RELIGIILE DE MISTERE

A.    CADRUL GENERAL

I.            DEFINITIE

1.Valoarea religioasa si culturala a "secretului" (tainei)

2.Initirea in misterele privind moartea si mantuirea

II.         CLASIFICAREA GENERALA A MISTERELOR

1.Misterele epocii clasice

2.Misterele din epoca elenistica si romana

a)Trasaturi comune

b)Noul Dionysos

c)Misterele zeitei egiptene Isis

d)Misterele mitraismului

e)Misterele cavalerului trac

f)Misterele lui Sabazios

g)Misterele lui Sarpis

h)Misterele lui Zeus Oromasdes (Jupiter Dolichenus)

B.PRINCIPALELE MISTERE

I.MISTERELE ELEUSINE

1.Demeter, Kore si Hades

2.Desfasurarea misterului

3.Sensul misterului

II. MISTERELE LUI DIONYSOS

III.MISTERELE LUI ORFEU

IV.MISTERELE LUI ISIS SI OSIRIS

V. MISTERELE CYBELEI SI ALE LUI ATTIS

VI.MISTERELE LUI NITHRA

CONCLUZII

RELIGIILE DE MISTERE

A.    CADRUL GENERAL

I.DEFINITIE

1.Valoarea religioasa si culturala a "secretului"

toate marile descoperiri si inventii in agricultura, metalurgie, tehnici diverse, arte etc., presupuneau, la inceput, secretul. Numai cei initiati in secretele meseriei erau socotiti in stare sa asigure succesul lucrarii.

Cu timpul, initierea in tainele anumitor tehnici stravechi a devenit accesibila intregii comunitati. Totusi tehnicile respective nu-si pierdeau cu desavarsire caracterul lor sacru. Exemplul agriculturii este graitor: la cateva milenii dupa raspandirea ei in Europa, agricultura isi pastreaza inca o structura rituala dar "secretele meseriei", asadar ceremoniile destinate sa asigure o recolta imbelsugata, erau acum universal accesibile printr-o "initiere elementara".

Mistica agricola straveche sacraliza sexualitatea, fertilitatea vegetatiei si hrana. Astfel apar ritualuri numite "sacramente". Cand in viata religioasa apar noi dimensiuni-problema mantuirii, nemuririi- apar revelatii despre modul de rezolvare a acestor probleme, revelatii care trebuiau sa ramana secrete, dand alt inteles vetejirii si regenerarii naturii reprezentate de o divinitate.

Valoarea religioasa a "secretului" va fi exaltata in epoca elenistica. "Secretul sporeste prin sine valoarea lucrului care trebuie invatat" scrie Plutarh, pe la 100 d.H. Medicina, ca si filosofia elenistica posedau "secrete initiatice" asemanatoare cu "sacramentele" sau tainele religioase. Filosofii Neopitagorici sau Neoplatonici foloseau scrisul anume enigmatic in ideea ca maestrii nu-si revelau adevarata doctrina decat initiatilor. Rolul central al sacramentelor sau tainelor religioase in paganism s-a manifestat prin cultul de mistere. Sfarsitul paganismului nu a insemnat si disparitia sa, deoarece el a fost oculta (ascuns, deghizat) in crestinismul medieval prin "tainele bisericesti".

2.Initierea in misterele privind moartea si mantuirea

Termenul de "Mistere" are o semnificatie destul de precisa in tehnicile de cult si se refera la o institutie religioasa capabila de a asigura Initierea. Nu exista mistere iraniene, babiloniene, egiptene sau traco-gete. Este vorba de un fenomen grecesc si elenistic, ale carui izvoare sunt in Initierile religiilor tribale si in societatile lor secrete. Continutul initierii se refera la inceput la vechea religie agrara, la natura personificata care moare si invie.

Misterele sunt deci culte initiatice secrete organizate. La aspectele privind religiat agricola se adauga un continut privind moartea si nemurirea, in perioada dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea neofitului (Mystul sau initialul) cu acela al zeului adorat. La nivelul socitatii rurale, agricultura mostnita din neolitic cu traditia sa religioasa asigura o unitate care s-a mentinut timp de milenii, in ciuda influentelor prmite cin centrele urbane. Comparate cu aceasta uniformitate foundamentala, evidenta la populatiile agrare din Europa si Asia, societatile urbane prezentau o diversitate religioasa considerabila. Nu avem decat sa comportam religiile urbane din Orient, Grecia si Roma inainte de epoca elenistica. Patrunderea nisterelor in aceste societati urbane, completa cultele orasului orasului-stat cu ideea apropierii omului de lumea divina si a regasirii fericite a initiatilor dupa moarte, idee preluata din mediul rural. Initiatii continuau sa practice cultele publice care respingeau ideile lor, de aceea, misterele erau uneori insusite si patronate de stat.

Unificarea lumii civilizate antice, inceputa de Alexandru Macedon si desavarsita de imperiul Roman este comparabila cu realizarea unitatii culturale a lumii urbanizate va adopta un limbaj comun datorita religiilor de mistere. Inovatiile proprii religiile eleniste vizau salvarea individului. Organizatiile inchise, presupunand initiere si revelatie eshatologica, isi maresc numarul. Traditia initiatica a misterelor anterioare va fi reluata si amplificata de diferitele mistere centrate in jurul divinitatilor care au cunoscut si invins moartea. Zeii si zeitele misterelor elenistice Dionysos, Isis, Osiris, Cybele, Atis, Mithra erau mai aproape de om, se interesau de progresul lui spiritual si ii asigurau salvarea. Sincretismul greco-oriental care caracterizeaza noile religii de mistere ilustreaza puternica reactie spirituala a Orientului invins de Alexandru si supus cuturii greco-romane. Acest Orient isi proclama doctrinele esoterice (destinate numai initiatilor) si metodele de mantuire.

II.CLASIFICAREA GENERALA A MISTERELOR

1.Misterele epocii clasice

In Grecia clasica existau misterele de la Eleusis, privind pe       Demeter si Persefone, in jurulu carora gravita din epoca veche si Dionysos. Dionysistii, Orficii si Pitagoricii nu aveau pe atunci mistere sub forma unor institutii de initiere organizate. Totusi, misterele zeului traco-frigian Sabazios, identificat de unii cu Dionysos, aveau loc la Atena din sec. V i.H. Centrul initiatic din Samotrace, pentru Tracia, Macedonia si Epir, era renumit prin misterele kabirilor. Un cult initiatic organizat erau Misterele Cyblei si ale lui Attis, cu centrul in Frigia (Asia Mica).

Misterele din Eleusis erau o institutie de initiere patronata de statul atenian. Personajul principal era Kore-Persefona, fiica zeitei Demeter. Alte mestere ale Demetrei erau la Andania si Lylosura.

Intiatii nu formau o "adunare", nici o asociatie secreta comparabila cu cele ale misterelor din epoca elenistica.

2.Misterele din epoca elenistica si romana

a)Trasaturi comune

Noi divinitati ajung sa-si aiba culte initiatice organizate Dionysos, Isis, Mithra, Serapis, Jupiter Dolchenus, Cavalerul trac. Alaturi de ele se dezvolta misterele vechi ale Cybelei, Demetrei si al lui Sabazios. Inisierele secrete in aceste mistere nu se excludeau reciproc, astfel incat un participant putea sa acumuleze toate initierile pe care sexul, rangul si mijloacele sale financiare I le puteau procura.

Contururile anumitor zei de mistere sunt fluide iar atributele lor solare, precum si numele lor comune (Zeus, Jupiter, Helios, Sol, Sol Invinctus) indica un puternic un puternic amestec, definit ueori ca "Syncretism Solar". In sec. IV, toate aceste zeitati (inclusiv Cybele) sunt ceresti, fiind identificate deseori cu Soarele, iar in acelasi timp, considerate supreme, fara sa fie resimtita aceasta situatie ca o conditie. In unele interpretari, diversitatea numelui lor nu face decat sa le ascunda identitatea esentiala.

b)Noul Dionysos

organizarea institutiei initiatice a lui Dionysos care il transforma in divinitate de mistere are loc catre sfarsitul sec. I. d.H. In aceasta perioada, cultul lui Dionysos este deosebit de bogat in simboluri Eshtologice. Speranta postuma a initiatilor dionysiaci este descrisa de filosoful platonic Plutarh din Cheroneea (circa 45-125 d.H.) si de numeroase reprezentari figurate. Sufletele se aflau intr-o permanenta star de betie cereasca.

c)Misterele zeitei egiptene Isis

Etapele initierii in misterele zeitei Isis sunt descrise, incomplet si confuz de Apuleius din Madaura (125-162 d.H.) in romanul sau in limba latina "metamorfoze" sau "Magarul de aur" care scrie: "Am trecut hotarul mortii, am calcat pragul Proserpinei (Persefonei) iar de acolo m-am intors, strabatand toate elementele; am vazut la miezul noptii soarele stralucind cu o luminita orbitoare; m-am apropiat de zeii infernului si de zeii cerului si I-am adorat de aproape". Pare sa fi fost un spectacol regizat sau efectul unor droguri sau relatarea simbolica a unei initieri cifrate.

d)Misterele mitraismului

Misterul lui Mithra (zeu cu nume iranian si continut elenistic) avea loc intr-un templu numit Mithraeum (la plural, Mithraea) care imita pestera. Ierarhia acestui cult era versata in Astrologie iar participantii erau numai barbati si de obicei, militari. Initierea presupunea sapte trepte, fiecare tutuleta de una din cele sapte planete. Pe monumentele figurate, Mithra este reprezentat sacrificand un taur, inconjurat de animale simbolice, scena care se preteaza la interpretari astrologice.

e)Misterul cavalerului trac

acest cult de mistere este o simplificare a Mitraismului cu integrarea anumitor elemente religioase din provinciile dunarene ale Imperiului Roman. In loc de taur se jertfea un berbec iar initierea avea trei trepte, primele doua sub egida lui Marte iar al treilea, tutelat de Soare. In scenele figurate apare si o zeita cu un peste.

f).Misterele lui Sabazios

Sabazinos, un stravechi zeu traco-frigian a devenit patronul misterelor in sec. II d.H. Dupa scriitorul crestin Clement din Alexandria (decedat 215 d.H.), in momentul central al initierii se introducea prin pieptul adeptului (Per Sinum) un sarpe de aur care iesea prin spate.

g)Misterele lui Sarapis

Sarapis (Osir + Apis) a fost nascocit si introdus ca zeu oficial al Egiptului elenistic sub regii macedoneeni din dinastia Ptolomeilor. Principalul Serapeum era la Alexandria dea in multe orase grecesti erau societati de Sarapistai, credinciosi ai lui Sarapis.

h) Misterelor lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus

Este vorba de zeul cerului de la Doiche (Asia Mica), transformat de greci in Zeus Oromasdes si importat la Roma de soldatii romani din provincia Commagene. A devenit un zeu imperial de mistere care primeste numele regelui zeilor, care figureaza in mod curent si ca epitet al altor zei de mistere: Jupiter sabadius, Jupiter Sarapis.

B.PRINCIPALELE MISTERE

I.MISTERELE ELEUSIENE

Sunt misterele cele mai reprezentative, la fel de importante in perioadele Clasica, Elenistica si Romana. Aveau loc la Eleusis, nu departe de Atena. Au la origine ritualurile locale ale fertilitatii. Misterele aveau loc in doua sau trei cicluri, la cate un an distanta. In primul an avea loc Initierea, in al doilea Dedicarea, in al treilea, descoperirea deplina sau Revelarea misterului. O persoana putea participa doar o singura data la acest ritual iar participa doar o singura data la acest ritual iar participarea nu era obligatorie.

In sec. VII i.H., Eleusis a fost cucerit de atenieni iar cultul eleusin a devenit un cult oficial al statului atenian.

1.Demeter, Kore si Hades

Kore, fiica zeitei vegetatiei, Demeter a fost rapita de Hades, zeul infernului, care o duce in lumea subpamanteana. Mama indurerata o cauta pretutindeni, pustiind pamantul cu torsa ei aprinsa. Dupa multe pribegii, ea ajunge la Eleusis si in disperarea ei, cauzeaza o seceta atat de mare, incat zeii il conving pe Zeus sa o redea pe Kore mamei sale. Insa, inainte de aparasi infernul, Hades ii da Korei o rochie, simbol al casatoriei, asigurandu-se prin aceasta ca ea va reveni. Zeus ajunge la un compromisa, urmand ca sotul Hades sa stea cu sotia Kore, devenita Persefona, regina infernului, o treime din fiecare an. Se realizeaza astfel o sinteza intre cultul fertilitatii agrare si preocuparea pentru viata viitoare.

2.Desfasurarea misterului

Ceremonia incepea la Atena cu o procesiune a carei tinta era Eleusis. Inainte de ceremonie se postea o noapte. Ajunsi la Eleusis, cei care urmau sa fie initiati intrau intr-o camera intunecoasa, unde aveau loc diferite acte rituale, menite sa-I impresioneze. Se pare ca se puneau in scena si drame sacre. Dupa participarea la dramele sacre, initiatii beau dintr-o cupa o bautura facuta din faina de ovaz si apa si manuiau o serie de obiecte sacre. Apa din anumite vase era apoi rasturnata si se faceau rugaciuni pentru ploaie. Intoarcerea la Atena se facea tot in cadrul unei procesiuni publice, cu dansuri si cantece.

Templul de s Eleusis a fost distrus de regele vizigotilor Alaric in sec. IV d.H. iar misterele au incetat pentru totdeauna.

3.Sensul misterului

Actul culminant al initierii, viziunea suprema, se numea Epopteia. Cei ce se initiau in mister se numea Mysti iar cei ce participau la Epopteia se numeau Epopti. Viziunea finala se efectua intr-o lumina orbitoare. Se pate admite ca aparitia Persefonei si regasirea cu mama ei Demeter reprezenta episodul central al Epopteei si ca experienta religioasa decisiva era provocata chiar de prezenta zeitatilor. Nu se stie de ce o asemenea viziune putea schimba radical situatia de dupa moarte a initiatilor. Epoptul percepea, desigur, un secret divin care il familiariza cu zeitele. El era intrucatva adoptat de divinitatile eleusine. Revelarea continuitatii misterioase dintre viata si moarte il impaca pe Epopt cu inevitabilitatea propriei sale morti. Principala contributie la sistemul religios homeric care neglija speranta umana in divinizare si nemurire era adusa de misterele eleusine era in domeniul Eschatologic si Soteriologic. De aceea, misterele au fost repede insusite si patronate de statul atenian.

II.MISTERELE LIU DIONYSOS

In epoca elenistica si romana, zeul grec cel mai popular era Dionysos. Cultul sau public a fost "purificat" si spiritualizat, eliminand extazul exagerat din dionysismul anterior, desi extazul a continuat sa aiba un rol in misterele dionysiace. Era evidentiata dubla natura a lui Dionysos, nascut din Zeus si dintr-o muritoare, prigonit dar biruitor, asasinat si reinviat. El reusise s-o ridice pe mama lui Semele in randul zeilor olimpieni, sa o scoata din infern pe Ariadna, cu care s-a casatorit . in epoca elenistica, figura Ariadnei simboliza sufletul omului. Cu alte cuvinte, Dionysos nu numai ca elibera sufletul de moarte dar se unea cu el intr-o nunta mistica.

Adeptii lui Dionysos erau organizati in Thiasii, confrerii de cult care aveau pana si cimitirele proprii an care nu erau admisi decat initiatii in misterele lui Bacchus. Pesterele dionysiace constituiau locasuri de cult. Acolo aveau loc nu banchet si desfatari profani, cum credeau cercetatorii mai vechi, ci pranzuri rituale dionysisce, cand initiatii, incununati de floci, se abandonau unei betii bucuroase, considerata o cadere sub stapanirea divinitatii. Imbuibarea si betia anticipau beatitudinea de dincolo de mormant, promisa initiatilor. La fel de surprinzatoare si dezgustatoare era dezvelirea unui falus, organul generator al zeului, care simboliza nu numai misterul creativitatii sale, ci ii determina chiar si prezenta. De aceea , acesta era actul religios central al initierii.

Texte tarzii insista asupra rolului lui Dionysos ca Rege al vremurilor noi. De pe cand era doar un copil, tatal sau, Zeus il hotarase sa fie stapanitor teste toti zeii universului. Copilul ca semn se renastere si reinviere, prelungea, dupa Mircea Eliade simbolismul religios al falusului. Sperantele legate de triumful lui Dionysos, deci de o regenerare periodica a lumii, presupun credinta intr-o intoarcere iminenta a Varstei de Aur. Aceasta explica popularitatea titlului de Noul Dionysos care a fost atribuit unei personalitati la inceputul erei crestine.

III.MISTERELE LUI ORFEU

Legenda lui Dionysos ocupa un loc central in Orfism, miscarea religioasa influenta care a aparut pe la 600 i.H. in lumea greaca, pe baza unui curent religios mai vechi din lumea tracilor de sud. Mitul Orfic grecesc afirma ca Dionysos, sub numele Zagreus era fiul Persofoniei si al lui Zeus. Tatal sau dorea ca el sa stapaneasca lumea, insa a hotarat acest lucru fara aprobarea Titanilor, unchii lui Zeus care s-au suparat, l-au ucis pe Zagreus si l-au mancat. Infuriat, Zeus a trimis fulgerele sale care i-au mistuit pe Titani, facandu-i cenusa. Din aceasta cenusa sunt creati oamenii, care sunt o combinatie intre bine si rau, avand in ei si cenusa Titanilor si pe cea a lui Zagreus. Atena reusesete insa sa salveze inima lui Zagreus, pe care Zeus o inghite iare Zagreus va renaste ca fiu al lui Zeus si al Semelei, dupa unii o pamanteanca, dupa altii, zeita pamantului.

Acest mit va sta la baza conceptiei ca trupul este rau. Tinta adeptului orfic era sa se elibereze din robia trupului prin practici ascetice si astfel sa ajunga la nemurire. Credinta in reintruparea este un aspect important al misterului orfic, desi aceasta credinta nu are un rol deosebit in religia clasica a Greciei antice sau in religiile Orientului Apropiat antic. Se pare ca reintruparea era o credinta obisnuita in Tracia, locul de origine al lui Dionysos.

Accentul pus asupra separarii dintre trup si suflet contrasta cu conceptia homerica despre viata searbada a umbrelor de dincolo de mormant, tanjind dupa lumina si activitate umana. Pentru adeptul orfic, totul se concentra in viata de dincolo; viata de aici era doar durere si o continua purificare de pacate si rele care faceau parte din conditia umana. Dintre folosofii greci antici care au preluat idei orfice pot fi mentionati Pitagora (circa 530 i.H.) si Platon (427-347 i.H.). In primele secole ale erei crestine Orfismul a fost o surso de inspiratie a conceptiilor dualiste, dupa care spiritul este bun iar materia este rea. Asemenea idei le gasim in Teosofiile Gnostice si in Miniheism, influentate si de religia dualista a Iranului antic.

IV.MISTERELE LUI ISIS SI OSIRIS

Cultul lui Osiris a aparut si s-a dezvoltat in Egiptul clasic, in mileniul III-I i.H. In Egiptul elenistic, regii macedonienii din dinastia Ptolomeilor au creat cultul lui Sarapis, nume derivat din Osorapis, zeu care combina atributele lui Osiris si ale taurului sacru Apis. Apis s-a transformat in Osiris dupa moartea sa, castigand astfel nemurirea divina, care era accesibila tuturor adoratorilor lui Osiris. Centrul de adorare al lui Osorapis a fost intai la Memfis, apoi la Alexandria. Popularitatea acestui cult a crescut atat de mult, incat in sec I i.H. il intalnim la Roma. Ritualul de aici avea in centru trei personaje: Osiris (Sarapis), pe Isis, sotia liu si pe Horus, fiul lor, insa figura dominanta era cea a zeitei Isis.

Lucius Apuleius, in romanul Metamorfoze ("Magarul de aur"), relateaza ca Lucius, eroul principal este transformat in mod magic in magar. Dupa multe aventuri si suferinte, el este readus la forma sa de om prin bunavointa zeitei Isis. Povestirea este o alegorie a coborarii omului la starea de bestialitate si senzualitate si a ridicarii lui prin puterea vindecatoare a unei fiinte divine. In noua sa stare, Lucius devine credincios adept al zeitei Isis si se supune ritualului de initiere.

In timpul initierii, Lucius a putut vedea soarele la miezul noptii, aluzie la elementul solar din mitologia egipteana, prezentand in ritualul de initiere. El s-a apropiat de zeii de sus si de jos si a fost incororat pe un tron alaturi de Isis- simbol al zeificarii si al mutarii lui de la lumina la moarte la o noua viata. Drept recunostinta, Lucius vorbeste despre Isis ca despre mantuitorul omenirii.

Asa cum Osiris fusese "inviat" de Isis, divinizarea initiatului era tot opera zeitei Isis. In Egiptul antic se sperase intr-o identificare cu Osiris, dupa moarte. Prin intermediul initierii in mistere, Mystul dobandita insa, inca din lumea de aici, identificarea mistica cu zeul. Ridicarea lui Isis la rang de Zeita Universala, ba chiar unica si a lui Osiris la demnitatea de Zeu Suprem, prelungeste tendinta veche egipteana de a promova diverse divinitati la cel mai inalt rang. In schimb, coborarea Mystului in infern si ascensiunea sa, strabatand elementele cosmice, tradeaza o conceptie specific elenistica.

Marea popularitate a misterelor egiptene in primele secole ale erei crestine, faptul ca anumite trasaturi din iconografia fecioarei Maria si din hagiografia ei au fost imprumutate de la Isis arata ca a fost vorba de o religie de mistere originala iar nu de repetarea cultului vechi egiptean al lui Osiris si Isis.

V.MISTERELE CYBELEI SI ALE LUI ATTIS

Misterele lui Attis reprezinta cel mai dezgustator cult de mistere, prin ritualuri de o salbaticie si de un primitivism inspaimantator. De aceea ar putea fi lasat deoparte, daca nu ar fi fost folosit pentru a opri avantul crestinismului, considerat a fi una din cele mai eficiente religii pagane. Confruntati cu succesul misionarismului crestin, teologii misterelor au subliniat cu insistenta ideea de imortalitate, consecinta a rascumpararii pe care ar fi savarsit-o Attis.

Marea Mama Pamant androgina (barbat si femeie) Cybele se trage din monstrul hermafrodit Agditis, castrat s-a nascut Attis, fiul amantul si victima Cybelei, care l-a ucis din gelozie. In disperare, ea incearca sa-l reinvie, dar Zeus se opune doar ca trupul lui Attis sa nu putrezeasca iar unicul semn de viata dintr-insul sa fie parul care ii creste si degetul mic care se misca.

Preotii numiti Gali si unii credinciosi in delir se castrau si isi ofereau organele sexuale Cybelei, ceea ce la origine asigura fertilitatea Mamei-Pamant. Aceasta mitologie primitiva si riturile sangeroase au ajuns insa originea unei religii a mantuirii, extrem de raspandita in primele secole ale erei crestine in Imperiul Roman. Riturile violente, muzica salbateca, absorbtia de plante halucinogene, totul pentru a forta apropierea divinitatii sau unirea cu ea, au devenit cai de rascumparare.

Teologii si filosofii pagani din primele secole ale erei crestine il identificau pe Attis cu principiile insesi ale creatiei si ale procesului Viata-Moarte-Renastere, ilustrat de experienta religioasa a sexualitatii, suferintei fizice, sangelui si transelor. In mod paradoxal, Attis a sfarsit prin a fi asimilat soarelui sia devenit centrul antichitatii. Asa arata cea mai atragatoare religie pagana care a incercat a face concurenta crestinismului.

VI.MISTERELE LUI MITRA

Unul dintre cei mai faimosi renegati ai crestinismului, scriitorul francez Ernest Renan scria in secolul trecut :"Daca crestinul ar fi fost oprit in cresterea sa de o boala mortala, lumea ar fi fost mithraista". Intr-adevar, aceasta noua "religie de mistere" impunea prin forta si originalitate. In sec.III-IV d.H. se raspandise in toate provinciile Imperiului Roman. Cultul secret al lui Mitra reusise sa uneasca mostenirea iraniana cu sincretismul greco-roman si integrase toate curentele spirituale specifice epocii imperiale: astrologia, speculatiile eshatologice, religia solara (interpretata de unii monoteism solar). Limba liturgica era latina, capeteniile misterelor erau italici si alti romani de limba latina. Lipseau riturile orgiastice sau monstruoase. Religie a militarilor, impresiona prin disciplina, temperanta si morala care aminteau de vechea traditie romana.

Mitraismul ea aproape exclusiv un cult secret, rezervativ militarilor. Putinul care se stie despre ritualurile initiatice aminteste mai degraba de initierile "societatilor de barbati" indoeuropene decat de acela ale misterelor traco-frigiene si greco-egiptene, deoarece Mitra era singurul "zeu de mistere" care nu cunoscuse moartea. O asociatie mitraista accepta cel mult 100 de membri. La Roma erau 100 de sanctuare Mithraea dar cel mut 10000 membri. Respingerea femeilor, care participau la celelalte culte ale mantuirii intr-un numar niciodata cunoscut inainte, facea imposibila convertirea lumii la mitraism.

Misterele lui Mitra au aparut mai tarziu decat crestinismul, de aceea crestinismul, de aceea crestinismul nu le-a putut imita. Asa-zisele asemanari au origini diferite, totusi teologii crestini din sec. II-IIId.H. au fost foarte ingrijorati din pricina lor. Iustin si Tertullian vedeau imitatii diabolice ale crestinismului in folosirea sacramentala a painii si a apei si alte elemente. Mitraismul practica de exemplu si un fel de botez. Nasterea lui Mitra si a lui Hristos se sarbatoreau la aceeasi data: 25 decembrie. Interpretarea teologica a elementelor asemanatoare era fundamental diferita. Mithraismul avea sa dispara in sec. V d.H.

C.CONCLUZII

Importanta cultelor de mistere in istoria religiilor se datoreaza unor trasaturi specifice, unor elemente noi, precum si asemanarilor si deosebirilor dintre aceste culte si crestinism.

Cultele de mistere au dat sentimentul participarii personale si in comun la viata divina. Ele au oferit o experienta personala, individuala insa fara a fi rupta de colectivitate.

Cultele de mistere nu erau o revelatie in sensul comunicarii unei invataturi despre Dumnezeu, ci in sensul de a deschide ochii si inima initatilor, stimuland in ei un sentiment de exaltare, de traire a unirii cu divinitatea adorata. Aceasta era considerat si mijloc de realizare a nemuririi.

Din punct de vedere moral, unele culte de mistere accentuau puritatea personala dar ideile lor despre puritate erau adesea imorale, din punctul de vedere al moralei absolute. Oricum, chiar si cultele relativ morale nu aveau ca scop imbunatatirea moralei societati din vremea lor.

Cultele de mistere nu ofereau o filosofie. Ele tineau sa-i faca pe initiati sa depaseasca barierele naturale prin participarea la ritualuri sacramentale sau tanice. Trairea lor era departe de a fi mistica in sensul actual al cuvantului, chiar daca initiatii se numeau Mystai. Erau mai degraba ritualisti plini de ravna.

Cultele de mistere au atras atentia oamenilor asupra sperantei vietii vesnice, speranta trecuta cu vederea de mitologiile oficiale.

Nici unul din cultele de mistere nu s-au ridicat direct contrare crestinismului. Ele au fost insa in competitie cu crestinismul si au pierdut competitia, chiar daca imparatii pagani le-au sprijinit cat au putut.