esantionare

V. predictie, probabilitate, statistica si sociologie, testarea ipotezelor statistice

Tehnica statistico-metodologica aplicabila in cercetarea sociala in vederea selectarii dintr-o populatie de entitati (persoane, organizatii etc.) a unei parti (esantion) ce va fi analizata pentru a facilita elaborarea de inferente despre intreaga populatie. Presupozitia fundamentala a e. este ca analiza unei parti (esantion) din populatia de referinta conduce la rezultate similare cu acelea obtinute prin investigarea intregii populatii, daca sint respectate anumite conditii statistice si teoretice. Esantionul trebuie sa ofere o imagine cit mai precisa a populatiei de referinta, sa fie obtinut prin aplicarea unor tehnici probabiliste (legea numerelor mari, teorema limitei centrale), sa fie reprezentativ in termeni statistici si cu privire la problema teoretica analizata, sa fie economicos in raport cu resursele (financiare, de timp, de personal) disponibile.

E. presupune mai intii ca in functie de problema cercetata sa se precizeze populatia de referinta. Aceasta este un numar finit de elemente sau unitati primare si este delimitabila in termeni de: continut (specificarea elementelor componente), incadrare (caror unitati organizatorice apartin elementele), extensie (aria de raspindire), timp (momentul sau perioada considerarii). De exemplu, intr-o analiza a caracteristicilor intelectualitatii tehnice actuale din tara noastra, populatia de referinta ar include toti inginerii din institute de cercetare, unitati productive si de servicii existente in Romania in anul 1993. Daca apar dificultati in circumscrierea populatiei de referinta, este necesar sa se defineasca populatia investigata in mod mai precis. Populatia investigata si populatia de referinta ar trebui sa coincida, dar aceasta nu se intimpla intotdeauna din cauza dificultatilor ce pot apare in circumscrierea ultimei.

Inainte de a trece la selectarea esantionului, elementele populatiei investigate sint asamblate intr-un cadru al e. De regula, acesta ia forma unei liste de elemente ordonate in functie de unul sau mai multe criterii. Ordonarea cea mai frecventa este de tipul stratificarii, dupa criterii sociale, demografice, geografice sau organizationale, pentru a asigura o selectie cit mai adecvata in esantion si o analiza cit mai riguroasa atit a elementelor separate cit si a combinarii lor in straturi.

♦ In functie de tehnica de selectie a elementelor populatiei in esantion, se distinge intre e. probabilista si e. neprobabilista. In e. probabilista fiecare element al populatiei este selectat in mod independent de celelalte, toate avind aceeasi probabilitate de selectie, diferita de zero. E. neprobabilista presupune utilizarea informatiilor oferite de cercetari prealabile sau de experti pentru a ghida selectia de esantioane tipice sau reprezentative pentru o problema teoretica sau factuala. De data aceasta nu se pot realiza scopuri specifice estimarii si testarii ipotezelor, intrucit nu sint satisfacute conditiile selectiei probabiliste. In schimb, se faciliteaza culegerea unor date privitoare la relatiile dintre entitati sociale sau la constituirea de grupari si organizari formale sau informale, conduce la formularea de generalizari empirice sau teoretice cu ajutorul unor procedee specifice (analiza contextuala, analiza de retea si cea a perechilor).

♦ Diferitele modele de e. se asociaza cu metode specifice de culegere a datelor. In acest sens, se pot distinge trei tipuri de combinatii:

1. experimentele presupun manipularea anumitor variabile independente si controlul sau randomizarea tuturor variabilelor exterioare; totodata, randomizarea se refera si la selectia sau alocarea probabilista a subiectilor pe grupuri si a grupurilor intr-o ordine anume, putind fi circumscrisa, din acest punct de vedere, domeniului e.;
2. anchetele si sondajele de opinie se bazeaza pe aplicarea modelelor de e. probabilista;
3. investigatiile sociale - termen utilizat pentru a individualiza abordarile bazate pe e. neprobabilista, dispunind de un nivel scazut al validitatii interne si externe, fara a fi insa lipsite de importanta pentru progresul teoretic al cercetarii sociologice.

♦ E. probabilista a cunoscut cea mai puternica dezvoltare tehnica si sta la baza aplicarii diferitelor tipuri de anchete sociologice. Se realizeaza in diferite variante. Cea mai simpla este e. simpla aleatoare (esa) aplicabila in anchetele de opinie, in analize exploratorii sau in cele care isi propun identificarea unor factori cu incidenta asupra constituirii unor fenomene sau procese sociale. Dupa delimitarea populatiei investigate si a cadrului de e., se formuleaza decizia privind dimensiunea n a esantionului,avind in vedere gradul de eterogenitate a populatiei si optiunea pentru un anumit nivel de incredere in estimarea parametrilor.

Cu cit nivelul asteptat de precizie a estimatiei este mai mare, cu atit limita confidentei este mai coborita si dimensiunea esantionului creste. Pentru o populatie nediferentiata pe subclase sau straturi, dimensiunea optima a unui esa este de circa 400 de elemente pentru un nivel de confidenta de 95%. Cind populatia este diferentiata pe subclase iar esantionul se asteapta sa le reprezinte, pentru precizarea dimensiunii optime a esantionului se considera subclasa sau stratul cu cele mai putine elemente, se mentioneaza cite elemente vor fi selectate din aceasta si apei se selecteaza in mod proportional elementele din celelalte subclase, Dimensiunea esantionului total creste proportional cu numarul subclaselor, Aceasta tendinta poate fi, totusi, evitata fie prin aplicarea artei tehnici de e., fie prin eliminarea unor subclase sau prin fixarea arbitrara a dimensiunii subclasei minime in jur de 100.

Pe baza cunoasterii dimensiunii n a esantionului si N a populatiei se calculeaza fractia de esantionare (f=n/N). Aceasta indica distanta cantitativa dintre doua elemente succesiv selectionate de pe lista populatiei. In functie de aceasta sau utili zind un tabel de numere aleatoare, se procedeaza la selectia aleatoare a elementelor din populatia listata. In esa fiecare element este considerat prin el insusi, independent de celelalte si cu probabilitati de selectie echivalenta cu a oricarui alt element. Aceasta inseamna ca entitatile sociale sint atomizate iar in interpretarea rezultatelor cercetarii nu pot fi formulate inferente despre relatii sau structuri sociale, ci numai despre indicatori sau variabile.

♦ O alta varianta a e. probabiliste este e. sistematica (es), aplicabila atunci cind: elementele se succed in mod natural in spatiul sau timpul social, dispunem de o listare prealabila a populatiei si am formulat decizia privind dimensiunea esantionului. Etapele de parcurs sint urmatoarele: se calculeaza intervalul de e. (v = N / n) care este inversul fractiei de e., optindu-se pentru numarul intreg cel mai apropiat de rezultatul fractiei; se alege primul numar aleator (din tabelul cu numere aleatoare) a carui marime se situeaza in intervalul definit de v, acesta reprezentind inceputul aleator al selectiei; in continuare, se aleg acele elemente care au numarul egal cu suma inceputului aleator si a intervalului de e., oprindu-ne cind am atins dimensiunea prestabilita a esantionului.

De regula, es se aplica atunci cind dimensiunea esantionului este mica iar elementele populatiei sint unitati sociale de tipul institutiilor, grupurilor sau organizatiilor. Atentie deosebita trebuie acordata satisfacerii cerintei de maximizare a variatiei caracteristicilor studiate, evitindu-se efectele de linearitate sau periodicitate induse de dispunerea naturala a elementelor. Daca nu dispunem de posibilitati de intimpinare a acestei cerinte, este preferabil sa utilizam e. gruparilor (eg) sau e. stratificata (est), in varianta mono sau multistadiala. Aplicarea acestor tehnici se bazeaza pe faptul ca elementele primare ale populatiei pot fi repartizate pe grupari sau zone geografice sau pe straturi sociale delimitate in functie de un criteriu. Daca aceasta este situatia, atunci trebuie mai intii sa delimitam gruparile, zonele sau straturile si apoi sa selectam din fiecare elementele primare prin procedeul esa. Desigur ca ne putem concentra atentia numai asupra gruparilor sau straturilor (in varianta monostadiala) sau asupra primelor si asupra elementelor incluse in ele (varianta multistadiala). Est conduce la o mai mare precizie a e. si la aprofundarea studiului diferitelor straturi. Fractia de e. poate sa fie aceeasi pentru toate straturile (est proportionala cu dimensiunea populatiei fie-carui strat) sau diferita de la un strat la altul (est disproportionata). In ultimul caz, probabilitatea includerii unui element in esantion este specificata de fractia de e. asociata fiecarui strat.

Cerinta principala a stratificarii este ca elementele dintr-un strat sa fie omogene in raport cu criteriul utilizat, iar diferentele dintre straturi sa fie maximizate. In termeni statistici, aceasta inseamna a minimiza varianta in cadrul straturilor si a maximiza varianta dintre straturi, ceea ce conduce la reduceri ale erorii standard. Stratificarea se poate realiza in procesul e. inainte de culegerea datelor sau in faza de prelucrare a datelor pe un esa. Preferabila este prima alternativa, in est multistadiala se disting rind pe rind noi unitati primare de e. repartizate pe straturi, iar in fiecare nou stadiu se aplica o tehnica sau alta de selectie (simpla aleatoare, sistematica, cu probabilitati proportionale marimii etc.). Numarul stadiilor depinde de marimea populatiei investigate, de numarul variabilelor-criteriu propuse de problema cercetarii.

Eg presupune mai intii identificarea gruparilor si/sau zonelor geografice dupa un criteriu. Acesta se poate referi la constituirea lor naturala (din diverse zone geografice se au in vedere unitatile productive sau culturale sau sociale) sau la o constituire generala de cercetare (de exemplu, diferentierea zonelor sau unitatilor in functie de nivelul dezvoltarii). La rindul lor, zonele si unitatile pot fi din nou divizate dupa un alt criteriu de stratificare (de exemplu, unitatile productive sint diferentiate dupa marime, modernitatea tehnologie eficienta economica etc.). Intr-un al treilea stadiu, se poate proceda la e. echipelor de muncitori (considerate ca grupari) sau a muncitorilor diferentiati dupa nivelul calificarii. Echipele sau muncitorii vor fi unitatile investigate. Eg este deci multistadiala si stratificata, dispune de un grad inalt de flexibilitate, este adaptabila la o varietate de probleme, faciliteaza analiza relatiilor dintre elementele repartizate pe diferite grupari sau straturi, valorifica avantajele esa. In acelasi timp, este complicata tehnic, solicita la maximum experienta, priceperea si imaginatia analistului.

♦ Optiunea pentru un tip sau altul de e. trebuie sa se bazeze pe specificul si implicatiile problemei studiate, pe considerarea caracteristicilor populatiei de referinta si pe criterii de eficienta practica si a estimarii parametrilor. Totodata, trebuie sa se urmareasca reducerea erorilor de e., adica a diferentelor dintre estimatorii obtinuti din analiza unui esantion si parametrii populatiei. Uneori, chiar daca un esantion a fost bine selectat initial, pot apare nonraspunsuri care reduc dimensiunea esantionului si maresc erorile de e. Aceasta tendinta poate fi contracarata prin adaugarea de noi elemente in esantion sau prin completarea nonraspunsurilor de catre analist pe baza compararii anumitor caracteristici importante ale elementelor care au raspuns cu cele ale celor care nu au raspuns si prin optiunea pentru o tendinta similara probabila de raspuns care inlocuieste nonraspunsurile. Intr-un esantion bine selectat abaterea estimatoruiui de la valoarea parametrului este mica sau tinde catre zero pe masura ce creste dimensiunea esantionului. Eroarea medie de e. este de obicei descrisa in termenii variatiei. L.V.