CONCEPTUL DE PUTERE

CONCEPTUL DE PUTERE

Notiunea de putere nu are un singur domeniu de aplicare: se vorbeste despre putere asupra naturii, ca si despre putere asupra fiintelor umane.

Definitii:

Capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezultatele urmarite, de a realiza actiuni eficiente.

Producerea de efecte scontate - criteriu al puterii propus de Russel.

Puterea unui om consta in mijloacele prezente necesare obtinerii oricarui bun aparent viitor - Hobbes.

Puterea si actiunea apar ca strans legate, dupa cum a subliniat Giddens, actiunea presupunand o interventie directa intr-o serie de evenimente, iar puterea constand in capacitatea de a-I altera cursul. In cadrul acestei conceptii foarte generale puterea este considerata drept atitudine de a produce rezultate, capacitatea de a indeplini si de a realiza.

Morris sustine ca ideea centrala in notiunea de putere este capacitatea de a efectua ceva, fara a afecta in vreun fel un obiect, o persoana. Tinand seama de natura sociala a omului puterea de a,       trece in mod obligatoriu prin puterea asupra.

Russel defineste puterea drept "capacitatea unor persoane de a produce efecte scontate si prevazute asupra celuilalt".

CLASIFICARI

Puterea poate fi clasificata dupa mai multe criterii:

-politica, economica, sociala, culturala - acestea fiind interconectate, exemplificand prin persoana care are putere economica, astfel influentand puterea politica. Influenta virtuala a omului bogat este puternica, dar este efectiva atunci cand actioneaza propiu-zis.

-forma latenta a puterii poate fi considerata drept capacitate, iar forma manifesta- drept exercitiu.

-putere poate fi relativa (azi ai, maine nu mai ai), relationala si graduala (gradul de ascultare fata de cel cu putere), relatiile de putere variind in functie de aceste trei dimensiuni. Astfel, relatia de putere este asimetrica, asimetria instaurata de putere fiind compatibila cu interdependenta.

-putere poate fi informala, formala si       non-formala

In ceea ce priveste raportul dintre putere si conflict, puterea reprezinta orice sansa folosita pentru a se impune propria vointa in cadrul relatiilor sociale, chiar impotriva rezistentelor si indiferent de elementele pe care se bazeaza aceste sanse.

Una dintre trasaturile puterii este depasirea unei opozitii declarate.

Vorbind despre distinctia dintre sfat si comanda, sfatul este un fel de ordin, supunerea venind chiar din lucrul care este ordonat, in timp ce comanda este un ordin caruia ne supunem datorita vointei celui care ne comanda.

Conceptia generala a puterii aparata de Parsons subliniaza faptul ca puterea pastreaza un fundament relational. Parsons opereaza o dubla distinctie, desemnand o unitate de referinta si unitatea din partea careia urmareste sa obtina o comportare adecvata proiectelor unitatii de referinta. Astfel, unitatea de referinta dispune de doua moduri de presiune: situatia si intentiile. Pe de alta parte, sanctiunile pot fi pozitive si negative.

In cazul tipului de sanctiune pozitiva, calea de actiune referitoare la:

-Situatie → mod -incitare,

mijloc      -moneda.

-Intentii → mod -persuasiune,

mijloc      -influenta.

In cazul tipului de sanctiune negativa, calea de actiune referitoare la:

-Situatie → mod -coercitie (descurajare),

mijloc      -putere

-Intentii → mod -activarea angajamentelor,

mijloc      -angajamente generalizate.

Puterea nu se reduce la folosirea fortei, chiar daca forta este cel din urma lucru la care recurge puterea. Atribuirea repetata de recompense poate deveni un instrument de putere strict coercitiv. Retragerea recompenselor oferite pana atunci cu regularitate poate fi considerata pedeapsa.

Persuasiunea presupune obtinerea convingerii pe baza unui argument. Cel persuadat poate dobandi acest atribut datorita: continutului argumentului folosit, sursei de persuasiune, relatia putand cunoaste o dimensiune ierarhica atunci cand e vorba de o superioritate ce poarta amprenta statutului sau a prestigiului.

PUTEREA SI DOMINATIA

Din punct de vedere sociologic se diferentiaza trei niveluri:

1.cel al structurii de suprafata, careia ii corespunde puterea propriu-zisa ce se traduce si prin schimburi;

2.cel al structurii de adancime, unde se gasesc regulile ce servesc la definirea tipurilor de rationalitate ;

3.cel fundamental, cu referire la forma de viata, ce situeaza dominatia reflectata in viata economica.

Acest ultim nivel il determina pe cel de-al doilea, care la randul sau il comanda pe primul. Deci, dominatia se exprima prin reguli ce circumscriu exercitarea puterii.

Se accentueaza asupra regulilor (normelor) ce intemeiaza pentru unii dreptul de a comanda, iar pentru altii datoria de a se supune.

Privitor la conceptia parsoniana, in analizele lui Giddens cu referire la structura de clasa se regaseste odata cu distinctia dintre medierea institutionala a puterii si medierea puterii cu sensul de control.

Celor trei dimensiuni fundamentale ale interactiunii, si anume puterea, comunicarea si sanctiunile normative, le sunt asociate proprietatile structurale de dominare, de semnificare si de legitimare. Din punct de vedere analitic sunt distincte, dar din punct de vedere empiric sunt interdependente. Se poate constata relatia dintre dominare si resurse, intre semnificare si regulile semantice si intre legitimare si regulile normative. Structurile de dominare trebuie considerate ca sisteme de resurse, structurile de semnificare presupun reguli semantice, iar structurile de legitimare pot fi socotite drept sisteme de reguli normative. Se poate vorbi despre structuri sociale concepute ca ansambluri izolabile si coordonate de reguli, si de resurse prezente in special in caracteristicile institutionalizate ale sistemelor sociale.

Giddens propune o schita generala a raporturilor dintre putere, structura si dominatie. Distinctia fundamentala stabilita intre cele doua mari tipuri de resurse sunt, pe de o parte resurse de alocare (legat de controlul asupra lumii obiectelor, adica al contextului material), si, pe de alta parte, intemeiate pe autoritate(capacitatea de a controla).

In ceea ce priveste reproductia sociala (Giddens), aceasta nu imbraca un caracter mecanic, deoarece teoria structurarii este guvernata de principiul ca orice reproductie este productie. Prin structurare se inteleg conditiile ce asigura continuitatea sau transformarea structurilor, si drept urmare reproductia sistemelor sociale. Se subliniaza continuitatea practicilor, ancorarea institutionala si faptul ca reproductia trebuie inteleasa drept contingenta.

Puterea mentine, reconstruieste si genereaza structuri noi de dominare. Tema "circuitelor de putere" dezvoltata de Clegg, impune inlocuirea imaginii, umare a relatiilor cu sens unic dintre dominatie si putere cu o reprezentare mai complexa. Conceptul de dialectica a controlului nu presupune in mod obligatoriu atingerea unui echilibru al puterii si nici capacitatea generala a celor slabi de a gasi mijloace pentru rasturnarea celor puternici. Se evidentiaza relatiile de dominatie si de dependenta, ce sunt inerente vietii sociale.

Analiza sociologica contribuie la evidentierea contrastului dintre caracterul perisabil al structurilor de dominare menite a fi transformate sau distruse si permanenta puterii, care nu poate fi absenta din nici o societate empirica.

IMPORTANTA PUTERII POLITICE

administreaza lucruri

guverneaza oameni

ofera claselor sociale : ierarhia necesara, interese comune (manageriaza), regleaza concurenta dintre grupurile autonome, partidele politice si regimul poliarhic, rezultand liberalism si democratie.

are caracter teritorial (o putere trebuie sa inceapa prin a se exercita intr-un spatiu delimitat)

organizare in grupari politice

garantie specifica a ordinii instaurate

puterea politica prezinta o stransa legatura intre latura coercitiva si cea legitima, a formelor sale ce variaza odata cu regimurile politice

descurajare recalcitranti

creeaza obligatii sociale

eficacitatea puterii politice: echilibrul sistemului politic, echilibrul sistemului economic.