BENEFICIARUL UNUI DAR "KULA" SE PREFACE CA NU II DA ATENTIE

BENEFICIARUL UNUI DAR "KULA" SE PREFACE CA NU II DA ATENTIE. COMENTATI ACEASTA ATITUDINE RITUALA.

I. CE ESTE KULA

O serie de comunitati ocupand o grupare de insule la N si E de Noua Guinee practica un ritual de schimb cu caracter extensiv, inter-tribal. Aceasta forma de schimb, studiata si prezentata in detaliu de Bronislav Malinovski la inceputul secolului si ulterior comentata si analizata foarte intens, este denumita "Kula" de catre locuitorii acestor insule. Schimbul este unul de natura rituala este fixat si reglat de un set de reguli si conventii traditionale, unele dintre momentele acestuia fiind acompaniate de ritualuri magice elaborate si de ceremonii publice.

II. RITUALUL "KULA"

In acest perimetru sunt schimbate mereu, in sensuri opuse, doar doua tipuri de obiecte. In sensul acelor de ceasornic se schimba constant coliere din scoici rosii numite "soulava". In sens invers se misca mereu celalalt tip de obiecte: bratari din scoici albe numite "mwali". Fiecare dintre aceste articole, in timp ce calatoreste in sensul propriu, intalneste in calea sa articole din celalalt tip, si este schimbat in permanenta cu acestea. Aceste doua fluxuri neintrerupte sunt traditionale si au incarcatura magica, sociala si economica.

Pe fiecare insula si in fiecare sat exista un numar, mai mare sau mai mic, de barbati care iau parte la Kula, adica: primesc bunuri Kula, le tin pentru o perioada de timp, care variaza intre cateva minute si 1-2 ani, si apoi le transmit mai departe.(Durata in care un obiect trebuie sa faca un ciclu complet este de zece ani). Deci fiecare barbat care participa la Kula, periodic, desi nu regulat, primeste una sau mai multe mwali sau soulava pe care la va schimba mai departe pentru obiecte de gen contrar. Intotdeauna se schimba bratari pe coliere sau invers si niciodata nu se tranzactioneaza obiecte de acelasi gen. Un aspect foarte important al ritualului este ca numeni, niciodata, nu pastreaza un obiect primit. De asemenea o singura tranzactie nu incheie relatia Kula, regula fiind ca odata ce ai intrat in Kula, ramai pentru totdeauna in Kula ("once in the Kula, always in the Kula"). Legatura Kula dintre doi barbati (parteneri), odata stabilita, nu mai poate fi intrerupta, este permanenta. Principiul "once in the Kula, always in the Kula" se aplica si obiectelor de valoare, schimbate in permanenta, care nu parasesc niciodata aceasta miscare circulara.

Schimbul ceremonial al acestor articole este aspectul principal, fundamental al ritualului Kula. Asociate cu acesta, dar sub acelasi invelis, au loc un mare numar de activitati si schimburi secundare. Astfel sunt schimbate, in paralel cu bratarile si colierele ceremoniale, bunuri dintr-o zona pe altele aduse din alte zone, in functie de necesitatile triburilor si de resursele acestora. Mai mult, exista activitati preliminare ritualului Kula sau asociate cu acesta. Un exemplu este constructia de canoe pentru expeditii si ceremonii funerare.

Kula este deci o institutie foarte importanta si complexa atat datorita ariei ei geografice cat si prin varietatea scopurilor si ideilor pe care le inglobeaza. Face legatura intre un numar considerabil de triburi, desi de limba, cultura si poate chiar rasa diferita, si alcatuieste un vast complex de activitati, interconectate si interdependente, pentru a forma un intreg organic. Toate tranzactiile sunt ceremoniale, publice si definite de reguli stricte. Schimburile nu se fac intamplator ci periodic si la o data stabilita anterior, de-a lungul unor anumite rute si in locuri fixe.

Obiectele Kula, bratarile si colierele, sunt in principal obiecte ornamentale dar sunt purtate in acest scop doar cu cele mai elaborate costume, la ocazii importante, la dansuri ceremoniale, sarbatori si adunari mari, niciodata ca ormanente de zi cu zi sau la ocazii de importanta minora. Cele mai speciale si mai valoroase sunt foarte rar purtate si atunci, atat evenimentul, cat si purtatorul, trebuie sa fie exceptionale. Ele sunt obiecte cu valoare simbolica si sentimentala mare, care aduc prestigiu posesorului si care in acelasi timp se incarca pe ele de prestigiul acestuia, devenind cu atat mai valoroase (desi nu au nici o valoare practica si sunt uneori chiar urate).

Schimbul Kula determina si schimburi culturale, de obiceiuri, cantece, motive artistice.

Acest "perpetuum mobile" este alimentat cred si de mandria unui primitor de a fi meritat obiectul primit, acesta fiind un scop in sine: de a atinge un prestigiu personal important care iti este confirmat prin primirea de daruri prestigioase.

Primitorul unui dar Kula trebuie sa raspunda oferind un dar de aceeasi valoare cu cel primit. Daca acesta este insa de valoare inferioara, primitorul poate fi dezamagit si furios dar nu are alte modalitati de a reactiona si nu poate refuza tranzactia. In cazul in care primitorul unui dar valoros nu are in posesia sa la momentul respectiv un obiect care sa corespunda ca valoare cu cel primit, va oferi un dar intermediar, numit "basi" ca dovada de buna credinta, pana la o data ulterioara.

Schimbul Kula inseamna deci, intotdeauna, un dar urmat de un contra-dar: nu este niciodata barter sau schimb direct. Cele doua tranzactii sunt diferite ca denumire, natura si au loc in momente diferite in timp. Schimbul este inceput printr-un dar initial sau dar de deschidere numit "vaga". La acesta se raspunde printr-un contra-dar numit "yotile". Ambele sunt daruri ceremoniale, ambele trebuiesc acompaniate de fluierul unei scoici si sunt facute ostentativ si in public.

Darul de deschidere, "vaga", trebuie facut in mod spontan; nu este determinat de nici o obligatie. Exista mijloace spre a fi solicitat dar un individ nu poate fi constrans sa faca un dar. Exista insa obligativitatea de a raspunde la un dar printr-un alt dar. Daca aceasta nu se intampla, primitorul nu raspunde la darul "vaga" desi are in posesia sa un obiect de valoare echivalenta cu vaga, initiatorul poate intra in posesia acestuia prin forta, si este chiar indreptatit sa faca asta.

III. BENEFICIARUL UNUI DAR KULA SE PREFACE CA NU II DA ATENTIE.

Termenul indigen pentru "a arunca" exprima foarte bine natura ritualului Kula. Desi obiectul de valoare trebuie sa fie inmanat de catre de catre cel care face darul, beneficiarul se preface ca abia ia seama de acest fapt si foarte rar accepta darul in mod direct. Eticheta tranzactiei cere ca darul sa fie inmanat intr-o maniera abrupta, aproape cu furie, si sa fie primit cu tot atata nonsalanta si dispret. O exceptie de la aceasta se intampla uneori in insulele Trobriand si numai aici, cand un sef ofera un obiect de valoare unui om de rand. In acest caz omul va lua darul cu propriile maini si se va arata oarecum interesat de acesta. In toate celelalte cazuri darul va fi asezat in apropierea primitorului dar un membru mai putin important al familiei acestuia va fi cel care ridica darul.

IV.COMENTARIU

Partea jucata de primitor pare a fi mai usor de interpretat. Este vorba de insatisfactie fundamentala umana fata de valoarea primita. Un dar nu este niciodata suficient de valoros pentru primitor, sau mai bine zis pentru imaginea acestuia despre propria valoare. Un indigen, referindu-se la un schimb, va amplifica intotdeuna valoarea darului pe care l-a facut si va minimaliza valoarea celui pe care l-a primit in schimb. Mai poate fi vorba aici despre teama ca ceilalti ar putea sa vada in tine (primitor) faptul ca vrei ceva, ca esti ghidat de sentimente meschine, de posesiune. Aceste doua motive combinate arunca o lumina umana si de inteles asupra primitorului dispretuitor si neinteresat de darul primit.

In cazul celui care daruieste, furia poate fi explicate prin neplacerea, tot umana si ea, cu care ne despartim de obiecte care ne apartin.

V. CONCLUZII

Daca in societatile dezvoltate scopul comertului este schimbul de obiecte, in cele traditionale scopul acestui schimb este inainte de toate moral, menit sa produca un sentiment amical. In societatile primitive se daruia pentru a creea aliante. In cazul reciprocitatii darurilor, mai important este schimbul decat obiectele schimbate.

Schimbul de daruri se face mai ales dintr-o nevoie primitiva de securitate. (Atunci cand la tribul NAMBIKVARA un individ isi daruieste femeia sefului o face pentru a putea pretinde protectia acestuia. Deci se schimba utilul contra aliantei pentru ca alianta este utila. In acest caz femeia se confunda cu discursul necesar unei aliante.) In cadrul ritualului Kula      relatiile stabilite prin schimbul de daruri vor putea fi mai tarziu folosite. Partenerii Kula se vor ajuta reciproc in probleme de securitate (desi acestea sunt tot mai rare acum, ele au fost foarte importante in trecut), isi vor oferii gazduire in cazul vizitelor. Relatiile stabilite sunt de prietenie si ajutor reciproc.

Relatiile comunitatilor traditionale sunt prestatii totale unde totul se schimba, spirit si lucruri.

Aristotel constata, in acelasi sens, ca daca e frumos sa faci bine fara sa te gandesti la rasplata, e util totusi sa fi rasplatit. Toata lumea aspira spre frumos dar alege utilul. Schimbul de bunavointa e un schimb simbolic al carui secret e interesul fiecaruia.

Darul produce legatura sociala, produce "mana" (proprietatea spirituala a celui care daruieste, o parte din acesta care se transfera prin dar catre primitor si care obliga la reciprocitate).

In societatile moderne, fata de cele traditionale, dupa parerea mea, valoarea simbolica a darului s-a pastrat doar in parte. In relatiile sentimentale, legaturile de rudenie, valoarea simbolica s-a pastrat dar obligativitatea reciprocitatii gestului nu mai este atat de pregnanta. Darurile leaga in continuare si intaresc prietenii.