galagiosi sau agresivi. In mod involuntar, in asemenea momente se naste in fiecare din noi intrebarea: " Cum poate ajunge in aceasta stare un om? ", " Ce parere are despre un asemenea individ mediul in care traieste, familia, prietenii, colegii de munca? ".

Individul care bea in mod constant, fara masura, aluneca tot mai jos pe scara sociala, este implicat intr-o serie de conflicte mai mari si mai mici. Comportamentul unei asemenea persoane afecteaza in primul rand viata familiei : sotia sufera alaturi de el, copiii traiesc traume psihice, colegii de munca, rudele, prietenii, intreaga lume din jurul sau este afectata.

S-au realizat numeroase cercetari, s-au studiat diferite perspective, cu scopul de a afla cauza aparitiei dependentei de alcool, si de a intocmi un program psiho-terapeutic de reabilitare.

Aceasta este si tema lucrarii de fata:

pornind de la idea ca alcoolicul este caracterizat printr-un deficit al vointei, absenta oricarei motivatii (in afara de cea de a bea), ce se evidentiaza prin imposibilitatea de a se confrunta cu situatiile problematice din viata personala si preferand evitarea acestora - se realizeaza stabilirea celor mai utilizate strategii de coping, cu scopul de a se intocmi un program psiho-terapeutic pentru vindecarea dependentei de alcool.

Lucrarea cuprinde cinci capitole: in primul capitol sunt prezentate date generale despre alcoolism, definire, modele si teorii, modul de formare a dependentei cat si caracteristicile personalitatii alcoolicului.

Capitolul al doilea trateaza familia, rolul si functiile familiei, toate acestea privite din perspectiva alcoolismului: cum influenteaza dependenta de alcool al unui membru viata familiara, dinamica familiara privita din aceasta perspectiva.

Urmatorul capitol prezinta mecanismele de coping, definirea si clasificarea acestora, respectiv relatia confruntare - evitare, pe o axa de continuum defensiv reprezentata de cele 14 strategii de coping cuprinse in chestionarul COPE.

Ultimul capitol descrie demersul cercetarii, sun prezentate si interpretate datele in vederea formularii unor concluzii care sa explice strategia de coping preferata de subiectii vizati.

ALCOOLISMUL

2.1. Ce este alcoolismul

"Multe cai pot parea bune omului,

Dar la urma se vad ca duc la moarte."

Prov. 14:12

Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora foarte raspandita, constand in utilizarea regulata si progresiva cantitativ a bauturilor alcoolice cu consecinte negative multiple pentru individul care le consuma[1].

Se considera ca termenul a fost pus in circulatie de catre Magnus Huss, in 1849.

Dupa Fouquet, "se vorbeste de alcoolism cand individul si-a pierdut libertatea de a se mai putea abtine de la consumul de alcool"(ibidem), iar Jellinek defineste alcooliculul ca si "individ la care consumul de bauturi alcoolice este daunator lui insusi, societatii sau la ambii"(ibidem).

Un anumit consum de alcool este tolerat de organism, iar depasirea prin exces a acestei "doze permise" este considerata ca o forma de manifestare negativa in raport cu normele modelului socio-cultural Ingestia excesiva de bauturi alcoolice implica numeroase consecinte de ordin biologic ( afecteaza rinichii, sistemul digestiv, distruge ficatul, provoaca tulburari de metabolism), psihologic ( dispare energia si vointa, indiferenta, toate evenimentele devin grave, solicitand reactii de aparare violente si grave, labilitate emotionala, imaturitate afectiva, tulburari de caracter, slabirea fortei morale, complexe de inferioritate, dezechilibru psihic, tulburari de caracter, slabirea fortei morale, complexe de inferioritate, dezechilibru psihic), neurologic (leziuni ale creierului), social (esecuri in viata sociala si familiara, situatii de abandon: separari, divorturi, mizerie sociala, saracie, etc.) (ibidem).

2.2. Scurt istoric

"Vinul este batjocoritor,

bauturile tari sunt galagioase,

oricine se imbata cu ele nu este intelept."

Pild. 20:1

Consumul de bauturi a insotit istoria omenirii. Din antichitate pana in prezent, fiecare popor a trait si a abuzat de acest produs. In scrierile referitoare la bautura, autorii antici au amestecat legenda cu istoria. Unii au atribuit descoperirea vinului , conform Vechiului Testament, lui Noe. Oricum, cuvinte ca vita-de-vie, struguri, vin, au corespondent in cele mai vechi limbi cum sunt sanscrita, sau limbajul din Egiptul Antic. Asa cum afirma documente antice, vita-de-vie a fost adusa de vechii fenicieni din Asia in Europa, unde s-a raspandit treptat. In mitologia greaca, Dionysos, zeul vinului si al betiei, gustand pentru prima data vinul a afirmat cu mandrie ca gustul acestuia concureaza cu cele mai alese bauturi ale zeilor[3].

La romani, zeul vinului era Bachus. In cinstea lui se organizau petreceri, care cu timpul s-au transformat in adevarate orgii, prilej de desfrau si crima. Mai tarziu senatul roman le-a interzis, izgonindu-i pe preotii lui Bachus (ibidem).

Efectele nefaste ale consumului de alcool, au fost de mult cunoscute. Astfel in mileniul III i.e.n., in China antica, betia se pedepsea cu moartea in Atena la fel, iar la indieni, li se turna pe gat metal topit. In Dacia, regele Burebista a ordonat distrugerea culturilor de vita-de-vie .

In Evul Mediu, in Europa, biserica si clerul au luat de asemenea o serie de masuri. Astfel Carol cel Mare, imparatul imperiului franc si regele ceh Bratislav, in sec. XI au elaborat legi stricte in acest sens., iar tarul serbiei, Dusan, in codul legilor sale a inclus un paragraf conform caruia, betivii care tulburau linistea publica erau aspru pedepsiti.

Heltai Gaspar, preot din Ardeal, in anul 1552, intr-o lucrare a sa, aminteste de desfraul si betiile nobilimii maghiare. In 1570, la Cluj- Napoca, a fost citat in fata tribunalului si condamnat la moarte nobilul Brassay, pentru actele comise sub influenta alcoolului (ibidem).

In tarile coloniale si dependente nu se punea insa nici o piedica consumului de alcool, pentru ca astfel, acestea puteau fi mai usor dominate. In trecut, alcoolul a fost cel mai de seama aliat al puterilor; populatiile prost platite, infometate fizic si spiritual, si-au gasit alinarea in vin si alte produse de acest gen.

Despre radacinile sociale ale alcoolismului vorbeste Engels in lucrarea "Situatia clasei muncitoare in Anglia" (1845): " obosit si istovit, muncitorul se intorcea de la lucru acasa. Locuinta sa era lipsita de orice confort, umeda, respingatoare. Insa el avea nevoie neaparata de acel ceva pentru care merita sa muncesti, care ar putea sa indulceasca perspectiva zilei de maine. Corpul lui, slabit din cauza hranei proaste, a aerului stricat, cere in mod insistent ceva stimulent. La acestea se adauga influenta covarsitoare exercitata de purtarea majoritatii celor ce-l inconjoara, educatia neglijenta, neputinta de a feri tineretul de ispita, influenta directa a parintilor care s-au dedat betiei si care deprind si pe copiii lor sa bea rachiu, ca si convingerea ca sub influenta acestuia pot uita temporar mizeria si asuprirea zilnica. Betia nu se poate deci confunda cu un viciu in acest caz, deoarece apare ca un fenomen necesar, ca fatala consecinta conditiilor nefaste ce actioneaza asupra oamenilor. Fie raspunzatori de acesta, cei ce l-au transformat pe muncitor intr-un asemenea obiect"

Acestea s-au intamplat in trecut, cu sute de ani in urma. Trist este insa faptul ca si in zilele noastre se consuma cantitati mari de alcool. Cauze multiple, economice si sociale, au intarziat sau chiar au impiedicat luarea unor masuri eficace cu privire la restrangerea fabricarii, si implicit, a consumului de bauturi alcoolice. Concluzia la care s-a ajuns este ca alcoolul este un rau, daca nu necesar, cel putin inevitabil.

2.3. Modele, teorii in alcoolism

"Au baut cei care au construit piramidele,

soldatii, cand se pregateau de lupta,

atat taranii, cat si conducatorii tarilor, sau cersetorii."

Franka Tibor

Cauzele alcoolismului reprezinta o tema foarte controversata in literatura de specialitate, motiv pentru care s-au eliberat o multitudine de teorii si modele venite sa explice mecanismele aparitiei acestei dependente.

Rolul ereditatii

Existenta unei tolerante crescute la alcool, aparitia fenomenului de dependenta la generatii succesive, a dus la formularea teoriei existentei unui proces bio-chimic sau metabolic, precum si anumite modificari structurale ale Sistemului Nervos Central, ce determina un mod particular de functionare a acestuia in prezenta alcoolului, si care se transmite ereditar.

Inca din antichitate, Plutarch a observat ca " Ebrii gignunt ebrios" (alcoolicii nasc alcoolici). Cu scopul de a studia rolul ereditatii in formarea dependentei de alcool s-au realizat mai multe tipuri de experimente:

experientele pe gemeni

Suedezul Kaig (1960), a ajuns la concluzia ca in proportie de 1/3, in aparitia dependentei de alcool sunt raspunzatori factorii genetici. La aceeasi concluzie a ajuns si Portansen (1966), si Czeizel (1980). Loelhin, studiind 850 perechi de gemeni de acelasi sex, ajunge le concluzia ca alcoolismul parintilor se mosteneste la majoritatea cazurilor. Walton (1968), sustine de asemenea rolul ereditatii, dar alaturi de cel al personalitatii psihologice.

Pareri opuse au insa Johnson si Nilson (1968), care considera ca mostenirea ereditara are o importanta scazuta (ibidem).

modelul copiilor adoptati

In acest caz au fost realizate studii pe subiecti ce proveneau din familii de alcoolici, dar care, cu putin timp dupa nastere au fost adoptati de parinti nealcoolici.

Danezul Goodwin (1973), concluziona ca procentul de alcoolici a fost de 4 ori mai ridicat la subiectii ai caror parinti au fost alcoolici; o concluzie interesanta la care a ajuns acest cercetator a fost ca-n cazul barbatilor, ereditatea alcoolica are influenta, iar in cazul femeilor, nu

Rolul mediului:

Multi ignora, sau acorda o atentie scazuta influentelor macroculturale. Insa, in mod cert, ele exista. Astfel, in diferite culturi, cresterea vitei-de-vie, a pomilor fructiferi, si paralel cu acesta, consumul vinului si a altor bauturi, este o traditie. Observam influenta distructiva a alcoolului, dar consumul acestuia nu numai ca este tolerat, dar, la diferite ocazii, este chiar "obligatoriu". Raspandirea in asemenea masura a acestui produs s-a putut realiza doar datorita faptului ca societatea a privit pasiv acest fenomen

Trecand de la societate la familie, trebuie subliniat rolul climatului familial: un climat rigid, neiubitor, poate naste perturbari psihice. Copilul devine o persoana dizarmonica, antisociala, iar mai tatziu isi cauta alinarea in consumul de alcool, sau alte substante toxice (Tilley, 1984)

Buda (1972), sublinieaza importanta rolului familiei, in primul rand al parintilor, in aparitia comportamentelor deviante . Traditia bauturii in familie, modul de tratare al alcoolizarii ca problema, permisivitatea sau refuzul vis--vis de aceasta, este un exemplu, un model ce poate fi cu usurinta insusit de catre copil; modelul familiar nu este deci unul biologic, sustine Buda, ci actioneaza ca o "mostenire familiara". Selardin (1972), condamna pentru formarea dependentei copilului, pe parintii acestuia, subliniind rolul inadecvat al mamei.

Copilul cu parinti alcoolici are o situatie materiala precara, este confruntat cu o serie de situatii nesigure, injositoare, stresante, in care nu stie ce atitudine sa ia ( pentru acelasi lucru este uneori pedepsit, alteori recompensat). In aceste conditii, sau isi condamna parintii, sau - pentru reducerea tensiunilor intra-familiare - bea alaturi de ei. Sunt situatii in care insusi parintii isi indeamna copiii sa bea alaturi de ei

Consumul bauturilor in cadrul grupurilor de prieteni, intre colegii de munca, poate naste de asemenea dependenta

Unii cercetatori sustin ideea existentei unei relatii intre alcoolism si nivelul de trai . Rolul carentelor alimentare, al subnutritiei, a fost demonstrat, cu ajutorul experientelor realizate pe sobolani: in conditii de post, ei preferau alcoolul, in defavoarea apei

Rolul personalitatii

Weber ( 1937), accentueaza rolul perturbarilor, aparute in echilibrul narcisismului;

Barnes (1980), considera decisiv slabiciunea functiilor eului;

Downs ( 1982), remarca scaderea capacitatii de adaptare la stres;

Bleur ( 1955), Battegay si Rauchfleisch ( 1973), sublinieaza, alaturi de rolul ereditatii si pe cel al personalitatii, ca prepoderent in formarea dependentei.

Toate aceste teorii, lanseaza ideea, potrivit careia, personalitatea alcoolicului, in urma unei traume timpurii ( aparuta de regula in prima faza a copilariei), s-a accidentat intr-un mod caracteristic si are o toleranta scazuta la frustratii, iar alcoolul le da un sentiment de siguranta. Constientizand acest lucru, ele vor apela la alcool tot mai des - astfel apare dependenta

Modelul moralist:

De-a lungul timpului, diferitele culturi au controlat consumul de alcool al membrilor sai; au existat norme sociale ce reglau consumul de alcool, in functie de o serie de criterii: varsta, sex, statut social, etc. Conform acestui model, au fost mai multe categorii: cei ce nu consumau bauturi, cei ce consumau frecvent, dar totdeauna intr-o forma tolerata de societatea respectiva si cei ce nu au rezistat ispitei, au devenit imorali, au pacatuit, conform normelor acelei comunitati

Acest model nu a reusit sa explice pe deplin aparitia dependentei, motivul consumului exagerat si a evolutiei sale.

Modelul medical:

Consumul exagerat si regulat de alcool, aparitia dependentei, este o boala - potrivit acestui model - ce trebuie si poate fi tratata. Tratamentul decurge in mod analog celorlalte boli .

Acest model cauta si gaseste relatii de tip cauza - efect in ceea ce priveste etiologia si tratamentul alcoolismului, din punct de vedere biologic, psihologic, si socio-cultural (ibidem).

Modelul homeostatic:

Intr-o casatorie de exemplu, alcoolismul poate fi un model repetitiv intre sot-sotie: de fiecare data cand sotul consuma alcool, sotia devine iritabila, certurile familiare sunt frecvente, iar sansa ca sotul sa consume mai mult alcool, creste .

Conform unor teorii actuale, intr-o familie obisnuita, "normala", mecanismele de feed-back stabilizeaza relatiile; in cadrul familiilor disfunctionale ( membri bolnavi, existenta unor stari patologice) aceste mecanisme au rol tocmai in mentinerea starilor disfinctionale. Ludwig von Bertalanfy (1982), a denumit aceste mecanisme, feed-beck-uri pozitive si negative .

Din perspectiva acestui model, putem stabili consumul de alcool, ca stare, in cadrul unui sistem deschis, in care omul, familia si mediul sau mai larg, sunt intr-un echilibru homeostatic. In acest mediu, aparitia dependentei de alcool, necesita indeplinirea a cel putin trei conditii (ibidem):

a) influenta alcoolului este necesara pentru sustinerea sistemului bio-psiho-social;

b) alcoolul este cel mai la indemana, din toate punctele de vedere;

c) norme sociale care sa tolereze sau chiar sa stimuleze consumul de alcool;

Normele consumului de alcool, simbolurile, ritualurile si toate supozitiile legate de acesta, variaza in functie de culturi, de stratificarea sociala a culturii respective, dar si de la o familie la alta

2.3. Formarea dependentei

" Din rodul gurii lui isi satura omul trupul,

din venitul buzelor lui se satura - moartea

si viata sunt in puterea limbii."

Pild.18: 20-21

Dupa Jellinek, dependenta, apare dupa instalarea tolerantei, si se poate defini ca :" diminuarea progresiva a semnelor de intoxicatie si scurtarea perioadei de manifestare in conditiile consumului repetat de alcool "- astfel apare necesitatea cresterii cantitatii de alcool, pentru obtinerea efectelor similare cu cele ale indivizilor neobisnuiti cu bautura .

Dependenta ( toxicomania, obisnuinta), se manifesta in doua modalitati :

dependenta psihica: impulsul psihic de nestapanit pe care il au alcoolicii cronici, de a ingera bauturi alcoolice; este determinat de urmatorii factori: farmacologici, psihologici si sociali; alcoolul duce la o senzatie de satisfactie, de relaxare, iar greutatile apar ca niste fleacuri - de aceea alcoolicul este tentat sa repete consumul, ceea ce duce la formarea dependentei psihice.

dependenta fizica: evolueaza paralel cu dezvoltarea tolerantei si este urmarea mentinerii permanente a unei concentratii de alcool in sange; se dezvolta treptat, in cateva zile, saptamani sau luni si consta in necesitatea de a continua consumul, pentru evitarea tulburarilor, uneori grave, ce apar odata cu intreruperea administrarii.

Gradul de dependenta depinde de urmatorii factori:

- cantitatea de alcool consumata;

- frecventa administrarii.

Formarea dependentei de alcool, poate fi urmarita pe parcursul a 19 trepte :

1) consum ocazional;

2) inceperea consumului constant;

3) consum pe furis,

4) aparitia sentimentului de vinovatie;

5) incapacitatea de a discuta o problema;

6) sanctionarea pentru conducerea autovehiculului sub influenta alcoolului;

7) pierderea controlului;

8) comportament megaloman si agresiv;

9) neandeplinirea promisiunilor si hotararilor;

10) evitarea familiei si a prietenilor;

11) necazuri la serviciu;

12) resentimente nejustificate;

13) indiferenta pentru hrana;

14) deteriorare morala;

15) alterarea gandirii,

16) incapacitatea de a intreprinde o actiune;

17) resturi de veleitati intelectuale;

18) recunoasterea infrangerii totale;

19) nevoia obsesiva si continua de a bea.

2.5. Personalitatea alcoolicului

"-Ce faci acolo ?, ii spuse betivului, pe care il gasi

sezand tacut in fata unei gramezi de sticle pline.

- Beau, raspunse betivul, cu un aer jalnic.

-Si de ce bei ?, il intreba Micul Print.

-Ca sa uit -, raspunse betivul.

-Ce sa uiti ?-, il intreba Micul print, caruia i se facuse mila de el.

- Ca sa uit ca mi-e rusine - marturisi betivul.

-Si de ce ti-e rusine ?, intreba Micul print, dorind sa-i vina in ajutor.

-Rusine ca beau - incheie betivul, care se fereca pentru totdeauna in tacerea lui."

Antoine de Saint-Exuperi-" Micul Print"

Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatica, depresiva, stapanit de dorinta caruia nu i se poate opune, de a consuma alcool; alterarea vointei sale, o anumita imaturitate afectiva, instabilitate psihologica, sunt, in linii mari, caracteristici ai personalitatii .

In unele cazuri, esecurile suferite in viata pot constitui la inceput un factor declansator; ulterior se ajunge la toxicomanie, degradarea personalitatii, pierderea simtului moral, tulburari de care individul respectiv este perfect constient. Anxietatea, tendinta de a obtine recompense imediate, dezinteresul pentru problemele celor din jur, lipsa simtului critic, impulsivitatea si agresivitatea sunt manifestari ce-i contureaza profilul psihic. Manat de instincte, incapabil sa reziste tentatiei, sfarseste in cel mai profund marasm psihic, evitat de toti cei din jur

Aceste tulburari isi pun amprenta asupra relatiilor sociale, economice, familiare, si stau la baza majoritatii actelor anti-sociale

Unii autori, studiind comportamentul indivizilor inaintea aparitiei dependentei, au constatat ca in copilarie acestia manifestau tendinte agresive, sadice, nelinisti sexuale, vagabondaj, delasare. De asemenea, se subliniaza importanta relatiilor cu mama. Datorita relatiilor patologic de apropiate, eul persoanei nu s-a maturizat, ceea ce a dus la dependenta accentuata fata de mama si incapacitatea de adaptare la normele sociale . E foarte raspandita teoria conform careia, in alcoolism si dependenta de droguri, predomina tendintele lente, cronice de suicid; consumul nelimitat, autodistructiv de bautura si droguri, constituie pentru persoanele care resping constient ideile suicidale, o modalitate inconstienta de autodistrugere .

Intotdeauna a fost descris un stil specific al personalitatii asociate alcoolului. Motivatiile de suprafata, recunoscute, ale celor ce beau, sau a abstinentilor, au o radacina sociala. Astfel, printre motivatiile celor ce beau se pot enumera urmatoarele: obligatoriu la celebrari, la intalnirile cu prietenii, anxiolitic, pentru a-si uita necazurile, pentru auto-incredere, penrtu ca nu au altceva de facut, etc.

Dupa James M. Donovan (1986), abordarea personalitatii alcoolicului trebuie sa raspunda la mai multe intrebari :

exista o singura constelatie personologica sau mai multe ?

- personalitatea premorbida particulara cauzeaza sau predispune la formarea dependentei ?

- cat de multe trasaturi alcatuiesc personalitatea alcoolicului ?

Incercand sa surprinda personalitatea alcoolicului, Vailand gaseste ca viitorii alcoolici sun copii predispusi la sociopatie, chiulangii, cu probleme scolare. Bary, descie aceste personalitati ca impulsive, cu scazuta toleranta la frustratii, dependent-pasive, si cu iluzia omnipotentei. Ca deficite, sun considerati anxiosi, isterici, hipocondrici, imaturi sexuali, ostili, cu o incarcatura crescuta de nevroticism .

Alti autori (Buda, Bonta, 1985), gasesc la baza debutului patologic de alcool, absenta totala a motivatiei, sau motivatii imprecise ori confuze ce duc la autodistrugere prin argumentarea si distorsionarea reveriilor, a validarii fantasmogorice .

Recurgerea la alcool, este un sindrom amotivational si avolitional6. Primul, este social de origine influentand individul prin demobilizare si hipotrofie volitionala. Acest model descrie transferul posibil din social in deficit psihic, iar de aici cu impact asupra somaticului. Se stie ca functia placerii este inrudita cu instinctualitatea, si functioneaza in paralel cu motivatiile anxiologice. In lipsa motivatiilor mature, placerea ramane o resursa comportamentala definitiva. Comportamentul hedonic este o dimensiune a imaturitatii personalitatii alcoolicului.

Individul matur este autonom si creativ - alcoolicul este dependent si distructiv. Individul matur actioneaza, nu reactioneaza - alcoolicul reactioneaza, nu actioneaza. Maturitatea presupune abilitatea alegerii si deciziei pe care alcoolicul nu o are. Individul matur isi asuma roluri in real, alcoolicul isi asuma doar roluri fantasmogorice .

Conceptul de personalitate masochista a fost introdus de catre gestaltisti ( Kraft-Ebing ), intr-un studiu privind prostituate in timpul comportamentului pervers. El a fost preluat ulterior si de alte curente si este considerat un mecanism narcisic, de validare pe argumente: " sun altii si mai rai, mai decazuti decat mine. De fapt eu sun o victima. " In acest sens, Frederic Kass, (1986), a stabilit urmatoarele (ibidem) :

- relatia cu alte abuzuri de sine, chiar in conditii de confort;

- credinta ca se sacrifica pentru altii;

- rejectarea ajutorului si favorurilor, pentru a nu fi la indemana altora;

- plangeri directe-indirecte de a nu fi apreciati;

- neputinta de a-si asigura responsabilitati;

- pesimism in ceea ce priveste viitorul;

- sabotarea propriilor teluri;

- negativism, ignorarea aspectelor pozitive;

Astfel de trasaturi, au fost stabilite si la alcoolici. Imatur instabil cu hipotrofie motivationala si volitionala, alcoolicul se afla intr-o raportare de tip masochist cu realitatea. Traieste intr-o reverie sub imperiul hedonismului, aceasta fiind singura lui motivatie stabila. Aceasta permite fixarea comportamentala, numita dependenta, singura axa stabila a personalitatii alcoolicului (ibidem).

In concluzie, alcoolismul este mai ales o boala motivationala, o boala a motivatiei existentiale individuale, motivatii care isi au originea in impactul culturii momentului si mediului social al individului asupra devenirii sale. Inainte de a suferi de alcoolism, viitorul alcoolic sufera de o distorsionare a sistemului valoric individual, valori extrase din oferta sociala .

" Unde incepe deci patologia comportamentului consumului de alcool?" - nu putem vorbi in acest caz de o limita, ci de o zona de patologizare, care se caracterizeaza prin trecerea de la un consum de tip festin ( eventuala placere ocazionala, intre altele ), la un consum de tip dionisiac ( cautarea acestei placeri ca mod constant de a fi, subsumand celelalte posibile placeri) .

FAMILIA

3.1. Definirea si functiile familiei

"Sun minuni mari.

Sun minuni multe.

Dar minune mai mare decat omul, nu exista."

Sofocle - Antigona

Familia constituie nucleul social primar reunit prin casatorie, legatura de sange si adoptiune. Familia ofera identitate sociala ca si tutela, dispune de un anumit buget comun, un sistem de convietuire, relatii de dependenta afectiva, spontana, intimitate, dar si distante psihologice nuantate, distributie a coparticiparii si responsabilitatii educative si de intrajutorare .

Familia biologica se compune din parinti si copii necasatoriti, deci din doua generatii - nucleul familiei. Familia restransa se refera la: sotul, sotia, copiii necasatoriti, cei casatoriti, bunicii si nepotii - fiind astfel compusa din patru generatii (ibidem).

Dupa Elise Boulding (1972 ), familia ca celula sociala mentine si transgreseaza forme de stabilitate sociala (traditii, obiceiuri comune ), pe de alta parte cuprinde o potentialitate de schimbare datorita tineretului sau ca actor de receptionare foarte activa a schimbarilor din viata sociala - dar are relatii si cu persoane ce au traversat evenimente deosebite, perioade de mari transformari (razboaie, crize economice, catastrofe naturale) si consecintele acestora (ibidem).

Familia trece prin diferite cicluri de viata, nu ramane niciodata la aceeasi conditie. Exista un statut, rol si prestigiu al familiei, ca si un standard de viata economic, moral, de tensiune. Totodata in familie se petrec evenimente, separari, decese, boli, tensiuni excesive, decadere morala sau progres de statut social al membrilor sai. La acestea se mai adauga cantitatea de cultura si aspiratii al membrilor sai, crize de tensiuni - crize de identitate - provocate de presiuni sociale ce actioneaza asupra familiei (ibidem).

Din punct de vedere psihologic, familia consuma aspiratii si idealuri comune, similitudini de pareri, forta de a le conserva si extinde, un statut social intretinut prin relatii, roluri, statute profesionale si culturale (ibidem).

Dezvoltarea personalitatii este privita din perspectiva sociala si spatio-temporara a familiei. In copilarie se formeaza radacinile personalitatii adulte - familia contribuie astfel la viitorul social. Familia este mediul care are efectul cel mai direct asupra dezvoltarii copilului. Dupa C. Levi-Strauss (1949), pe membri familiei ii reunesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice si sociale, iar parintii au obligatia de a asigura copiilor nu numai existenta materiala, ca si un climat favorabil afectiv si moral .

R.C. Merton (1949) considera la sfarsitul deceniului sase ca " familia reprezinta cea mai importanta cale de transmitere a normelor culturale din generatie in generatie"

A fi parinte inseamna deci a transmite, iar a fi copil inseamna a primi mesajul transmis de parinti, prin:

- oferirea de modele comportamentale si de valori;

- selectarea factorilor mediului cu care copilul intra in interactiune directa.

Astfel se transmit copiilor valori si atitudini, cunostinte si abilitati profesionale, conduite domestice si roluri de sex, limbaj si statute sociale.

Dupa Gerald Calot Parsons si P. Osterith, familia este de mare importanta in structurarea si formarea personalitatii copilului.

Parintii influenteaza copiii prin conceptia lor despre lune si viata, dar si prin comportamentele lor in care actioneaza temperamente, atitudini, dorinte, intolerante, etc. Mama influenteaza mai mult formarea laturii afective ( ea exprima principiul afectivitatii ), tatal actioneaza asupra identitatii si autoritatii, iar fratii si surorile, desi creeaza un cadru de rivalitate, creeaza si un cadru existential de securizare. Porot sustine ca parghia afectiva constituie liantul cel mai pretios al personalitatii in familie, contribuie la formarea functiilor reglatoare, socializatoare in dezvoltare .

Din punct de vedere afectiv, caracteristicile mediului familiar sun dispersate intre: securitate psihologica si echilibrul psihic pe de o parte, si caracteristicile contrare acestora, pe de alta parte. Se pot manifesta: afectiuni ponderate din partea parintilor, atitudini de securizare echilibrata, atitudine lejera si independenta relativa a fiecarui parinte fata de celalalt, fata de casatorie si fata de copii, asociate sau nu cu control, asistenta, exigenta .

Mediul familiar contine reguli de comportament, obiceiuri, valori ce organizeaza viata, de fiecare zi a familiei. Aceste repere permit copilului sa prevada consecintele evenimentelor, conduitelor, sa sesizeze granitele de toleranta, aspiratiile, dorintele generale din familie, relatia dintre membri .

Dupa Jackues Lattreg (1980) exista trei feluri de structuri ale familiei cu consecinte asupra dezvoltarii copiilor (ibidem):

- structura slaba - incoerenta - ce se caracterizeaza prin reguli si ordine contradictorii;

- structura rigida, solicitanta de disciplina severa, fara explicatii si cerinte explicite, logice;

- structura supla, propice dezvoltarii;

Parintii iubesc sau rejecteaza copiii, ii controleaza sau ii lasa necontrolati. Astfel, copiii ce traiesc intr-o atmosfera excesiv de severa, cu elemente de ostilitate se percep pe sine ca nefericiti si inferiori, au dificultati in a da sau a primi afectiunea altora, tind a-si forma o imagine negativa despre sine, sau au tendinte de negare de sine. De asemenea, exista si forme de contagiune afectiva in familie: tensiunea, buna dispozitie, aroganta, sun contagioase, tensiunile si conflictele pot fi determinate de conduite ale membrilor, dar si stilul interrelatiilor de dominanta, tensiune, echilibru, incalcare de reguli ale familiei, etc.

Ca o concluzie a celor enumerate mai sus, functiile familiei sun deci urmatoarele M. Rokeach (1973) :

a) Transmiterea de valori si atitudini: se disting doua tipuri de valori: valori terminale, corespunzatoare finalitatilor vietii (fericirea, intelepciunea ) si valori instrumentare ce se refera la moduri de a actiona. Parintii transmit valori pe care le-au mostenit sau achizitionat mai tarziu.

b) Transmiterea cunostintelor si abilitatilor profesionale: in cadrul familiei se creeaza structuri profunde ce orienteaza individul catre un anumit tip de activitate profesionala si faciliteaza insusirea acesteia.

c) Transmiterea conduitelor domestice si a rolurilor de sex: se      transmit informatii despre obiectele spatiului fizic social si familial; de asemenea, parintii distribuie sarcinile in functie de sexul copiilor, de varsta lor.

d)Transmiterea limbajului: se realizeaza transmiterea informatiilor, valorilor, atitudinilor; de asemenea, limbajul constituie conditia si instrumentul principal al socializarii.

e) Transmiterea statutelor sociale.

3.2. Alcoolul si familia

Schimbarea se pravaleste peste capetele noastre

Ca o avalansa, iar majoritatea oamenilor

Sunt complet nepregatiti pentru a-i face fata.

Alvin Toffler

Este familia implicabila in ceea ce priveste sfera problemelor legate de alcool? Raspunsul este un "DA" categoric, existand cel putin cinci argumente decisive in acest sens :

- importanta familiei, in general: problema alcoolului in familie este studiata din perspectiva ideii ca familia reprezinta baza societatii umane, nucleul acestuia; aparitia abuzului de alcool in cadrul familiei are consecinte majore atat la nivel familiar, influentand viata fiecarui individ in parte, cat si la nivelul societatii respective, oglindind normele si valorile acestuia.

- consum de alcool, alaturi de altii: nu se poate vorbi de aparitia dependentei de alcool in izolare, deoarece este o urmare a consumului in grup, alaturi de altii; cercetarile realizate (Buda. 1996), au evidentiat rolul preponderent al familiei in formarea dependentei de alcool, fie prin "mostenire sociala" , -fie prin consumul repetat de alcool, alaturi de alti membri ai familiei (alaturi de sot/sotie).

In acest sens, vom avea doua implicatii:

Daca dorim sa intelegem problema dependentei, trebuie mai      intai sa studiem contextul, constelatia familiara in care acesta a aparut si a evoluat.

Interventia trebuie de asemenea, sa vizeze intregul context in caz contrar, nu ne putem astepta la o evolutie terapeutica pozitiva.

- membri familiari, potentiali aliati : de dependenta de alcool sufera nu (doar) alcoolicul, ci si intreaga familie a acestuia; in consecinta toti membri familiei pot deveni potentiali aliati ai nostri, in schimbarea comportamentului alcoolicului.

- agregare familiara: multi alcoolici provin din familii de alcoolici, iar copiii acestora pot deveni, de asemenea, dependenti de bautura, astfel, aceasta "boala" cumplita, insoteste generatie de generatie, ca blestemul din poveste, ce nu mai poate fi dezlegat .

- probleme familiare: asemenea familii se confrunta cu o multitudine de probleme ce o dezmembreaza si o distrug.

Care sunt problemele reale ale familiilor de alcoolici? Viata unei familii este formata dintr-o serie de ritualuri si roluri, diferite activitati rutiniere, relatii de comunicare, desfasurarea si intretinerea unor legaturi sociale, etc. Aceste activitati, roluri si functii, sunt distorsionate, haotice si imprevizibile in familiile de alcoolici .

Ritualurile - o mare parte a vietii familiare este formata din ritualuri (seturi repetate de comportamente, ce au loc in anumite ocazii, anumite zile, cu rol important in relatiile inter-umane - ex. Craciunul, zilele de nastere, etc.- . Una dintre consecintele consumului exagerat de alcool este efectul distructiv in asemenea ocazii, care de cele mai multe ori se finalizeaza prin agresivitate verbala sau chir fizica.

Rolurile - abuzul de alcool are ca urmare schimbare de roluri intre membri familiei, care sun nevoiti sa-si asume tot mai multe indatoriri, pe care alcoolicul nu le mai poate indeplini; astfel se formeaza un cerc vicios, intre alcoolic, care se simte tot mai inlaturat, dispretuit, neinteles, si ceilalti membri ai familiei, care-si asuma aceste roluri, crezand ca cel in cauza nu le mai poate face fata.

Rutina - o alta problema este ca, persoana care bea, va avea comportamente din ce in ce mai imprevizibile, ori, familia in mod normal este cladita pe siguranta si predictibilitatea comportamentelor membrilor sai.

Comunicarea - dependenta afecteaza atat comunicarea alcoolic-familie, cat si relatiile dintre ceilalti membri ai acesteia; alcoolicul devine tot mai anxios, tacut, avand impresia ca cei din jurul lui il exclud, il marginalizeaza, in schimb, sub influenta bauturii vrea sa poarte discutii, adevarate polemici cu cei din jur, iar acestia din urma incearca sa-l ignore; asemenea situatii, relativ frecvente, nasc cel mai adesea agresivitate si dezacord tot mai mare intre parti. De asemenea, atmosfera incordata din familie isi pune amprenta asupra relatiilor celorlalti membri, reducand comunicarea la problemele legate de alcoolism, ce sfarsesc prin certuri si invinuiri reciproce.

Viata sociala - are si ea de suferit, ajungandu-se la izolarea totala a familiei.

Aspectul financiar - alcoolismul este generator de probleme financiare cu atat mai mult cu cat frecvent i se asociaza si alte dependente.

Consumul de alcool, din punctul de vedere al stabilirii simptomatologiei

(definirea sistemica al consumului de alcool) :

- putem stabili consumul de alcool, ca stare, in cadrul unui sistem deschis, in care omul,familia, cat si mediul sau mai larg se afla intr-un echilibru homeostatic;

- formarea dependentei de alcool este facilitata de prezenta a urmatorilor factori:

a) influenta alcoolului, necesara pentru sustinerea sistemului bio-psiho-social;

b) alcoolul este cel mai la indemana, atat in timp cat si in spatiu;

c) norme sociale care sa tolereze sau chiar sa stimuleze consumul de alcool;

- normele consumului de alcool, simbolurile, ritualurile legate de acesta, varieaza in functie de cultura, de straficarea sociala a culturii respective, dar si de la o familie la alta;

- in realtia individ- familie, sistemul simbolistic se imparte in doua parti:

1) supozitii legate de alcool, alcoolism, consum de alcool - la nivel de simple pareri, ganduri;

2) existenta reala a unui membru alcoolic in cadrul familiei; diferitele interactiuni si relationari ale familiei fata de aceasta persoana.

Agregare familiara

Studii efectuate pe muncitori din mai multe fabrici evidentiaza ca nu numai dependenta de alcool ci si consumul regulat dovedeste agregare, interpretat astfel: pe primul loc se afla influenta mediului, iar pe locul doi mostenirea biologica (Czeizel si colaboratorii - 1976, 1978) .

Cercetari asupra gemenilor au scos in evidenta rolul factorilor genetici (Partanen, J., 1966) .

Un alt studiu, efectuat pe 6000 de gemeni finlandezi, non-abstinenti cu varsta intre 24-49 ani, a relevat ca influenta genetica joaca rol in formarea abuzului de alcool la varsta adulta (Rose R.J.,1988).

In cadrul studiilor genetice se pot diferentia patru niveluri (Oman G.S., 1988)  :

- factori predispozanti: personalitate, caracteristici cognitive si neurofiziologice;

- sensibilitate crescuta, ca urmare a consumului de alcool;

- metabolizarea etanolului;

- influenta asupra SNC, in ceea ce priveste toleranta, dependenta, addictibilitatea.

Schurckit si Irwin (1989) , au realizat un studiu asupra a 31 subiecti care aveau tatal alcoolic; astfel, din punct de vedere al mostenirii, au deosebit doua grupe:

a) inceputul consumului de alcool, atat la femei cat si la barbati a avut loc dupa 25 de ani, ocazional, iar comportamentele antisociale sunt foarte rare.

b) consum timpuriu si excesiv de alcool, comportamente antisociale, personalitate agresiva, " lezata" in urma alcoolizarii exagerate.

Tulburarile de personalitate ce se contureaza prin comiterea de acte antisociale, au fost studiate de catre Bohman M.(1978) . El a examinat 2000 de familii in care parintii adoptivi, respectiv parintii adevarati au fost diagnosticati ca fiind alcoolici, gasindu-se o corelatie semnificativa intre parintii biologici si alcoolismul copiilor adoptati.

Cloninger, Bohman si Sigvardon (1981), au realizat un studiu asupra a 862 barbati suedezi adoptati, ajungand la concluzia ca "mostenirea" genetica, alaturi de influentele mediului, constituie motivul principal in formarea dependentei.

In urma cercetarilor asupra unui lot experimental feminin, Lithell (1988), a stabilit corelatie semnificativa intre un simptom somatoform si diferitele forme de "mostenire" genetica al alcoolismului .

Goodwin si colaboratorii (1974), in studiul lor n-au gasit diferente semnificative intre alcoolismul copiilor adoptati si cei crescuti de parintii genetici, ajungand astfel la concluzia ca exista o asemenea forma a alcoolismului in care , factorii de mediu nu influenteaza formarea si dezvoltarea dependentei .

Concluzie

Agregarea familiara a alcoolismului nu este identica cu originea genetica certa a acestuia. Rezultatele studiilor efectuate, diferitele experiente din domeniu au concluzionat posibilitatea unei influente genetice, specifice unui anumit tip de alcoolism, mai precis, existenta unei vulnerabilitati genetice (cei mai vulnerabili sunt fiii barbatilor alcoolici).

Factori familiari cu rol in formarea alcoolismului

In 1979, studiul realizat de catre Cotton N.S. a demonstrat ca 33% dintre parintii alcoolicilor sunt si ei alcoolici; iar din 100 de familii de alcoolici, 82% este nivelul dependentei printre rudele apropiate .

O observatie interesanta, in ceea ce priveste randul nasterilor este ca in urma studiilor epidemologice al alcoolismului s-a concluzionat ca ultimul nascut, deci mezinul familiei, este cel mai amenintat de formarea dependentei .

Alte studii nu au intarit acest rezultat, insa au focalizat atentia asupra factorilor non - genetici, asupra rolului socializant al familiei, rolul acestuia in ceea ce priveste dezvoltarea normala a personalitatii . Se poate vorbi deci de o dispozitie comportamentala determinanta ce caracterizeaza intreaga familie. Comportamentul familial reproductiv, marimea familiei, mobilitatea profesionala, frecventa aparitiei anumitor boli, cat si evenimentele vietii de mai tarziu sunt in raport cu viata familiara timpurie (din copilarie). Sexul, varsta, statutul social nu influenteaza stabilitatea factorilor sus - amintiti (Langemarg A., Schubert V., 1998) .

Evenimentele din copilarie influenteaza cursul vietii din perioada adulta, care apar ca vulnerabilitati ale acestor perioade.

La jumatatea anilor 80 au fost realizate mai multe cercetari cu privire la copiii nascuti si crescuti in familii de alcoolici, respectiv copii crescuti intr-un astfel de mediu (Burke J.P.,Sher K.J., 1988) .

Realizand o harta a evenimentelor din viata copiilor de alcoolici, masurand gravitatea evenimentelor traumatizante, au fost inregistrate in mod retrospectiv evenimente familiare. Rezultatele acestor studii au aratat ca in familiile in care au existat mai multe evenimente negative in trecut, apar stari depresive intr-un procent mai mare, prezentul este incarcat de anxietate, deoarece copiii sunt in cea mai mare masura victimele acestor situatii (transmisie culturala).

Wolen S.Y., Benett L.A. (1981), au stabilit ca diferitele ritualuri familiare - sarbatori, mese comune, obiceiuri, etc. - au rol in transmiterea consumului de alcool; de-a lungul a doua generatii au studiat ritualurile transmisionale din timpul mesei, cat si alcoolismul sau absenta acestuia, in functie de familie, si fiecare membru in parte: atat ritualuri ce include consum de alcool, cat si ritualuri fara alcool. S-a ajuns la concluzia ca cel din urma are efecte benefice atat asupra familiei in general, cat si asupra membrilor sai, luati separat - intareste legaturile familiare, spre deosebire de primul, care atenueaza pericolul mostenirii alcoolismului, respectiv a consumului exagerat de bautura ducand la dezvoltarea si formarea unui comportament alcoolic la urmasi .

Factori familiari cu rol in intretinerea alcoolismului

Conform teoriei "sotia vinovata", sotia nevrotica si-a ales in mod voit un sot alcoolic ca sa-l poata sustine, sau chiar pentru a-l determina sa bea (Kogal K.L., Jackson J.R., 1965) .

Conform teoriei lui Perodeau G.M., Kohn P.M., (1989), sotul alcoolic constituie factorul stresant, iar sotia, ca raspuns la comportamentul sotului, devine nevrotica. In acelasi studiu, sun consemnate diferente semnificative in functie de sex in ceea ce priveste atitudinea fata de familie, a dependentului: astfel, femeile in general,

isi recunosc vina si slabiciunea fata de alcool, in timp ce barbatii dau vina pe factori externi - sotie, copii, probleme de serviciu, etc. .

Stabilirea rolului functional familiar

Au existat mai multe modalitati pentru stabilirea rolului functional al familiei:

din anii 1980 s-au realizat studii pentru evidentierea relatiilor familie- psihopatii

si a relatiei familie - alcoolism , in urma carora s-a stabilit ca exista trei factori ce influenteaza relatia optima din cadrul familiei: coeziunea, adaptabilitatea, si comunicarea.

Analiza structurii familiare

O intrebare de baza a sociologiei se refera la " radacina", nucleul relatiilor sociale , respectiv la natura relatiilor care leaga persoana de grup si grupurile intre ele, subliniindu-se importanta a doua dimensiuni :

statutul - presupune puterea unei relatii, din punctul de vedere a prestigiului si privilegiilor, care functioneaza ca un impuls vertical;

relatia individ - grup, respectiv grup - grup, reflectata de catre coeziunea grupului;

Structura familiara, fundalul de retele ale acestuia, totalitatea informatiilor legate de aceasta tema se pot sumariza intr-o retea specifica, se pot schematiza in ceea ce numim "arborele" familiei.

Arborele familial are origini stravechi: si in Biblie (Genesa 4:190) intalnim exemple relevante in acest sens. In parte din Biblie, in parte din alte surse arhaice, s-a transmis de-a lungul culturilor, genealogia - o stiinta in continua dezvoltare. Arborele genealogic este utilizat in cadrul a multe stiinte, ca de exemplu: biologia, genetica, medicina, sociologia, pentru evidentierea diferitelor cauze genetice. Recent, conceptul a fost preluat si de catre psihiatrie, si utilizat in intocmirea anamnezei familiare .

Incepand cu anii 60, in sociologia familiei s-a pus tot mai mult accent pe familie, pe tratarea acestuia ca intreg, in cazuri de psihopatii, patologii si comportamente antisociale. Si in zilele noastre sunt recunoscute diferitele terapii, teorii, ce urmaresc evenimentele de-a lungul a mai multor generatii, incercand sa le explice din perspectiva evenimentelor multigenerationale .

MECANISMELE DE COPING

(consecinte comportamentale ale convingerilor irationale)

Sunt ceea ce sunt

Oricum, nu pot fi altcineva.

De ce sa-mi fie atunci frica sa descopar cine sunt?

Sofocle- "Imparatul Oedip"

Fiinta umana se confrunta cu situatii stresante de viata. Omul elaboreaza modalitati de raportare la situatia de viata, modalitati care favorizeaza sau nu adaptarea. Raspunsurile date in fata cerintelor de adaptare si de depasire a unor conditii dificile din viata alcatuiesc mecanisme cunoscute sub numele de mecanisme de coping, mecanismele de gestionare a stresului.

Lazarus (1966) a introdus notiunea de coping. In perspectiva lui Lazarus, coping cuprinde atat modificarea functiilor unui sistem pentru a face fata cerintelor unui mediu dinamic, cat si anihilarea factorilor de mediu care au reclamat noua adaptare .

Definitiile si perspectiva asupra copingului difera in functie de teoria la care adera cel care incearca definirea copingului. Numarul mecanismelor de aparare analizate si prezentate in diferite lucrari este variat. Multe aspecte ale procesului numit coping sunt controversate. Unele teorii fac o distinctie intre mecanismele defensive (non-confruntative) si mecanismele de coping (confruntative). Astfel, la Freud mecanismele defensive releva conflictul dintre id si ego ca sursa principala a tulburarilor psihice, iar rolul lor este acela de a bloca pulsiunile instinctuale interne. Un alt aspect controversat este conceptualizarea copingului ca trasatura sau ca proces. Clasificarea dimensiunilor copingului difera. Actual se constata tendinta de a considera copingul un proces multidimensional.

Psihologia cognitiva considera ca mecanismele de aparare sunt strategii sau proceduri de prelucrare a informatiei negative cu functia de a reduce distresul.

Mecanismele de coping pot fi grupate in trei mari categorii, avand toate aceeasi finalitate: reducerea stresului.

1) Copingul comportamental: include toate comportamentele cu functia de a preveni sau reduce reactia de stres; apoape orice comportament, plasat intr-un anumit context, poate dobandi functie adaptativa. Fuga sau lupta, cautarea sprijinului social, planificarea unei actiuni, aplicarea unei tehnici de relaxare, etc. toate pot constituoi comportamente cu functii adaptative .

Numeroase studii ( Badia si colaboratorii, 1966, Malzman si Wolf, 1970, Averill, 1973, Neufeld si Pattkinson, 1989 ), au concluzionat preferinta subiectilor de a controla comportamental factorii de stres (ibidem).

Dintre explicatiile existente, cea mai plauzibila este ipoteza evolutionista, conform careia evolutia la nivel de specie cat si la nivel de individ reclama un control sporit al mediului, ca o conditie esentiala a supravietuirii. Privit din acest punct de vedere, controlul comportamental al mediului, are radacini biologice, iar reducerea capacitatii de control genereaza anxietate.

Copingul comportamental reduce stresul doar atunci cand sun indeplinite urmatoarele conditii:

este urmat de un feed-back asupra eficientei respectivului comportament;

costul realizarii lui nu depaseste beneficiile;

reduce ambiguitatea lagata de situatia stresanta.

2) Copingul cognitiv: vizeaza modalitatile de prelucrare a informatiei cu functia de diminuare a reactiei de stres. Astfel, organismul isi reduce stresul operand nu asupra situatiei stresante, ci asupra modului de perceptie, de prelucrare si stocare a acesteia in memorie.

Confruntarea cu situatii stresante de o coplesitoare intensitate - moartea unei persoane apropiate, un handicap dobandit in urma unui accident, etc. - fac imposibil controlul comportamental al stresului, singurele resurse disponibile in acest caz, fiind cele cognitive.

Interventia mecanismelor de coping comportamental se face fie chiar in momentul evaluarii situatiei-stimul, fie dupa ce aceasta evaluare a avut loc - in acest din urma caz, se modifica reevaluarile ulterioare.

Modalitati neurobiologice de coping: Vizeaza modificarile neuro-chimice, imuno-fagocitare si hormonale generate de situatiile de stres.

Confruntare - evitare

Realizand o combinare a tipului de mecanism de coping cu vectorul functionarii sale, von obtine o clasificare biaxiala, asemanatoare unui plan factorial 2x3 ( tab.: 1.1)

Astfel, comportamentele de control ale stresului pot viza inlaturarea acestuia, sau confruntarea directa cu el, pe baza asigurarii unor mijloace ce sa realizeze depasirea cu succes a situatiei traumatice prin inlaturarea stresorului (orice interventie asupra mediului, ce sa reduca intensitatea sau severitatea stresorului). Strategiile comportamentale de evitare a stresului, se refera la evaziunea din situatia stresanta ( consumul de alcool si droguri, fuga, amanarea unei decizii, etc.)

In mod asemanator, copingul cognitiv si neurobiologic dispune de aceste modalitati de confruntare-evitare .

Tabel 1., Clasificarea biaxiala a mecanismelor de coping

Nu vom analiza in lucrarea de fata teoriile asupra mecanismelor de coping. Vom prezenta doar in continuare cateva dintre clasificarile dimensiunilor copingului .

Tabel nr. 2 Clasificarea dimensiunilor copingului (Baban, 1998)

Mecanismele de coping luate in analiza in aceasta lucrare sunt: coping activ, planificare, eliminarea activitatilor concurente, retinerea de la actiune, suportul social instrumental, suportul social emotionale reinterpretarea pozitiva, acceptarea, religie, negare, descarcare emotionala, pasivitate comportamentala, pasivitate mentala, alcool, tranchilizante (Baban, 1998).

Copingul activ este reprezentat de actiunile concrete, constiente efectuate de catre subiect in vederea inlaturarii stresorului sau a ameliorarii efectelor.

Planificarea se refera la orientarea gandirii spre pasii de rezolvare si modalitatile de actiune.

Eliminarea activitatilor concurente vizeaza evitarea distragerii in vederea concentrarii asupra problemei.

Retinerea de la actiune este o forma de coping activ care bazata pe focalizarea asupra stresorului, dar reprezinta si o strategie pasiva in sensul amanarii actiunii in momentul potrivit.

Cautarea suportului social instrumental evalueaza tendinta de a solicita sfaturi, informatii, ajutor.

Cautarea suportului social emotional se refera la solicitarea intelegerii, a compasiunii si a suportului moral din partea familiei, prietenilor. Este o forma de coping focalizat pe emotie.

Reinterpretare pozitiva exprima tendinta persoanei de a extrage un beneficiu din situatia indezirabila.

Acceptarea se refera fie la acceptarea stresorului, fie a neputintei de a ameliora situatia.

Negarea este refuzul de a crede ca stresorul exista.

Descarcarea emotionala reprezinta tendinta subiectului de a reduce stresul prin exprimarea emotiilor negative.

Orientarea spre religie se refera la apelul la ajutorul divin. Aceasta strategie de coping are functii multiple: reinterpretare pozitiva, suport emotional.

Pasivitate mentala identifica evitarea confruntarii prin imersia in alte activitati (TV, sport, vizitarea prietenilor, somnul etc.).

Pasivitatea comportamentala se refera la reducerea sau abandonarea efortului si a angajarii in atingere a scopului sau inlaturarea a stresorului.

Recurgerea la alcool - medicamente se refera la recurgerea la medicatie antianxiolitica sau la alcool pentru inlaturarea starilor de disconfort.

In ceea ce priveste cele 14 mecanisme de coping prezantate mai sus, acestea se pot casifica, dupa vectorul functionarii in trei categorii:

1) strategii de evitare: recurgerea la alcool, pasivitate comportamentala, pasivitate mentala;

2) strategii de confruntare: coping activ, planificare, eliminarea activitatilor concurente;

3) modalitati de raspuns neutre, ce pot fi incluse, in functie de situatia respectiva in cele doua categorii: retinerea de la actiune, cautarea suportului social-instrumental, cautarea suportului social-emotional, reinterpretarea pozitiva, acceptarea, negarea, descarcarea emotionala, orientarea spre religie;

Daca convingerile sunt parte a cauzelor neadaptarii si a tulburarii, atunci controlul convingerile irationale proprii duce la controlul adaptarii si a evolutiei tulburarii. Convingerile irationale de tip trebuie determina un comportament maladaptativ, care deterioreaza adaptarea si performantele subiectului. Acesta isi va dezvolta un comportament si un mecanism de coping evitativ, pasiv in raport cu situatiile de viata. Din contra, convingerile rationale de tip preferential duc la comportamente si mecanisme de coping confruntative, active care asigura adaptarea subiectului la lumea si viata pe care o traieste. Astfel, convingerile irationale contribuie la dezvoltarea unor mecanisme de coping pasive, iar convingerile rationale contribuie la dezvoltarea unor mecanisme de coping active .

Conform teoriei REBT, nu numai convingerile influenteaza si mentin mecanismele de coping dezadaptative, ci si mecanismele de coping pasive contribuie la mentinerea irationalitatii gandirii subiectului. Convingerea impiedica depunerea efortului necesar schimbarii, subiectul revenind la comportamentele evitative, sabotandu-si astfel sanatatea emotionala si implinirea maxima a potentialului. Subiectul renunta la a depune efortul: "Este mai usor (convingerea irationala a micii tolerante la frustrare) sa continui comportamentul deja invatat (dezadaptativ) decat sa invat unul nou (adaptativ). Este prea greu.". Convingerea redusei abilitati de schimbare (in prezent sau viitor) mentine comportamentele disfunctionale. Fiind influentat de auto-evaluarile negative, subiectul va dezvolta expectatii cu privire la propriul comportament / performanta si se va comporta corespunzator acestora. Subiectul continua astfel prestarea comportamentului disfunctional. Prestarea acestor comportamente si a mecanismelor de coping pasiv vor devenii argumente in sustinerea convingerile irationale (ex.: lipsa de valoare) (ibidem).

S-a constat ca exista persoane care in ciuda impactului repetat cu situatii stresante de viata isi mentin starea de sanatate mentala. Raspunsul dat de subiect in vederea mentinerii echilibrului este dependent de diferentele individuale. Prin urmare s-a incercat identificarea variabilelor individuale care determina diferentele in adaptarea la stres. Conform teoriilor cognitive, raspunsul comportamental la situatia de viata este dependent de gandurile, sistemul de convingeri, schemele cognitive proprii. Astfel, se considera ca una dintre variabilele care determina raspunsul individual la factorul stresant este dominanta cognitiva.

Tabel nr. 3

Componenta cognitiva si strategiile de coping - studiu meta-analitic

anul	Autorii	Componenta cognitiva	Rezultatele cercetarii
	Rotter	Locus of control intern	LOC intern creste rezistenta la stres
	Sarason& Johnson	Locus of control extern	LOC extern scade rezistenta la stres; creste stresul, anxietatea,
	Lefcourt	Locus of control intern	In situatii ambigue, LOC intern se asociaza cu forme de coping mai eficiente decat LOC extern
	Bandura	Auto-eficacitatea	Terapia focalizata pe AE ajuta fobicul in controlul fricii si in prestarea comportamentului adecvat.
	Kernis, Grannemann Barclay	Stima de sine	SS crescuta dar instabila si SS scazuta determina o mai mare vulnerabilitate la stres
	Denoff Studiaza fugari (baieti si fete)	Convingerile irationale (CIR) - aprobare la baietii	Suportul social, r = - 0,025, p 0,05
		CIR - vina la baietii	Evitare, r = - 0,031, p 0,01
		CIR- independenta la baieti	Suportul social, r = - 0,025, p 0,05
		CIR - pesimism la baietii	Suportul social, r = - 0,025, p 0,05 Evitare, r = - 0,025, p 0,05 Focalizare pe pozitiv r = - 0,026, p 0,05
		CIR - ghinionul la baietii	Suportul social, r = - 0,025, p 0,05 Evitare, r = - 0,028, p 0,05 Focalizare pe pozitiv r = - 0,026, p 0,05
		Scor total al CIR la baietii	Rezolvarea de probleme R2 = 0,017, p 0,05 Evitare R2 = 0,02, p 0,01 Focalizare pe pozitiv R2 = 0,013, p 0,01
		CIR -catastrofare la fete	Evitare, r = - 0,023, p 0,01
		CIR - pesimism la fete	Gandire pozitiv r = - 0,018, p 0,05
		Scor total al CIR la fete	Rezolvarea de probleme R2 = 0,015, p 0,05 Evitare R2 = 0,01, p 0,05 Focalizare pe pozitiv R2 = 0,06, p 0,05 Gandire pozitiv R2 = 0,014, p 0,01
	Schanbroeck & Ganster	Stima de sine	SS influenteaza evaluarea stimulilor si a resurselor de coping, si modereaza efectele confruntarii.
	Karoly	Auto-eficacitatea	AE coreleaza semnificativ cu succesul renuntarii la fumat si cu toleranta durerii fizice.
	Larsson & colab.	Sentimentul de coerenta =percepere, judecare, interpretare a lumii si sine.(com-prehensiune, control, scop.	SC puternic      este asociat cu rezistenta al stres SC slab este asociat cu vulnerabilitate la stres si boala.
	Schwarzer	Optimismul = conceptie pozitiva asupra viitorului,	Optimismul este un predictor al copingului activ, al utilizarii reduse a copingului evitativ (negare, retragere).
	Baban	Sentimentul de coerenta	SC coreleaza semnificativ cu mecanismul de coping acceptarea; corelatie inversa cu suportul social instrumental si emotional, alcool/medicamente
	Baban	Robustetea	- corelatie inversa cu suportul social instrumental si emotional,      descarcarea emotionala
	Baban	Auto-eficacitatea	- coreleaza semnificativ cu acceptarea; corelatie inversa cu descarcarea emotionala
	Baban	Optimismul	- coreleaza semnificativ cu planificarea, acceptarea; corelatie inversa cu negarea, descarcarea emotionala
	Baban	Stima de sine	- coreleaza semnificativ cu eliminarea activitatilor concurente; corelatie inversa cu pasivitatea comportamentala si mentala
	Baban	Locus of control	- coreleaza semnificativ cu copingul activ, reinterpretarea pozitiva; corelatie inversa cu pasivitate mentala, alcool/medicamente

STUDIU EXPERIMENTAL

5.1. Formularea problemei

In ultimele decenii, au fost realizate numeroase studii privind problema alcoolismului, elaborandu-se o serie de teorii. Multe dintre acestea au subliniat importanta personalitatii alcoolicului, a modalitatilor sale de adaptare la mediu respectiv rolul familiei in dezvoltarea acestor modalitati.

Lucrarea de fata isi propune sa studieze strategiile de coping comportamental si cognitiv (preferate de subiectii alcoolici) din perspectiva relatiei confruntare-evitare si sa stabileasca nivelul anxietatii alcoolicilor, in raport cu grupul de control.

5.2. Ipotezele lucrarii

Ipotezele de lucru sunt urmatoarele:

alcoolicii utilizeaza strategiile de evitare in defavoarea celor de confruntare, utilizate de subiectii non-alcoolici;

anxietatea (ca stare si ca trasatura) apare intr-o mai mare masura la subiectii alcoolici decat la cei non-alcoolici.

Pentru a testa aceste ipoteze am realizat doua experimente diferite.

5.3. Ipoteza 1

5.3.1. Variabile si designul experimental

Pentru a verifica prima ipoteza (strategiile de coping preferate de subiectii cu diagnostic de alcoolism) am stabilit variabilele si designul experimental.

Variabilele independente sunt:

subiectii 1 - alcoolici

2 - nonalcoolici

tipul de strategie de coping 1- de evitare

2 - de confruntare

Variabila dependenta este reprezentata de cotele obtinute de subiecti la chestionarul COPE.

Designul experimental:

Fig. 2. Designul experimental.

5.3.2. Subiectii

In cadrul acestui experiment au participat 50 de subiecti care au fost grupati aleator in doua loturi experimentale:

lotul de control (LC), a fost constituit din 25 de subiecti, cu varste intre 24-62 ani;

lotul experimental (LE) a fost constituit din 25 de pacienti cu diagnostic de alcoolism, de la Spitalul de Psihiatrie, Oradea, avand varste cuprinse intre

24-68 ani;

5.3.3. Materiale

Pentru analiza strategiilor de coping a fost utilizat chestionarul COPE, elaborat de Carver, Scheier si Weintraub in 1989. Chestionarul COPE acopera 14 forme de coping, care pot avea un caracter preponderent activ sau pasiv si este destinat masurarii copingului general situational: coping activ, planificare, eliminarea activitatilor concurente, retinerea de la actiune, suportul social instrumental, suportul social emotionale reinterpretarea pozitiva, acceptarea, religie, negare, descarcare emotionala, pasivitate comportamentala, pasivitate mentala, alcool, tranchilizante (Baban, 1998).

Chestionarul cuprinde 53 afirmatii, fiecare forma de coping este evaluata prin intermediul a 4 itemi (exceptie face copingul prin recurgere la alcool - medicamente careia ii este alocat un singur item). Variantele de raspuns sunt extinse pe o scala de la 1 la 4 :

1 - de obicei nu fac acest lucru;

2 - rareori fac acest lucru;

3 - fac uneori acest lucru;

4 - fac deseori acest lucru;

Copingul activ este reprezentat de actiunile concrete, constiente efectuate de catre subiect in vederea inlaturarii stresorului sau a ameliorarii efectelor.

Planificarea se refera la orientarea gandirii spre pasii de rezolvare si modalitatile de actiune.

Eliminarea activitatilor concurente vizeaza evitarea distragerii in vederea concentrarii asupra problemei.

Retinerea de la actiune este o forma de coping activ care bazata pe focalizarea asupra stresorului, dar reprezinta si o strategie pasiva in sensul amanarii actiunii in momentul potrivit.

Cautarea suportului social instrumental evalueaza tendinta de a solicita sfaturi, informatii, ajutor.

Cautarea suportului social emotional se refera la solicitarea intelegerii, a compasiunii si a suportului moral din partea familiei, prietenilor. Este o forma de coping focalizat pe emotie.

Reinterpretare pozitiva exprima tendinta persoanei de a extrage un beneficiu din situatia indezirabila.

Acceptarea se refera fie la acceptarea stresorului, fie a neputintei de a ameliora situatia.

Negarea este refuzul de a crede ca stresorul exista.

Descarcarea emotionala reprezinta tendinta subiectului de a reduce stresul prin exprimarea emotiilor negative.

Orientarea spre religie se refera la apelul la ajutorul divin. Aceasta strategie de coping are functii multiple: reinterpretare pozitiva, suport emotional.

Pasivitate mentala identifica evitarea confruntarii prin imersia in alte activitati (TV, sport, vizitarea prietenilor, somnul etc.).

Pasivitatea comportamentala se refera la reducerea sau abandonarea efortului si a angajarii in atingere a scopului sau inlaturarea a stresorului.

Recurgerea la alcool - medicamente se refera la recurgerea la medicatie antianxiolitica sau la alcool pentru inlaturarea starilor de disconfort.

In ceea ce priveste cele 14 mecanisme de coping prezantate mai sus, acestea se pot casifica, dupa vectorul functionarii in trei categorii:

1) strategii de evitare: recurgerea la alcool, pasivitate comportamentala, pasivitate mentala;

2) strategii de confruntare: coping activ, planificare, eliminarea activitatilor concurente;

3) modalitati de raspuns neutre, ce pot fi incluse, in functie de situatia respectiva in cele doua categorii: retinerea de la actiune, cautarea suportului social-instrumental, cautarea suportului social-emotional, reinterpretarea pozitiva, acceptarea, negarea, descarcarea emotionala, orientarea spre religie.

Coeficientul de consistenta interna a scalelor este cuprins intre 0.92 si 0.62. Coeficientul fidelitatii test - retest este cuprins intre 0.86 si 0.48.

Procedura

Aplicarea chestionarului a avut loc in perioada ianuarie-martie,2001 si s-a realizat in urmatorul mod:

a)      grupul experimental:

Aplicarea s-a realizat la Spitalul de Psihiatrie, Oradea. S-a lucrat pe grupuri de 2-3 subiecti, selectati de catre medicii psihiatri ai Spitalului Psihiatric Oradea, pe baza dosarelor de internare, criteriile de selectie fiind deschiderea spre colaborare, respectiv integritatea intelectuala.

Procedura de aplicare s-a realizat in trei etape, acestea fiind urmatoarele:

realizarea unei discutii libere, (15 min.) in grupul mic de subiecti (2-3), cu scopul de a reduce starea de disconfort provocata de situatia experimentala.

Subiectii au fost informati despre modalitatea in care va decurge experimentul, si li s-a asigurat confidentialitatea, pentru a diminua sentimentul de frustrare generat de situatia inedita.     

aplicarea chestionarului de coping COPE. Instructajul a fost urmatorul:

"Mai jos aveti enumerate o serie de fraze care exprima modul in care oamenii simt sau actioneaza atunci cand se simt stresati sau se confrunta cu o problema grava. Ganditi-va cum simtiti si actionati dumneavoastra insiva in acest fel de situatii si alegeti varianta care se potriveste cel mai bine cazului dumneavoastra. Notati pe foaia de raspuns cifra care corespunde raspunsului ales."

b) grupul de control:

Selectia s-a realizat aleatoriu, criteriile de selectie fiind in functie de varsta, calificarea, starea civila, domiciliul (urban sau rural) grupului experimental.

Subiectii au fost selectati dintre persoanele inscrise pentru cursurile de pregatire la Scoala de Soferi, si au corespuns cerintelor mai sus amintite.

Procedura s-a realizat identic cu cel al grupului experimental .

Rezultate. Interpretare

Rezultatele obtinute de subiectii din lotul de control si cel experimental, sunt prezentate sub forma de medii in tabelul de mai jos.

Tabel nr.4: mediile si abaterile standard pentru lotul experimental si cel de control, la itemii de evitare-confruntare

Grafic cu distributia datelor pentru cele patru grupuri:

Grafic nr.1 evitare-alcoolici

Histograma strategiilor de evitare la grupul experimental ( subiecti alcoolici), evidentiaza o distributie asimetrica; dupa cum se poate observa din grafic, datele se concentreaza in jurul valorii "7" ceea ce semnifica o preferinta pentru acest tip de strategie.

Grafic nr.2 evitare -control

Histograma strategiilor de evitare la grupul de control (subiecti non-alcoolici); datele sun concentrate in jurul valorii "40", ceea ce semnifica, nivelul scazut al preferintei, fata de aceasta strategie.

Grafic nr.3 confruntare - alcoolici

Histograma strategiilor de confruntare pentru grupul experimental releva o tendinta evidenta de evitare a subiectilor alcoolici, a acestui tip de strategii de coping.

Grafic nr.4 confruntare - control

Histograma strategiilor de confruntare, pentru grupul de control, se concentreaza in jurul valorii "10", relevand preferinta subiectilor, pentru acest tip de strategie.

Dupa cum se poate observa, distributia histogramelor este asimetrica, deci in continuare vom utiliza metode neparametrice.

Rezultatul comparatiei realizate cu testul U Generalizat, indica diferente semnificative intre cele doua loturi, in ceea ce priveste preferinta pentru un tip de strategii sau altul:

c la un prag p= .001

In continuare am dorit sa observ grupurile intre care exista diferente semnificative in preferinta pentru un tip de strategie sau altul.

Tabel nr. 5. Rezultatele comparatiilor realizate cu testul Mann -Whitney U:

gr.1 : evitare - grup experimental

gr.2 : evitare - grup control

gr.3 : confruntare - grup experimental

gr.4 : confruntare - grup control

In ceea ce priveste strategiile de evitare (1-2), se constata ca grupul experimental prefera in mai mare masura aceste strategii decat grupul de control;

In privinta strategiilor de confruntare (1-3), se evidentieaza preferinta grupului expeimental fata de strategiile confruntative;

Comparatiile mediilor grupului experimental (2-4) intre preferinta fata de strategiile de evitare si cele de confruntare, indica preferinta fata de acestea din urma..

Gfafic nr.5 mediile obtinute la strategiile de coping, evitare-confruntare

Coloanele albastre reprezinta lotul experimental, iar cele rosii, lotul de control; este evident faptul ca preferinta fata de strategiile de evitare este mai mare la lotul experimental.

In concluzie putem face urmatoarele afirmatii care reies din interpretarea datelor statistice:

tendinta de evitare a situatiilor stresante, la subiectii grupului experimental, este mai accentuata, decat la cei din grupul de control; intre cele doua grupuri exista diferente semnificative din punct de vedere statistic la un prag p = .001.

in ceea ce priveste subiectii din lotul experimental (LE), in situatiile generatoare de stres, conform rezultatelor, ei au o atitudine confruntativa.

Trebuie sa luam insa in considerare dorinta alcoolicilor de a fi acceptati de cei din jur, de a corespunde expectantelor examinatorului; acestea pot reprezenta cauza pentru care subiectii alcoolici au preferat strategiile de confruntare.

lotul de control (LC), prefera atitudinea confruntativa cu situatiile problematice; intre cele doua grupuri exista diferente semnificative din punct de vedere statistic la un prag p= .001.

Ipoteza 2

5.4.1. Variabile si designul experimental.

Pentru a testsa cea de a doua ipoteza (anxietatea - ca stare si ca trasatura - apare intr-o mai mare masura la subiectii alcoolici decat la cei non-alcoolici) am stabilit urmatoarele variabile si designul experimental.

Variabile independente

subiectii -1- alcoolici

2 - nonalcoolici

anxietatea - 1 -ca stare

2 -ca trasatura

Variabila dependenta este reprezentata de cotele obtinute desubiecti la cele doua chestionare: STAI X1 si STAI X2.

Designul experimentaleste prezentat in

Fig.3. Designul experimental.

5.4.2. Subiectii

In cadrul acestui experiment au participat 50 de subiecti care au fost grupati aleator in doua loturi experimentale:

lotul de control (LC), a fost constituit din 25 de subiecti, cu varste intre 24-62 ani;

lotul experimental (LE) a fost constituit din 25 de pacienti cu diagnostic de alcoolism, de la Spitalul de Psihiatrie, Oradea, avand varste cuprinse intre

24-68 ani;

5.4.3. Materiale

Pentru evaluarea nivelului de stres, anxietate a fost utilizat inventarul de anxietate STAI X1 si STAI X2 (anxietate stare - trasatura).

Inventarul STAI a fost realizat de catre Speilberg, Gorsuch & Lushene in 1968. Inventarul cuprinde 40 de itemi dintre care primii 20 vizeaza anxietatea ca stare, iar ceilalti 20 vizeaza anxietatea ca trasatura.

Variantele de raspuns sunt extinse pe o scara de la 1 la 4:

1 - deloc;

2 - putin;

3 - destul;

4 - foarte mult;

Itemii care se coteaza invers sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20, 21, 26, 27, 30, 33, 36, 39. Scorul total la cele doua subscale se obtine prin insumare scorurilor numerice obtinute.

Indicii statistici pe populatie romaneasca sunt

STAI X1 - populatia feminina: media 41.18, abaterea standard 9.99

- populatie masculina: media 36.22, abaterea standard 8.75

STAI X2 - populatia feminina: media 41.17, abaterea standard 8.35

- populatie masculina: media 38.96, abaterea standard 7.75

Procedura

Aplicarea chestionarului a avut loc in perioada ianuarie-martie,2001 si s-a realizat in urmatorul mod:

b)      grupul experimental:

Aplicarea s-a realizat la Spitalul de Psihiatrie, Oradea. S-a lucrat pe grupuri de 2-3 subiecti, selectati de catre medicii psihiatri ai Spitalului Psihiatric Oradea, pe baza dosarelor de internare, criteriile de selectie fiind deschiderea spre colaborare, respectiv integritatea intelectuala.

Procedura de aplicare s-a realizat in trei etape, acestea fiind urmatoarele:

realizarea unei discutii libere, (15 min.) in grupul mic de subiecti (2-3), cu scopul de a reduce starea de disconfort provocata de situatia experimentala.

Subiectii au fost informati despre modalitatea in care va decurge experimentul, si li s-a asigurat confidentialitatea, pentru a diminua sentimentul de frustrare generat de situatia inedita.     

aplicarea chestionarului STAI. Instructajul a fost urmatorul

STAI - FORMA X2

Instructiuni:

Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti in general. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere, ci dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti de obicei."

STAI - FORMA X1

Instructiuni:

"Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti in general. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere, ci dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti de obicei."

b) grupul de control:

Selectia s-a realizat aleatoriu, criteriile de selectie fiind in functie de varsta, calificarea, starea civila, domiciliul (urban sau rural) grupului experimental.

Subiectii au fost selectati dintre persoanele inscrise pentru cursurile de pregatire la Scoala de Soferi, si au corespuns cerintelor mai sus amintite.

Procedura s-a realizat identic cu cel al grupului experimental .

5.4.5. Rezultate. Interpretare.

Comparatiile realizate intre grupul experimental si cel de control in ce priveste anxietatea ca stare si ca trasatura indica diferente semnificative:

c2= 17, 894 p = .001

Tabel nr.6. Rezultatele comparatiilor intre grupuri sun prezentate in tabelul de mai jos in care:

grup 1 reprezinta cotele grupului experimental la STAI X1

grup 2 reprezinta cotele grupului de control la STAI X1

grup 3 reprezinta cotele grupului experimental la STAI X2

grup 4 reprezinta cotele grupului de control la STAI X2

5.7. Concluzii.

In urma experimentului realizat, s-au constatat urmatoarele aspecte:

tendinta de evitare a situatiilor stresante, la subiectii grupului experimental, este mai accentuata, decat la cei din grupul de control;

in ceea ce priveste subiectii din lotul experimental (LE), in situatiile generatoare de stres, conform rezultatelor, ei au o atitudine confruntativa;

trebuie sa luam insa in considerare dorinta alcoolicilor de a fi acceptati de cei din jur, de a corespunde expectantelor examinatorului; acestea pot genera distorsiuni ale rezultatelor ;

lotul de control (LC), prefera atitudinea confruntativa cu situatiile problematice;

????????? ( sa precizez comparatia 2-4)? Dar comparatia 1-4, 2-3?

s-a confirmat prezenta anxietatii ca stare la (LE), la subiectii cu varste sub

45 ani;

prezenta anxietatii ca stare, la subiectii alcoolici non-intelectuali, este de asemena confirmata;

la subiectii alcoolici ce provin din mediul rural, anxietatea ca stare este mai ridicata in comparatie cu subiectii non-alcoolici;

prezenta anxietatii ca trasatura, la subiectii alcoolici cu varste sub 45 ani in comparatie cu grupul de control;

prezenta anxietatii ca trasatura, la lotul de control cu subiecti non-intelectuali, in comparatie cu subiectii non-alcoolici, neintelectuali;

prezenta anxietatii ca trasatura, la subiectii alcoolici care nu au copii, comparat cu lotul de control al subiectilor selectati dupa acelasi criteriu

prezenta anxietatii atat ca stare cat si ca trasatura, la subiectii alcoolici cu varste de pana la 45 ani;

prezenta anxietatii atat ca stare cat si ca trasatura, la subiectii alcoolici

non-intelectuali;

5.8. Discutii

Prima ipoteza preferinta subiectilor alcoolici in ceea ce priveste utilizarea strategiilor de evitare in situatii problematice, in defavoarea celor de confruntare, utilizate de subiectii non-alcoolici, am obtinut diferente semnificative la compararea atitudinii de evitare dintre cele doua loturi: media strategiilor de evitare la (LE) este mai ridicata decat la (LC).

Compararea strategiilor de confruntare intre cele doua grupe (Gr.3-Gr.4), nu a dat rezultate semnificative, dar luand in considerare mediile celor doua grupuri, putem constata o preferinta usor mai ridicata a alcoolicilor pentru aceasta strategie. Am explicat aceste rezultate prin dorinta subiectilor de a fi acceptati, de a corespunde cu orice pret cerintelor.

A doua ipoteza anxietatea (ca stare si ca trasatura) apare intr-o mai mare masura la subiectii alcoolici decat la cei non-alcoolici s-a confirmat in cazul urmatoarelor comparatii: varsta mai mica sau egala cu 45 ani, nivelul de scolarizare, domiciliul rural.

5.9. Critici

?????????? distorsionarea rezultatelor, datorata dorintei de a fi acceptati

grupul experimental mai mare

5.10. Implicatii

Lucrarea de fata are rolul unei cercetari-pilot, pentru intocmirea unei psihoterapii vizand persoanele dependente de alcool. Observand in aceasta lucrare strategiile preferate, cat si pe cele evitate de catre subiectii grupului experimental, se poate elabora o tehnica de dezvoltare a acestora din urma. Aceste tehnici, alaturi de procedee de dezvoltare a motivatiei, a imaginii de sine si reducerea anxietatii, vor determina subiectii sa-si rezolve problemele, sa faca fata situatiilor stresante, fara a apela la produse narcotice, sau orice alte substante anxiolitice care sa ofere impresia sigurantei . ? ? ?????????

ANEXA 1.

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

STAI - FORMA X2

Instructiuni

Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti in general. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere, ci dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti de obicei.

= aproape niciodata

= cateodata

= adeseori

= aproape intotdeauna

Sunt bine dispus (a).

Obosesc repede.

Imi vine sa plang.

As dori sa fiu la fel de fericit cum par sa fie altii.

De multe ori imi scapa unele lucruri pentru ca nu ma pot decide destul de repede.

Ma simt odihnit (a).

Sunt calm (a), cu "sange rece" si concentrat (a).

Simt ca se aduna greutatile si nu le mai pot face fata.

Ma framanta prea mult anumite lucruri care in realitate nu au importanta.

Sunt fericit (a).

Sunt inclinat sa iau lucrurile prea in serios.

Imi lipseste increderea in puterile mele.

Ma simt in siguranta.

Incerc sa evit un moment critic sau o dificultate.

Ma simt abatut (a).

Ma simt multumit (a).

Imi trece prin minte cate un gand lipsit de importanta si ma sacaie.

Asa de mult pun dezamagirile la suflet incat nu mai pot scapa de ele.

Sunt un om echilibrat.

Cand ma gandesc la necazurile mele prezente, devin nervos (nervoasa) si prost dispus (a).

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

STAI - FORMA X1

Instructiuni

Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cum va simtiti acum, in acest moment. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere, ci dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti in prezent.

= deloc

= putin

= destul

= foarte mult

Ma simt calm (a).

Ma simt linistit (a).

Sunt incordat (a).

Imi pare rau de ceva.

Ma simt in apele mele.

Sunt trist (a).

Ma ingrijoreaza niste neplaceri posibile.

Ma simt odihnit (a).

Ma simt nelinistit (a).

Ma simt bine.

Am incredere in puterile mele.

Ma simt nervos (nervoasa).

Sunt speriat (a).

Ma simt iritat (a).

Sunt relaxat (a).

Ma simt multumit (a).

Sunt ingrijorat (a).

Ma simt agit si "scos din fire".

Ma simt vesel (a).

Sunt bine dispus (a).

CHESTIONAR COPE

Instructuini

Mai jos aveti enumerate o serie de fraze care exprima modul in care oamenii simt sau actioneaza atunci cand se simt stresati sau se confrunta cu o problema grava. Ganditi-va cum simtiti si actionati dumneavoastra insiva in acest fel de situatii si alegeti varianta care se potriveste cel mai bine cazului dumneavoastra. Notati pe foaia de raspuns cifra care corespunde raspunsului ales.

= de obicei nu fac acest lucru

= rareori fac acest lucru

= fac uneori acest lucru

= fac deseori acest lucru

1) Ma angajez in activitati suplimentare care pot contribui la rezolvarea problemei.

2) Incerc sa-mi formulez o strategie despre ce am de facut.

3) Las de o parte alte activitati pentru a ma concentra asupra problemei.

4) Imi impun sa astept momentul potrivit pentru a actiona.

5) Ii intreb pe oamenii care au trecut prin experiente similare ce au facut in acea situatie.

6) Spun cuiva ce simt.

7) Caut ceva bun in ceea ce mi se intampla.

8) Invat sa traiesc cu problema mea.

9) Caut ajutorul lui Dumnezeu.

10) Sunt prost dispus si-mi exteriorizez emotiile.

11) Refuz sa cred ceea s-a intamplat.

12) Renunt la incercarea de a obtine ceea ce vreau.

13) Ma implic in munca sau in alte activitati pentru a-mi abate gandul de la problema.

14) Imi concentrez eforturile spre a rezolva intr-un anumit fel problema.

15) Imi fac un plan despre cum sa actionez.

16) Ma concentrez asupra situatiei care imi da de furca si daca e nevoie las celelalte lucruri mai in voia lor.

17) Ma tin deoparte, nu fac nimic pana cand situatia o permite.

18) Incerc sa caut sugestii despre ce ar fi bine sa fac.

19) Incerc sa obtin suport moral de la prieteni sau de la rude.

20) Incerc sa privesc lucrurile printr-o lumina diferita, mai pozitiva.

21) Accept ca faptul s-a petrecut si nu mai poate fi schimbat.

22) Imi pun sperantele in Dumnezeu.

23) Imi las sentimentele sa iasa la iveala.

24) Imi spun ca nu s-a intamplat cu adevarat.

25) Renunt sa mai lupt pentru a-mi atinge scopurile.

26) Merg la filme, ma uit la televizor pentru a ma gandi mai putin la problema.

27) Prefer sa visez la alte lucruri.

28) Ma feresc de a fi distras de alte ganduri sau activitati.

29) Ma asigur ca nu inrautatesc lucrurile actionand prea curand.

30) Ma gandesc bine la pasii pe care ii am de facut.

31) Fac ceea ce trebuie facut pas cu pas.

32) Vorbesc cu cineva pentru a afla mai multe despre situatia respectiva.

33) Imi impartasesc sentimente cuiva.

34) Invat din lucrurile care mi se intampla.

35) Ma obisnuiesc cu idea ca faptul s-a petrecut.

36) Incerc sa gasesc linistea in religie.

37) Ma simt foarte stresat si imi exprim sentimentele.

38) Ma comport ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

39) Consum alcool sau iau medicamente pentru a ma gandi mai putin la problema.

40) Actionez direct pentru a solutiona problema.

41) Reduc efortul pe care obisnuiam sa-l depun in rezolvarea problemelor.

42) Ma straduiesc sa previn ca alte lucruri sa se suprapuna in eforturile mele de a trata cu problema.

43) Ma feresc sa actionez prea repede.

44) Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret de problema mea.

45) Ma gandesc cum as putea sa ma descurc cel mai bine cu problema.

46) Caut intelegere de la cineva.

47) Accept ca realitate faptul care s-a petrecut.

48) Incerc sa ma dezvolt ca persoana ca urmare a acestei experiente.

49) Ma rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.

50) Ma obisnuiesc cu idea ca nu pot sa ma descurc cu problema si abandonez incercarile.

51) Sunt deprimat si imi dau seama de asta.

52) Imi spun mie insumi "Nu poate fi adevarat.".

53) Dorm mai mult ca de obicei.

BIBLIOGRAFIE

Adler, A., 1997, Eletunk jelentese, Kossuth Kiado, Szekszard

Alcoholizmus-korkep, 1982, Kossuth Konyvkiado, Budapest

Allport, A., 1998, A szemelyiseg alakulasa, Kairos, Budapest, pag.82

Andorka, R., Buda, B., 1982, Elmeletek, vizsgalatok, kovetkezmenyek, Kossuth kiado, Budapest

Aronson, A., 1992, A tarsas leny, Kozgazdasagi es Jogkonyv-kiado, Budapest Bagonyi A., 1982, Szenvedelyek rabsagaban, Medicina R.T., Budapest

Balint, I., 1980, Alcohologiai kiskonyvtar, Medicina, nr.1, pag. 82- 85

Baban, A., 1998, Stres si personalitate, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca

Banki, C., 1980, Alkohologiai kiskonyvtar, vol.7

Banki, M., Cs., 1984, Az alkoholizmus biologiai kutatasanak eredmenyei, Medicina R.T., Budapest

Baray, M., 1985, Csaladi kapcsolatmintak: gyermek-fenott kapcsolatok.Harom