Cititul, intr-o societate in care copiii prefera sa se uite la televizor

Cititul, intr-o societate in care copiii prefera sa se uite la televizor

- Copiii nu numai ca citesc mai putin decat cei din alte generatii, dar se si dovedesc incapabili de a intelege un material simplu, a lega cuvintele in fraza construind intelesul, a-si aminti sau aplica tot ceea ce au citit.

- Cercetatorii de la Universitatea din Leyden pun in evidenta cateva din mecanismele prin care televiziunea submineaza lectura.

- Vizionarea TV, arata Maria Winn, inseamna o experienta complet diferita de aceea presupusa de lectura sau, mai precis, inhiba disponibilitatea creierului de a-si dezvolta capacitatea de a citi.

- Lectura, constituind pentru omul societatii urbanizate una din principalele mijloace ale dezvoltarii corticale, eliminarea acesteia prin vizionarea TV, il lipseste pe copil de posibilitatea de a ajunge, din punct de vedere mental, la nivelul celor care au trait fara televizor.

Studiile realizate in America demonstreaza ca "majoritatea tinerilor intampina mari dificultati in intelegerea unui text ce depaseste nivelul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele simple, in a urmari punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii, ori in a-si prezenta propriile argumente. Copiii nu pot intelege (patrunde semnificatia), nu-si pot aminti si aplica tot ceea ce au citit.

La tinerii de colegiu se manifesta un declin atat in abilitatea de a citi, cat si in interesul pentru lectura, in ciuda initiativelor nationale si locale pentru imbunatatirea instructiei lor. Cel mai recent raport NAEP a constatat ca doar 5% dintre absolventii de liceu pot stapani intr-un mod satisfacator materialul folosit, de obicei, la nivelul colegiului' (53).

Exista, oare, o legatura intre vizionarea TV si declinul abilitatii de a citi? Maria Winn raspunde la aceasta intrebare aratand ca, intr-un studiu facut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani, toti au declarat ca prefera sa se uite la televizor decat sa citeasca. Aceasta este de

fapt situatia generala la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii TV. (54) Chiar si in Romania este usor de constatat ca nici copiii si nici tinerii crescuti cu TV nu mai citesc carti. "Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort, spun copiii si de aceea il prefera.' (55)

De altfel, obisnuinta de a citi a fost substituita cu vizionarea TV si pentru cei mai multi dintre adulti. (56) Diferenta dintre copii si adulti, in toate aceste tari, este insa semnificativa. Cu toate ca multi dintre adulti se uita astazi la televizor mai mult decat citesc carti, fata de tinerii crescuti in fata micului ecran au avantajul ca, atunci cand citesc o carte, inteleg din continutul acesteia cu mult mai mult decat pricep tinerii generatiei TV, parcurgand aceeasi carte. Nu este vorba de o lipsa de maturizare ideatica, ci de incapacitatea de a intelege sau a lega sensul cuvintelor in fraza.

Intr-un simpozion desfasurat in anii '70 in America, profesorii au luat in discutie aceasta problema. "Tot mai multi copii, chiar daca sunt inteligenti sau provin din familii cultivate, nu reusesc sa-si insuseasca mecanismul lecturii, sa inteleaga ceea ce citesc.' (57) Faptul se explica usor, avand in vedere rezultatele studiilor efectuate de doi cercetatori de la Universitatea Leyden din Olanda.

"Intr-un articol minutios documentat, publicat in revista Reading Reaserch Quaterly, cei doi oameni de stiinta au selectat si sintetizat datele esentiale privind relatia dintre uitatul la televizor si citit, incluzand si informatiile obtinute din cateva tari sau regiuni unde televiziunea avea sa apara pentru prima oara. Ei au gasit ca efectele negative ale televizorului asupra capacitatii de lecturare sunt foarte puternice in ceea ce priveste abilitatile superioare necesare unei intelegeri corecte a textului citit. In acelasi studiu, se demonstreaza ca vizionarea TV are un pronuntat efect negativ, mai cu seama pentru spectatorii "inraiti', pentru copiii cu o stare materiala buna si pentru copiii inteligenti. Au fost identificate, de asemenea, principalele mecanisme prin care televiziunea submineaza lectura;

- televiziunea anuleaza satisfactia pe care o producea lectura, inlocuind-o cu placerea facila a micului ecran, si astfel, inhiba dezvoltarea abilitatilor necesare citirii;

vizionarea solicita un efort mental inferior celui cerut de lectura, ceea ce-l va face pe copil sa gaseasca cititul ca fiind prea dificil;

dependenta de televizor micsoreaza timpul pe care copiii sunt dispusi sa-l petreaca spre a gasi raspunsul la problemele pe care trebuie sa le rezolve si, ca atare, ingreuneaza sau descurajeaza desfasurarea unei activitati precum cititul. Aceasta activitate necesita ragaz pentru reflectie, rabdare si tenacitate in decodarea semnificatiilor.' (58)

Televizorul, arata M. Winn, presupune o experienta complet diferita de cea a lecturii.

Lectura elibereaza imaginatia, care trebuie sa construiasca, sa-si imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul insa blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate) (59).

Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a textului (cat de rapid), in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor, depaseste capacitatea omului de a procesa informatia. (60)

3) Cititul inseamna concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasiva, atentia nefiind dirijata din interior, ci captivata si sustinuta prin stimuli externi. (61)

Cercetarile arata, de asemenea, ca, in cazul in care o primesc de la televizor, copiii proceseaza informatia in mod diferit decat atunci cand o lectureaza. "Studiile evidentiaza in mod clar diferenta dintre copiii care vad un dialog televizat (folktale) si cei care citesc acela dialog intr-o carte de povesti. Cei care au vazut povestea la televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat povestea a descris mai mult dialogul povestirii si a dat in mod semnificativ mai multe informatii despre continutul textului si despre personaje.' (62)

Obisnuiti cu televizorul, copiii asteapta ca lectura sa le puna la dispozitie (sa aduca cu sine) si imaginile, asteapta ca intelesurile sa fie primite de-a gata, ca cititul sa fie comod, relaxant si pasiv, ca ritmul in care se primesc informatiile sa fie rapid, caci, altfel, isi pierd rabdarea Daca asteptarile le sunt inselate, prin confruntarea cu o experienta cu totul diferita, atunci se plictisesc, incep sa se gandeasca la altceva sau pur si simplu citesc alunecand peste litere si cuvinte, fara sa priceapa intelesul.

Prin toate acestea, experienta vizionarii TV configureaza anumite deprinderi mentale sau structuri neuronale de raspuns la stimulii externi, care vor inhiba capacitatea creierului de a-si dezvolta abilitatea de a citi. Acest lucru a fost constatat pentru prima oara in experimentele efectuate de neuropsihologi prin vizualizarea traseelor electroencefalografice (63) sau prin tomografia computerizata. (64) Ei au constatat o activitate complet diferita a creierului in cele doua tipuri de activitati. Atunci cand o persoana isi schimba ocupatia trecand de la lectura la vizionarea TV, imediat se inregistreaza o micsorare a frecventei undelor cerebrale beta, care sunt inlocuite de unde mult mai lente - undele alfa - si. totodata, apare o reducere considerabila a activitatii cerebrale a emisferei stangi. Acesta este, practic, modelul de activitate cerebrala pe care-l favorizeaza si-l cultiva televiziunea.

Avand in vedere faptul ca "orice activitate repetata, mai des, indeosebi cand se desfasoara de-a lungul perioadei de dezvoltare a cortexului, poate produce modificari structurale de durata' (65), prin prisma celor prezentate anterior, se poate ajunge la concluzia ca structura corticala a celor care au crescut cu televizorul va defavoriza in mod decisiv capacitatea de a citi.

In acest sens, dr. M. Russel Harter, un cunoscut cercetator al relatiei dintre lectura si dezvoltarea creierului de la Universitatea din Carolina de Nord, subliniaza: "Daca o anumita parte a cortexului este disponibila lecturii, iar aceasta parte nu serveste functiei cititului, mai cu seama in perioada copilariei, atunci poate avea loc o reorganizare care permite unei alte functii sa devina mai dezvoltata' (66).

Faptul ca tinerii de astazi nu mai citesc nu ar fi fost un lucru atat de grav in conditiile unei societati traditionale, unde cultura orala, contactul cu natura, ragazul reflectiei, viata religioasa sau incercarile de tot felul ofereau o experienta suficient de bogata pentru o dezvoltare normala a creierului uman. In societatea moderna insa, in conditiile create de lumea artificiala de beton si asfalt, pe fondul disparitiei traditiilor orale, al slabirii relatiilor personale, cititul joaca un rol important in dezvoltarea retelelor neuronale. Acest lucru a fost demonstrat in mai multe studii, aratandu-se ca intre cei care citesc mult si corect, si aceia care nu si-au dezvoltat abilitatea lecturii, se poate sesiza o diferenta in functionarea creierului: "Cititorii buni dedica mai mult timp cititului decat cei mediocri si asta inlesneste vizibil dezvoltarea cortexului (brain lateralization)'

Asadar, incapacitatea de a citi a copiilor de astazi nu se datoreaza atat indispozitiei pe care ei ar arata-o fata de o activitate care cere un efort mai mare decat vizionarea TV, cat mai cu seama unei nedezvoltari normale a cortexului, fenomen care ingreuneaza intelegerea si insusirea semnificatiei lucrurilor citite.

Proportional cu timpul acordat vizionarii TV, scade capacitatea de a mai adanci intelesurile ascunse dincolo de randurile parcurse. Pentru omul societatii tehnologiei video, cartea se pare ca va fi un obiectiv tot mai indepartat, un lucru plicticos, fiindca nu o mai poate citi, urmari si intelege. (68)

Lipsit de exercitiul lecturii, tanarul de astazi isi pierde nu numai una din cele mai importante sanse in largirea universului de cunostinte, intelegere, gandire si constiinta, dar si posibilitatea de a ajunge, din punctul de vedere al dezvoltarii structurale a creierului, la nivelul celor care au trait fara televizor.

Ibidem, p. 22.

Maria Winn, , p. 54.

Ibidem, p. 64.

"In America, 80% dintre carti sunt citite de aproximativ 10% din populatie. Conform opiniei dr. Bernice Cullian de la Universitatea New York, numarul de cititori ai acestei tari este in continua scadere, inregistrand un continuu si serios declin in randul tinerilor de sub 21 de ani. Ea prezinta cazul unui grup semnificativ de elevi obisnuiti care au fost chestionati despre durata medie de timp pe care o petrec citind in afara scolii. Din ei 50% au afirmat ca citesc 4 minute pe zi sau mai putin; 30% - 2 minute/zi sau mai putin; 10% - deloc. ' Jane M. Healy, Endangered Mind, p. 25.

Maria Winn, , p. 65.

Jane M. Healy, Endangered Mind, p. 198.

Maria Winn, , p. 56.

Ibidem, p. 59.

Ibidem, p. 62.

Jane M. Healy, Endangered Mind, p. 229.

Ibidem, p. 203.

Frank Zingrone, Chaos and the Meaning of Electric Culture, https://www.chass. utoronto.cluhanstudies/vliss3/l_3an3.htm.

Jane M. Healy, Endangered Mind, p. 209.

Ibidem, p. 209.

S. Springer si G. Deutch, Left Brain, Right Brain, New York, V. H. Freeman, 1985.

"Pentru a citi bine, mintile trebuie sa fie exersate in a folosi limba, in a reflecta si in a persista in rezolvarea problemelor. Elevii pot invata sa pronunte cuvintele, dar daca ei nu poseda simtul intern, responsabil cu extragerea intelesului, se angajeaza intr-un exercitiu gaunos si nesatisfacator. Cu mari eforturi am reusit sa invatam ele vii din anii incepatori sa citeasca cuvintele. Rezultatele testelor se prabusesc insa atunci cand ei trebuie sa patrunda intelesul pe care cuvantul il are in propozitie, cand sunt nevoiti sa se lupte cu probleme avansate de gramatica, vocabular si cu cerintele intelectuale sustinute ale unui text real'. Jane M. Healy, Endangered Mind, p. 23.