Ce fel de societate vrem sa construim?

Ce fel de societate vrem sa construim?

Obiectiv: crearea unei societati prospere, activa economic, social si politic, cu un nivel ridicat de responsabilitate colectiva si individuala, coeziva social, cu un nivel ridicat de oportunitati pentru toti.

Activa: capabila sa se dezvolte economic si social, sa fructifice oportunitatile si sa faca fata constructiv si eficient riscurilor, sa-si dezvolte continuu capacitatile si sa activizeze segmentele sociale excluse, pasivizate, cu risc de involutie si de dependenta.

Coeziva social: un grad ridicat de solidaritate sociala, in care segmentele excluse social, traind in conditii de deprivare sociala accentuata, sa fie minimizate:

eliminarea surselor de excluziune sociala, discriminare, promovarea unor mecanisme puternice de incluziune sociala

asigurarea pentru fiecare a unui standard minim decent de viata si accesul la serviciile sociale fundamentale

o societate fara polarizari sociale si economice, in care diferentele sunt echitabile si stimulative, iar nu generatoare de tensiuni si conflicte sociale.

Oportunitati pentru toti: o societate in care fiecarui membru i se acorde sanse reale de a lua parte activ la in toate sfere vietii sociale:

oportunitati economice - participare activa si profitabila la viata economica;

oportunitati de dezvoltare sociala si personala: acces la sistemul scolar, la serviciile medicale, la cultura, oportunitati de pregatire profesionala;

acces la bunurile si serviciile fundamentale: locuinta in primul rand, bunurile si serviciile necesare unei vieti civilizate, mediu social-comunitar civilizat si sigur, natura nepoluata;

oportunitati de participare sociala si politica.

Rezumand aceste trei caracteristici - activa, coeziva social si oportunitati pentru toti - putem spune ca modelul de societate pe care vrem sa-l construim este o societate inclusiva

Glosar saracie

Saracie lipsa resurselor financiare necesare unei vieti normale, la nivelul standardelor existente in respectiva colectivitate.

Saracia extrema o lipsa atat de grava a resurselor financiare incat conditiile de viata ale respectivei persoane sunt absolut inacceptabile pentru o societate civilizata; altereaza grav demnitatea fiintei umane, producand degradari rapide si greu reversibile ale capacitatilor de functionare sociala normala; in cazul copiilor, blocheaza dezvoltarea normala a personalitatii, reducand spre zero sansele unei evolutii adulte normale. Saracia extrema tinde sa se fixeze cronic in marginalizare si excluziune sociala, sansele de iesire din situatia de saracie devenind nesemnificative.

Saracia severa: un nivel al resurselor care ofera conditii accentuat modeste de viata, pline de lipsuri si restrictii, care impiedica o functionare sociala normala, dar care nu blocheaza nici efortul de a iesi din saracie, si nici redresarea in situatia in care resursele revin la normal.

Saracia relativa: un standard de viata in parametrii decentei, dar care, raportat la aspiratiile colective de viata, creeaza disconfort, frustrare.

Venit relativ scazut persoanele cu venituri semnificativ mai scazute decat venitul standard al comunitatii. *)

Excluziune sociala: plasarea unei persoane in afara formelor normale de viata sociala, ca rezultat al unor deprivari multiple, cu sanse reduse de reinsertie intr-o viata sociala normala. Rezultat al discriminarilor, lipsei de oportunitati, cumularii de deprivari, degradarii/ nedezvoltarii capacitatilor de functionare sociala normala sau al unui stil de viata individual sau colectiv care marginalizeaza.

Marginalizare sociala: termen folosit in mare cu acelasi continut ca si excluziunea sociala, referindu-se la pozitia unor persoane/ grupuri in afara (la ,marginea') vietii sociale ,normale' a comunitatii. In ultimii ani el tinde sa fie chiar inlocuit de acesta din urma, care accentueaza mai mult responsabilitatea colectiva pentru starea de marginalizare/ excluziune.

Incluziunea sociala procesul de reinsertie in formele de viata normale, intr-o functionare sociala normala a persoanelor aflate in situatie de excluziune/ marginalizare sociala sau cu risc ridicat de marginalizare, prin dezvoltarea capacitatilor si constructia de oportunitati.     

*) In Uniunea Europeana, se utilizeaza pentru a identifica saracia, venituri mai mici decat 60% din venitul median din tara respectiva". Venitul relativ scazut este deci un prag relativ, desemnand nu neaparat o saracie absoluta, ci una relativa la prosperitatea celorlalti. Venitul relativ scazut nu produce in mod necesar o saracie propriu-zisa, ci mai degraba o stare de frustrare relativa, generand sentimente de inechitate, inegalitate excesiva. Se foloseste frecvent termenul de deprivare relativa pentru a desemna acest efect al polarizarii economice.

Configuratia saraciei in Romania in raport cu tarile UE

In tari prospere, cum sunt cele din UE, saracia se plaseaza pe o scala cu urmatoarele trepte:

Saracie extrema - o fractiune extrem de mica a populatiei.

Saracie severa - un procent relativ redus

Saracie relativa, masurata prin venit relativ scazut, - proportia cea mai ridicata.

Datorita proportiei reduse a primelor doua categorii, absorbtia saraciei se concentreaza pe eliminarea venitului relativ scazut, a polarizarii sociale deci, si a excluziunii sociale prin eliminarea factorilor care produc excluziune si prin metode de incluziune sociala.

In tari ca Romania, cu limitari severe de resurse, dar totodata cu un grad ridicat de apartenenta social-economica si culturala la lumea occidentala prospera, saracia are o configuratie modificata.

Saracia extrema - in perioada de criza a tranzitiei, desi nu exista estimari directe, pe baza unor date indirecte, poate fi estimata aproximativ la nivelul unui procent din populatie.

Saracia severa - lipsuri masive si persistente care afecteaza in timp capacitatile unei functionari sociale normale - in jur de 12%

Saracia - deficit de resurse in raport cu exigentele unui trai minim decent - alte 17%

Saracia relativa - definita ca deficit al unor conditii de viata estimate colectiv a fi decente. Spre deosebire de tarile prospere, in tari ca Romania, saracia relativa nu mai poate fi definita prin raportare la veniturile medii. In conditii de criza, chiar si veniturile medii risca sa nu ofere un standard decent de viata. Colectivitatea a fost prinsa intr-un proces de modernizare a modului sau de viata, in raport cu care veniturile majoritatii populatiei pot fi insuficiente. Cazul actual al cresterii pretului utilitatilor publice este relevant. El a impins in dificultate economica insasi masa mijlocie a populatiei.

Definirea colectiva a minimumului decent balanseaza intre doua referentiale: pe de o parte relativ la standardul de viata al celor din jur, pe de alta parte la standardul de viata modelat de experienta tarilor occidentale.

Aceasta categorie este foarte greu de identificat. Daca luam in calcul estimarile subiective date de populatie, ea poate cuprinde o treime din populatie.

Venit relativ scazut - in Romania, acest indicator estimeaza mai mult polarizarea economica, decat saracia propriu-zisa. In 2001, in zona venitului relativ scazut (sub 60% din venitul median) erau mai mult de 16,8% dintre romani, o valoare inferioara cifrei medii in Europa.

In aceste conditii, politica sociala a Romaniei trebuie sa urmareasca doua obiective distincte: absorbtia saraciei si promovarea unei politici echitabile de distributie a veniturilor, prin reducerea      numarului persoanelor cu venituri relativ scazute.