NAZARINENII (P

NAZARINENII (P. I. David)

Adeptii acestei secte sunt un ordin, un grup dubios cu pretentia ca il urmeaza pe Iisus Nazarineanul, atat in cuvant cat si in fapta, nu pe Iisus din Nazaret, Hristos Mantuitorul ci pe cel crescut fara pacat care a predicat nevointele in pustia Iordanului, asa cum pocaitii sau nazireii traiesc in pustia acestei lumi. Li se spune "pocaiti" pentru pretentia lor de a pune la baza oricarei actiuni nevinovatia, copilaria in Domnul, trairea in fratietate, o comunitate a celor nazirei. Regulile acestei "pocainte", exemplu in neprihanire, le dau fratii ti surorile.

Promotorul acestei secte Ioan Iacob Wirz, care se naste intr-o familie cu conditii de trai modeste. In casa parinteasca primeste primele cunostinte despre cuvantul lui Dumnezeu si primele indrumari de invatatura. In decursul tineretii, Wirz practica mai multe meserii, dar nu se decide pentru nici una. In 1850 pretindea ca a primit o scrisoare de la Sfantul Apostol Ioan in care Sfantul Apostol ii spunea ca evanghelistii Noului Testament Matei si Marcu nu au fost completi in relatarea faptelor lui Iisus si deci Wirz ar fi cel caruia ii revenea "sfanta" misiune de a completa pe evanghelistii Noului Testament. Luandu-si in serios aceasta "descoperire" Wirz spunea ca inainte cu 10 zile de Cincizecime Domnul Iisus si-a luat ramas bun de la Apostoli s-a retras in locuri ascunse de langa lacul Ghenizaret, s-a dezbracat de trup si numai dupa aceea s-a urcat la cer. Tot acum incepe sa intemeieze primele invataturi de care se vor folosi ulterior Nazarinenii.

Iata pe scurt aceasta invatatura a lui Wirz:

Imparatia lui Dumnezeu pe pamant are 3 epoci:

- epoca Tatalui pana la Iisus;

- epoca de glorie a lui Iisus pana la l826;

- epoca Duhului sau epoca "noii Biserici".

Dumnezeu a coborat duhul preotesc al lui Melhisedec asupra lui Wirz ca sa intemeieze o Biserica noua neprihanita, deosebita de celelalte care sunt pacatoase. Cel care organizeaza aceasta secta putand fi socotit parintele Nazarinenilor este Samuel Frolich.

Samuel Frolich s-a nascut in Elvetia in 1803 din parinti calvini, face primele studii in localitatea natala, iar apoi studiaza teologia calvina la Basel. Dupa terminarea studiilor este repartizat ca pastor calvin intr-o comunitate din Basel.

Biografii lui Frolich sustin ca nu era un pastor calvin moral, dar era un teolog desavarsit si un foarte bun predicator. Inca din studentie strecoara in predicile sale idei baptiste, fara sa-si dea seama acelasi lucru il va face si in pastoratie alunecand incet dar sigur spre doctrina baptista. Este descoperit in anul 1832 si depus. Acum el trece pe fata la baptisti, intemeind prima comunitate de pocaiti din localitatea Leutwyl cu 38 de membrii, sintetizand aici invatatura lui Wirz si formand acum adevarata doctrina a Nazarinenilor.

Noua doctrina seamana in cea mai mare parte cu cea a baptistilor dar totusi cu cateva schimbari esentiale pe care celelalte secte aparute nu le aveau. Iata invatatura acestor pocaiti sintetizata si formulata de Frolich:

- adepti ai mileniului

- nu admit juramantul

- orice om care vrea sa se mantuiasca trebuie sa se pocaiasca, sa se boteze din nou si sa faca parte din noua grupare infiintata de Frolich;

- biserica adevarata este cea separata de stat, altfel ea ar fi concubina statului iar preotii slugi ale diavolului;

- abstinenta de la orice distractie: dans, muzica, teatru, cinematograf, etc.

- nu folosesc armele;

- juramantul nu este admis pentru ca poate fi indestulatoare fagaduinta fara juramant;

- cine este exclus din comunitate nu mai poate fi primit;

- institutiile publice sunt organele lui Antihrist;

- in serviciile religioase locul prim il are predica si imnurile religioase:

- admit doua categorii de credinciosi:

a) prietenii-adica cei care vor fi primiti in comunitate;

b) fratii si surorile-adica cei care fac parte din comunitate;

- imposibilitatea de a pacatui dupa Botez;

- admit Sfanta Impartasanie ca forma de taina care aduce aminte de patimi in moartea Domnului;

- casatoria este instituita de Dumnezeu dar nu este binecuvantata;

- in general sunt adeptii celibatului;

- resping tainele, preotia urand pe toti cei care slujesc Domnului sub numele de preoti;

Fiind foarte rigurosi si mari pietisti prind repede teren in Elvetia. De aici trec in Ungaria si apoi in Romania. In tara noastra nazarenismul isi face aparitia in secolul XX, mai precis in anul 1910 in judetele Arad, Bihor, Caras-Severin. Revista lor de propaganda care apare in Romania se numeste" Harfa noastra a Sionului".

In 1920 inainteaza Ministerului Cultelor o marturisire de credinta care insa nu este aprobata. In anul 1950 are loc o alta incercare de aprobare a cultului, dar si de data aceasta fara nici un rezultat. Vazand ca nu primesc aprobare de functionare se aliaza cu baptistii si penticostalii socotindu-se frati si vor functiona in baza unor autorizatii baptiste sau penticostale. Dupa anul 1950 ei castiga adepti in judetele: Sibiu, Brasov, Ialomita, Botosani si Maramures, unde se pastreaza si astazi.

Fiind in contradictie cu legile statului, Nazarinenii sunt urmariti de organele de stat dar ei sustin ca sunt persecutati precum crestinii primelor veacuri.

Rigorismul lor inaintat, abstinenta de la tot ceea ce lumea a creat ii duce la savarsirea de multe acte inumane, oprindu-ti copii de la scoala, nesatisfacerea serviciului militar, nesupunerea fata de legile statului, etc.

La noi in tara ei functioneaza sub forma unor grupari de nazarineni in nordul tarii mai precis in judetele Maramures ti Salaj.

Pocaitii sub orice masca religioasa sau culturala s-ar ascunde pot fi usor descoperiti dupa pozitia lor impotriva Bisericii, statului si culturii. Ei prezinta un pericol social prin stoparea aptitudinilor la copii si franarea dezvoltarii intelectuale la tineret.

Propaganda lor este fara efect acolo unde preotul pe langa misiune este si un factor pozitiv pentru incurajarea culturii si indemnul parintilor sa trimita copii la scolile de toate categoriile pe care statul le pune la dispozitia tuturor fara nici o discriminare.

De asemenea si cultele neoprotestante au datoria si obligatia sa demaste organizatiile dizidente si sa actioneze pentru combaterea fenomenelor morbide care se pot ascunde uneori la umbra recunoasterii, functionarii si organizarii legale a comunitatilor acestora.