CONFLICTUL IN SOCIETATE

CONFLICTUL IN SOCIETATE
,,O pietricica poate schimba cursul unui rau "(Kishnamurit
Societatea presupune ca aspect fundamental insusi faptul convietuirii umane, al existentei omenesti, in baza anumitor relatii traite ca legaturi interumane sau raporturi, ca relatii sociale.
Schimbarea sociala defineste dinamica trecerilor de la o stare sau structura sociala relativ stabila la alte stari si structuri noi, mai evoluate. Schimbarea sociala poate cuprinde aspecte sau laturi diferite ale realitatii sociale, dar cuprind si mutatii in planul vietii spirituale, in cultura, in modele comportamentale si in atitudini si mentalitati.
Schimbarile in sfera vietii culturale, spirituale se manifesta prin inovatii, innoiri esentiale in stiinta, tehnica, invatamant, educatie etc. Un aspect semnificativ este si cel al schimbarilor in scara de valori, in sistemul normelor si valorilor fundamentale, caracteristice pentru o societate data. In dinamica sociala si a conduitelor inovative care concura la transformarea sociala, fenomenele de tranzienta pot genera tensiuni sociale si situatii de conflict.
Conflictele sunt apreciate ca fiind "omniprezente" in viata sociala, ele avand o mare diversitate de exprimare. Acestea pot avea un caracter normal sau patologic, functional sau disfunctional, firesc sau anormal.
Se spune ca "in lume sunt mai multe conflicte decat fire de nisip" si poate ca este adevarat, tot atat de adevarat pe cat este si faptul ca insusi societatea ne influenteaza sistemul de valori, principii si credinte, comportamentul si punctele de vedere asupra conflictelor. O privire ofensiva, o replica depreciativa sunt capabile sa determine un conflict. Oricine poate si trebuie sa trateze situatiile conflictuale astfel incat comportamentul atacatorului sa nu se accentueze si respectul fata de propria persoana sa nu fie lezat.

Cauza generala a unui conflict este ineficienta sau incompatibilitatea comunicarii. Comunicarea a dus la progrese de-a lungul timpului. Progresul e stimulat de imbunatatirea comunicarii. Cauzele ce genereaza conflicte intre copii sunt insa diverse si specifice.

Iata cateva dintre cauzele ce genereaza conflicte intre copii:

*Sentimente diferite;

*Existenta grupurilor, prieteniilor;

*O situatie de adaptare;

*O sarcina grea, inedita;

*Un membru agresiv;

*Resurse limitate ( spatiu, logistica, materiale );

*Distribuirea unor roluri;

*Ambiguitatea sarcinilor, cerintelor;

*Schimbarea, iesirea din rutina;

*Incalcarea nevoilor fundamentale ale omului: libertatea, afirmarea, succesul, cunoasterea, actiunea;

*Valori morale, sociale diferite;

*Perceptii diferite ale realitatii;

*Interese diferite - care determina explicatii si preocupari diferite;

*Alterarea nevoilor psihologice: respectul de sine, stabilitatea intrapsihica ( linistea interioara ), afectiunea, fericirea - care pot genera conflicte intre indivizi.

In gradinite, conflictul intre colegi poate sa nu ajunga sau sa treaca prin toate etapele de desfasurare. Un conflict presupune 5 etape relativ distincte:
DEZACORDUL, adica aparitia diferentelor din cauza intereselor personale, a opiniilor diferite, a actiunilor orientate diferit valoric sau in timp, din cauze ( motive ) minore in raport cu actiunea generala a grupului sau din motive de interese de moment, care daca ar fi constientizate - nu ar mai constitui baza dezacordului.
CONFRUNTAREA este aparitia actiunilor ce sustin opiniile, cerintele, convingerile fiecarei parti; Acum se expune pozitia partilor in grup, apoi se accentueaza erorile din gandirea partii adverse ( sau grupului opus ); Acesta e momentul in care conflictul se poate stinge; Daca NU, tensiunea creste, manifestarile emotionale iau locul celor rationale.
ESCALADAREA inseamna violenta verbala, fizica si morala; Situatia scapa de sub control, se atinge punctul culminant al conflictului; Partile pot fi separate cu greu; Actioneaza lipsa de incredere a unuia in celalalt; Apare neintelegerea si frustrarea, precum si reciprocitatea negativa distructiva.
DEESCALADAREA incepe cu NEGOCIEREA ; Se trece de la concluzii distributive la concluzii integrative; Apare momentul de construire a increderii ( prin promisiuni, comunicare intre parti, deschidere, respect reciproc ).
REZOLVAREA este momentul de incetare a conflictului; Intervine MEDIATORUL, ca a 3-a parte, neutra, impartiala si obiectiva - respectiv educatoarea; Se negociaza pana se stinge conflictul.

Analiza oricarui conflict prescolar ne demonstreaza faptul ca orice situatie de comunicare afectata de o tensiune devine automat dependenta de 3 factori:
- SURSA ( EMITATORUL )
- MESAJUL
- MEDIUL SI CANALELE DE COMUNICARE

SURSA sau emitatorul este educatoarea, ea detine controlul asupra actului de comunicare, ea se impune in situatii conflictuale, actioneaza prompt, identifica in timp util sursele conflictului, stabileste strategia de dezamorsare a conflictului si aduce la normal climatul didactic.
In acest timp emitatorul / sursa, respectiv educatoarea trebuie sa-si pastreze calmul, sa fie abila, sa fie convingatoare, credibila in fata receptorului / copilului.
Pentru a asigura reusita in manangementul conflictelor intre copii, educatoarea ar trebui sa intreprinda cel putin urmatoarele actiuni:
-Sa identifice rapid eventualele bariere de comunicare,
- Sa indeparteze barierele de comunicare,
-Sa informeze receptorul ( copilul ) despre scopul demersulului,
-Sa raspunda si sa actioneze oportun fata de receptor,
-Sa propuna solutii de rezolvare a conflictului si sa le argumenteze,
-Sa propuna - daca e cazul - introducerea unui mediator ( care poate fi si o jucarie ),
-Sa asculte activ,
-Sa fie ca si un membru al grupului si sa fie solidara cu acesta.
MESAJUL e cuplat cu intentia emitatorului si cu nivelul de perceptie al ascultatorului prescolar. Mesajul va tine seama si de reactiile de moment ale celor angajati in conflict si de sensibilitatea lor, dar va fi autoritar si credibil pentru ei. Educatoarea va anticipa reactia grupelor aflate in conflict la mesajul ei si va face loc compromisului - daca manifestarile copiilor o cer.
MEDIUL SI CANALELE DE COMUNICARE. Pentru a manageria corect un conflict educatoarea va comunica eficace daca alege cuvintele potrivite in momentul potrivit, timpul alocat rezolvarii , medierii conflictului, fiind scurt. Se impun dezbateri si negocieri scurte si un feed-back imediat si apropiat.

Ca educatoare avem datoria de a-i ajuta pe copii sa obtina o imagine cat mai clara despre ei insusi si despre societate si sa transformam conflictele in sanse educative. Conflictul este o componenta naturala a existentei noastre. Educatoarele ar trebui sa-l priveasca precum o sansa de maturizare, copiii constietizand consecintele actiunilor lor.
Capacitatea educatoarelor de a manageria conflictele intr-un mod constructiv contribuie la sanatatea mentala individuala si de grup si are efecte pozitive asupra societatii in general.
Dar exista factori care pot face sa escaladeze conflictul sau sa se diminueze. Astfel un conflict poate fi accentuat daca: partea adversa e considerata din start INAMIC; daca ambele parti se simt amenintate de cealalta parte; daca partile manifesta dezinteres pentru relatia lor; daca percep fals, incorect realitatea problemelor declansatoare de conflict.
Conflictul poate fi diminuat daca partile sunt de buna credinta, impartiale si capabile sa asculte activ; daca se renunta la amenintari sau sunt retrase la timp; daca nu se procedeaza la etichetari; daca se accepta ajutor extern.
Abilitatile pentru rezolvarea unor conflicte intre copii nu s-au invatat stiintific pana acum in procesul de formare al educatoarelor, dar experienta si cunoasterea psihicului copilului ne-au aratat cum sa procedam in managementul situatiilor conflictuale.
Pentru a fi eficienta in rezolvarea unui conflict, educatoarea isi va diversifica modul de a actiona, alegand ceea ce este mai oportun pentru situatia respectiva. Va fi oricand capabila sa isi schimbe strategia, ca sa rezolve optim situatia de conflict.

La varsta prescolara se pare ca motivatia poate fi cea mai eficienta strategie de rezolvare a conflictelor, dar ea presupune din partea educatoarei urmatoarele demersuri:
-Sa formuleze asteptari maxime in raport cu copiii;
-Sa fie un exemplu ( un model ) de comportament;
-Sa creeze o atmosfera pozitiva;
-Sa implice copiii in mod activ la activitati;
-Sa demonstreze clar ca merita sa invete si de ce;
-Sa cultive increderea in sine a copiilor;
-Sa se foloseasca de cunostintele anterioare ale copiilor;
-Sa utilizeze ideile copiilor;
-Sa se foloseasca de curiozitatea naturala a copiilor;
-Sa promoveze calitatile copiilor, sa-i activeze pe toti;
-Sa depisteze comportamentele dezagreabile;
-Sa instruiasca individual;
-Sa incurajeze competitia;
-Sa anihileze anxietatea copiilor;
Educatoarea trebuie sa-si dezvolte continuu abilitati de a aborda conflicte grele, astfel incat sa nu manifeste neajutorare si disperare cand se confrunta cu cei care nu vor sa se angajeze intr-o solutionare sau folosesc siretlicuri. Ea trebuie sa ramana o persoana morala, adica atenta si dreapta.

Educatoarea - manager al grupei de prescolari

Educatoarea manager ,,ideal'' are un temperament puternic, echilibrat, dinamic, are o individualitate cu caracter pozitiv definita prin sociabilitate, compasiune,consecventa, corectitudine, cinste, modestie, stapanire de sine, are un bun nivel al capacitatii de lucru, este echilibrata in tendinta de interiorizare dar si exteriorizare; are o mare capcitate de prelucrare informationala, dovedeste integritate morala, vointa si caracter ferm, manifesta responsabilitate fata de destinele gradinitei, aflata intr-o continua perfectionare a propriilor competente promoveaza un spirit inalt de cooperare.

De aceea educatoarea manager trebuie sa posede o serie de aptitudini pentru a putea desfasura o activitate optima cu prescolarii:

gandire critica ce presupune coordonate precum: planificare, organizare, coordonare si evaluare aspecte ce duc la dezvoltarea copilului.

simt organizational care se reflecta in implicarea familiei in desfasurarea proiectelor tematice planificate astfel incat sa asigure materialul necesar observarilor-fructe, legume,carti pe diverse teme sau prin sustinera unui traseu de stimulare afectiva si cognitiva; organizarea colectivului de copii frontal, in grupe si individual, asigurand posibilitatea schimbarii pe parcurs.

comunicare si anume capacitatea cadrului didactic de a permite si incuraja copilul sa isi exprime ganduri, opinii, implicarea educatoarei in gestionarea si rezolvarea situatiilor conflictuale inca din faza incipienta si aplicarea unor masuri cu caracter disciplinar si preventiv.

deschidere la nou ce presupune adapterea la situatiile nou ivite in activitatea desfasurata; utilizarea concreta si coordonarea resurselor umane si materiale in vederea atingerii obiectivelor propuse.

CAUZELE CONFLICTULUI